Născut la 18 septembrie 1949, la Ploieşti. Proprietar al Editurii şi Tipografiei ,,Premier”.

Fondator al Cenaclului ,,Petrarca”, care a funcţionat ,,clandestin”, timp de şase luni, în vara-toamna 1970 (interzis de regim), în casa în care locuia şi locuieşte.
Fondator şi director al revistei Axioma (pe care o şi finanţează), al Cenaclului Axioma.
De numele său se leagă fondarea periodicelor literare şi culturale ploieştene: Curentul (devenit apoi Concurentul), Sinteze, Cacialmaua şi Axioma.

Ca poet debutează în 1969, în revista Muguri.

Colaborează la: Concurentul, Cacialmaua, Sinteze, Apostrof, Cronica, Dacia literară, Luceafărul, Poesis, Porto-Franco, Convorbiri Literare, Ardealul literar şi artistic s.a.

Volumele sale de versuri au apărut la Editurile Aktis, Premier, Viitorul Românesc: Schimbare de destin–1994; Déjŕ vu–1995; Urme adânci–1996; Dincolo de gând–1999; La poarta sinelui–2000; Sămânţa din sâmburi–2002; La semence du noyau (franceză)–2002; În lumea lui Mereu-Niciunde–2003; Între a fi şi a avea–2004; Tra essere e avere (italiană)–2005.

 

                                                                                                                  

univers dezintegrat

 
azi, a trebuit să închid mustăria

crescuse iarba-n asfalt

şi trenul nu mai avea haltă la colţul străzii.

pactul fusese rupt,

se încălcaseră toate punctele

nici cele cardinale nu au fost ocolite

agenţia de tras pe dreapta

nu şi-a ţinut promisiunea.

a pompat fonduri în stârnirea furtunilor

şi cutremure artificiale.

ţărmurile s-au umflat.

adio clienţii de altădată!

ştiţi, n-am avut de ales

a trebuit să închid mustăria.

alţii au emigrat înainte de termen

m-am opus cu vehemenţă.

poate am greşit.

poate am fost naiv să sper

că lucrurile vor fi ca altădată

niciodată lucrurile nu vor fi ca înainte

niciodată, niciodată.

un univers se dezintegrează

altul, înmugurit, aşteaptă să-i pleznească coaja.

trebuia să închid mustăria

se acrise totul

şi mirosul nimicului se răspândea veştejit-mucegăit.

agenţia…

gata! am pus-o de mămăligă.

nu mai merita o altă încercare

cu siguranţa eşecului dinainte ştiut

aţi aflat? am tras obloanele.

lumea s-a schimbat şi se schimbă mereu

mi s-a spus că trebuia să închid mustăria mai

mult mai demult

niciodată nu e prea târziu

poate. mai ştiu şi eu?!

  

net 

copiii noştri nu mai ştiu poveşti

ei schimbă canale sau navighează pe net

vorbesc virtual

gândesc virtual

copiii noştri nu ştiu a citi

ci doar a interpreta coduri şi site-uri

limbaje şi programe

copiii noştri,

încet dar sigur

vor uita limba maternă

iar ca să afle ce-i aia punguţa cu doi bani

activează net-ul

de nu găsesc înseamnă că nu-i ceva important

deci nu interesează 

 

 

carantina


spitalul e-n carantină

căruţa de alimente e plină de alge,

hrana zilei.

ajutoarele se dau prin fundaţii umanitare

bine organizate numai şi numai de ei

şi de-ai lor.

azi porţia e dublă.

e vizită oficială. vine primarul

alesul nostru, mă rog, aşa ne place să credem.

sacii de plastic, cei negri,

trebuie duşi de grabă şi incineraţi

cu tot cu conţinut.

