![]() |
|
|
|
|
Născut la 18 septembrie 1949, la Ploieşti. Proprietar al Editurii şi Tipografiei ,,Premier”. Fondator al
Cenaclului ,,Petrarca”, care a funcţionat ,,clandestin”, timp de şase luni,
în vara-toamna 1970 (interzis de regim), în casa în care locuia şi
locuieşte.
Ca poet debutează în 1969, în revista Muguri. Colaborează la: Concurentul, Cacialmaua, Sinteze, Apostrof, Cronica, Dacia literară, Luceafărul, Poesis, Porto-Franco, Convorbiri Literare, Ardealul literar şi artistic s.a. Volumele sale de versuri au apărut la Editurile Aktis, Premier, Viitorul Românesc: Schimbare de destin–1994; Déjŕ vu–1995; Urme adânci–1996; Dincolo de gând–1999; La poarta sinelui–2000; Sămânţa din sâmburi–2002; La semence du noyau (franceză)–2002; În lumea lui Mereu-Niciunde–2003; Între a fi şi a avea–2004; Tra essere e avere (italiană)–2005. |
|
|
univers dezintegrat
crescuse iarba-n asfalt şi trenul nu mai avea haltă la colţul străzii. pactul fusese rupt, se încălcaseră toate punctele nici cele cardinale nu au fost ocolite agenţia de tras pe dreapta nu şi-a ţinut promisiunea. a pompat fonduri în stârnirea furtunilor şi cutremure artificiale. ţărmurile s-au umflat. adio clienţii de altădată! ştiţi, n-am avut de ales a trebuit să închid mustăria. alţii au emigrat înainte de termen m-am opus cu vehemenţă. poate am greşit. poate am fost naiv să sper că lucrurile vor fi ca altădată niciodată lucrurile nu vor fi ca înainte niciodată, niciodată. un univers se dezintegrează altul, înmugurit, aşteaptă să-i pleznească coaja. trebuia să închid mustăria se acrise totul şi mirosul nimicului se răspândea veştejit-mucegăit. agenţia… gata! am pus-o de mămăligă. nu mai merita o altă încercare cu siguranţa eşecului dinainte ştiut aţi aflat? am tras obloanele. lumea s-a schimbat şi se schimbă mereu mi s-a spus că trebuia să închid mustăria mai mult mai demult niciodată nu e prea târziu poate. mai ştiu şi eu?!
net copiii noştri nu mai ştiu poveşti ei schimbă canale sau navighează pe net vorbesc virtual gândesc virtual copiii noştri nu ştiu a citi ci doar a interpreta coduri şi site-uri limbaje şi programe copiii noştri, încet dar sigur vor uita limba maternă iar ca să afle ce-i aia punguţa cu doi bani activează net-ul de nu găsesc înseamnă că nu-i ceva important deci nu interesează
|
carantina
căruţa de alimente e plină de alge, hrana zilei. ajutoarele se dau prin fundaţii umanitare bine organizate numai şi numai de ei şi de-ai lor. azi porţia e dublă. e vizită oficială. vine primarul alesul nostru, mă rog, aşa ne place să credem. sacii de plastic, cei negri, trebuie duşi de grabă şi incineraţi cu tot cu conţinut. înăuntru nu-s oameni, mă rog, aşa ne place să credem. ni se spune: sunt clone. dacă suntem cuminţi şi totul iese bine primim supliment de hrană. ultima dată prăjitura era alterată, dar bună. mă rog, aşa ne place nouă să credem. spitalul e-n carantină pentru că oraşul e-n carantină, pentru că judeţul e-n carantină, pentru că ţara e-n carantină. am schimbat duşmanii se fac pregătiri naţionale pentru idealul naţional, al lor, al ăstora de ne induc. vin noi stăpâni şi trebuie să stăm cuminţi în carantină.
călăul e pe scenă călăul e pe scenă taie şi spânzură nimic nu-i scapă parcă e turbat din fosă orchestra dă ghes cu alămurile date la maxim să acopere ţipetele, văicărelile călăul e pe scenă încă. nu mai are ce tăia, ce spânzura acum e-acum. cere un cal suspansul, încins la paroxism începe să se topească. de nu s-ar trage cortina să vedem ce se face cu el
|
|
lipsa de medicamente
cred că s-au strâns din tot oraşul nu vă temeţi – spune reportera de la tv nu fac nici un rău se vor arunca în gol aşa goi cum sunt am mai transmis emisiuni de felul acesta chiar şi în direct, e şi asta o formă de protest în definitiv e treaba lor sunt majori, sunt vaccinaţi în timp ce un tehnician al emisiunii lega o cameră de luat vederi, minusculă, de glezna unui nebun pentru a se putea vedea pe viu căderea reportera lua interviuri – de ce vreţi să vă aruncaţi de pe pod? şi de ce sunteţi în pielea goală? aveţi vreo legătură cu misa? – nu mai avem medicamente – bine, bine, dar acesta nu este un motiv să vă sinucideţi şi nicidecum în acest mod. nu mi-aţi răspuns la întrebare: aveţi vreo legătură cu misa? poate. poate mişa ăsta e de vină că nu mai avem medica-mente. căci ruşi au fost şi ruşi sunt încă pe pământul strămoşesc – mă rog. vă mulţumesc. doamnă, o clipă, pe dumneavoastră ce vă determină să faceţi acest gest? este o formă de protest de-a dreptul sinistră. – lipsa de medicamente. – să înţeleg că nu există alt motiv decât doar… – lipsa de medicamente. – ei, bine, medicamentele şi nu numai, imposibilitatea de a le cumpăra, veniturile foarte mici se-ntâmplă şi pensionarilor, şomerilor, mă rog, oamenilor cu posibilităţi materiale reduse, modeste de ce ei nu-şi exprimă într-un fel nemulţumirea? să fie vorba de lipsă de curaj sau de automulţumire? ce anume… – lipsa de medicamente. – înţeleg. mulţumesc. sunteţi studentă, sunteţi tânără. aveţi viitorul în faţă. cum de vă gândiţi la sinucidere? ce vă determină să luaţi o hotărâre atât de drastică, de radi-cală? – dacă ne-au scos medicamentele. – medicamente şi iar medicamente. mă-nnebuniţi cu medicamentele astea. – atunci veniţi alături de noi şi protestaţi. – ce? să mă sinucid? ce-s nebună? – credeţi că noi suntem nebuni? – dar ce sunteţi? – oameni. pentru că scenele erau prea dureregizorii au decis să-ntrerupă emisiunea.
|
noile coduri de bare
cele vechi se preschimbă până la întâi ale lunii următoare cine şi-a şters tatuajul e vai mama lui! n-aş vrea să fiu în pielea vreunui astfel de amărât. ăstea noi se vor tatua pe frunte. pot fi scanate mult mai uşor. identificarea va fi practic instantanee. astfel, se vor citi şi instrucţiunile întipărite pe gând atenţie! să nu mâncaţi dude în perioada asta ca nu cumva să depăşiţi greutatea prestabilită!
|