înăuntru nu-s oameni,

mă rog, aşa ne place să credem.

ni se spune: sunt clone.

dacă suntem cuminţi şi totul iese bine

primim supliment de hrană.

ultima dată prăjitura era alterată, dar bună.

mă rog, aşa ne place nouă să credem.

spitalul e-n carantină

pentru că oraşul e-n carantină,

pentru că judeţul e-n carantină,

pentru că ţara e-n carantină.

am schimbat duşmanii

se fac pregătiri naţionale

pentru idealul naţional, al lor,

al ăstora de ne induc.

vin noi stăpâni

şi trebuie să stăm cuminţi în carantină.

 

 

 

călăul e pe scenă 

călăul e pe scenă

taie şi spânzură

nimic nu-i scapă

parcă e turbat

din fosă orchestra dă ghes

cu alămurile date la maxim

să acopere ţipetele, văicărelile

călăul e pe scenă încă.

nu mai are ce tăia, ce spânzura

acum e-acum.

cere un cal

suspansul, încins la paroxism

începe să se topească.

de nu s-ar trage cortina

să vedem ce se face cu el

 

 

lipsa de medicamente


pe pod s-au aliniat o mulţime de alienaţi mintal

cred că s-au strâns din tot oraşul

nu vă temeţi – spune reportera de la tv

nu fac nici un rău

se vor arunca în gol

aşa goi cum sunt

am mai transmis emisiuni de felul acesta chiar şi în direct,

e şi asta o formă de protest

în definitiv e treaba lor

sunt majori, sunt vaccinaţi

în timp ce un tehnician al emisiunii

lega o cameră de luat vederi, minusculă,

de glezna unui nebun

pentru a se putea vedea pe viu căderea

reportera lua interviuri

– de ce vreţi să vă aruncaţi de pe pod?

şi de ce sunteţi în pielea goală?

aveţi vreo legătură cu misa?

– nu mai avem medicamente

– bine, bine, dar acesta nu este un motiv să vă sinucideţi

şi nicidecum în acest mod.

nu mi-aţi răspuns la întrebare:

aveţi vreo legătură cu misa?

poate. poate mişa ăsta e de vină că nu mai avem medica-mente.

căci ruşi au fost şi ruşi sunt încă

pe pământul strămoşesc

– mă rog. vă mulţumesc. doamnă, o clipă,

pe dumneavoastră ce vă determină să faceţi acest gest?

este o formă de protest de-a dreptul sinistră.

– lipsa de medicamente.

– să înţeleg că nu există alt motiv decât doar…

– lipsa de medicamente.

– ei, bine, medicamentele şi nu numai,

imposibilitatea de a le cumpăra, veniturile foarte mici

se-ntâmplă şi pensionarilor, şomerilor,

mă rog, oamenilor cu posibilităţi materiale reduse, modeste

de ce ei nu-şi exprimă într-un fel nemulţumirea?

să fie vorba de lipsă de curaj sau de automulţumire?

ce anume…

– lipsa de medicamente.

– înţeleg. mulţumesc. sunteţi studentă,

sunteţi tânără. aveţi viitorul în faţă.

cum de vă gândiţi la sinucidere?

ce vă determină să luaţi o hotărâre atât de drastică, de radi-cală?

– dacă ne-au scos medicamentele.

– medicamente şi iar medicamente.

mă-nnebuniţi cu medicamentele astea.

– atunci veniţi alături de noi şi protestaţi.

– ce? să mă sinucid? ce-s nebună?

– credeţi că noi suntem nebuni?

– dar ce sunteţi?

– oameni.

pentru că scenele erau prea dure

regizorii au decis să-ntrerupă emisiunea. 

 

noile coduri de bare

 
se dau coduri de bare noi

cele vechi se preschimbă până la întâi ale lunii următoare

cine şi-a şters tatuajul e vai mama lui!

n-aş vrea să fiu în pielea vreunui astfel de amărât.

ăstea noi se vor tatua pe frunte.

pot fi scanate mult mai uşor.

identificarea va fi practic instantanee.

astfel, se vor citi şi instrucţiunile întipărite pe gând

atenţie!

să nu mâncaţi dude în perioada asta

ca nu cumva să depăşiţi greutatea prestabilită!