Scriitor, ziarist, medic, fondator al Clubului UNESCO "QUASAR".
Redactor la Radiodifuziunea Română.

Cinci volume personale şi numeroase antologii. Cele mai cunoscute volume: "Aventuri in Exterior" (1998) si "Deratizare" (1999).

A luat numeroase premii, a făcut parte din jurii, a participat la numeroase congrese naţionale, europene şi mondiale.  

În “The Encyclopedia of Science Fiction", scriitoarea americană N. Lee Wood îi compară imaginaţia cu cea a lui Gabriel Garcia Marquez.
 

              

ROLUL UNIUNII EUROPENE CA ACTOR GLOBAL

– REUŞITE ŞI LIMITE ALE DECIZIEI COMUNITARE     (CONEXIUNI nr. 37, aprilie 2008)

După o epocă de confruntări care a culminat cu dezastrul provocat de cele două Războaie Mondiale (dezastru care s-a făcut simţit mai ales în Europa), ţarile (vest-)europene au înţeles că integrarea, unirea însemna întrajutorare, renaştere economică şi putere politică pe plan mondial.

Anul 1957 – 6 tari, prin Tratatul de la Roma, creaza Comunitatea Europeana.

Anul 2007 – UE ajunge sa cuprinda 27 de state; este semnat Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de reforma.

Din punct de vedere economic, comercial şi financiar, după o jumătate de secol, comunitatea europeană a devenit o putere considerabilă pe plan mondial. Au existat însă analişti care au descris această formă de organizare unică, precum un uriaş economic, dar un pitic, din punct de vedere politic.

În privinţa puterii mondiale manifeste a Uniunii Europene, trebuie să amintim influenţa majoră într-o organizaţie globală precum OMC, în corpurile specializate ale ONU, de asemenea la întâlnirile la varf internaţionale privind mediul şi dezvoltarea durabila.

Trebuie să recunoaştem însă că deviza UE (unitate în diversitate) şi-a pus amprenta şi asupra luărilor de poziţie pe arena mondială: din punct de vedere politic şi diplomatic, nu s-a ajuns ca statele membre şi Uniunea în ansamblul ei, să vorbească pe o singură voce în probleme de importanţă fundamentală precum pacea şi stabilitatea, terorismul, Orientul Mijlociu şi aprobarea sau dezaprobarea politicii SUA în context, rolul şi componenta Consiliului de Securitate al ONU, mai nou, problema independentei Kosovo.

Din principiu, in domeniul sensibil al apărării naţionale, fiecare stat membru îşi păstrează decizia suverană.

Desigur, UE are o mai mare influenţă pe scena politică mondială atunci când vorbeşte cu o singură voce în problemele internaţionale. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu în acest sens. Statutul UE de putere mondială se datorează fără îndoială forţei sale economice. Având o pondere în PIB mondial de 23% şi fiind principalul partener comercial al lumii (locul 1 la import cu 18% în totalul mondial faţă de 16% SUA şi locul 2 la export), Uniunea Europeană este cu siguranţă o putere mondială din punct de vedere economic, dar si primul importator mondial de energie. Trebuie menţionat că UE este principalul contributor al ajutoarelor de dezvoltare, în plan mondial.

Politica Europeană de Vecinătate include în prezent 18 ţări, grupate în trei arii geografice: Regiunea Mediteraneană, Europa de Est şi Caucazul de Sud.

Au fost identificate un număr de sarcini care puteau fi îndeplinite de o fortă militară comună: misiuni umanitare şi de salvare, menţinerea păcii, managementul crizelor şi chiar impunerea păcii.

Prin crearea Politicii Externe şi de Securitate Comună şi a Politicii Europene de Securitate şi Apărare, Uniunea şi-a creat propria dimensiune politică activă, pe care o adaugă rolului său major ca putere comercială şi economică pe arena mondială. Dar să nu uităm că aici este vorba de dimensiunea inter-guvernamentală şi nu supra-naţională, integratoare, a Uniunii Europene.

In 1999, dupa incheierea conflictului din Kosovo, Consiliul de Securitate al ONU a autorizat o Misiune Administrativa pentru a incepe procesul construirii pacii, democratiei, stabilitatii si auto-guvernarii. Unul dintre cei patru piloni ai Misiunii a intrat in responsabilitatea UE : Reconstructia economica, refacerea si dezvoltarea. De fapt, Uniunea Europeana  a avut contributia cea mai mare, din punct de vedere financiar si uman, in refacerea distrugerilor provocate de razboi si a deceniilor de neglijare a provinciei de catre autoritatile comuniste.

Dupa cum se stie, pe data de 18 februarie, Consiliul Relatiilor Externe al UE “a luat nota” de declaratia de independenta a Kosovo, anuntand ca fiecare stat membru va decide asupra relatiilor pe care le va avea cu noua entitate statala, in acord cu practica nationala si dreptul international.

Consiliul European a decis de asemenea sa lanseze misiunea “EULEX Kosovo” – cuprinzand o reprezentanta speciala, precum si 2000 de politisti, procurori si judecatori. Astfel, in Kosovo se va afla cel mai mare numar de functionari comunitari din afara Bruxelles-ului.

 

            STUDIU DE CAZ: UE vs MICROSOFT                      (CONEXIUNI nr. 34, ianuarie 2008)

ESENTA PROBLEMEI.

Compania americana fondata de Bill Gates este cea care ruleaza programele (sistemele) de operare pe 95% dintre computerele din lume. Au aparut, insa, in mod firesc si alti producatori de aplicatii (software, soft). Consumatorii au constatat ca aplicatiile de alta provenienta decat cele Microsoft, intrau in conflict cu sistemul de operare standard, care, dupa cum am spus, ruleaza pe 95% dintre calculatoarele lumii (impiedicarea inter-operabilitatii). Ceea ce deranja cel mai mult era accesul pe serverele care constituie, de fapt, WWW, precum si faptul ca muzica si filmele downloadate, inregistrate de pe Internet, puteau fi rulate numai cu ajutorul Windows Media Player, o aplicatie produsa si distribuita de Microsoft.

Aceste constatari au dus la acuzarea companiei Microsoft de concurenta neloiala, profitand de pozitia sa dominanta pe e-market, piata produselor informatice. 

POLITICA UE PRIVIND CONCURENTA.

Conform politicilor UE [v. Comisia Europeana http://ec.europa.eu/comm/competition/antitrust/overview_en.html], concurenta sau competitia reprezinta un mecanism de baza al economiei de piata, incurajand companiile sa furnizeze consumatorilor produsele pe care acestia le doresc. Concurenta incurajeaza inovatia si coboara preturile. Pentru a fi efectiva, concurenta are nevoie de furnizori care sa fie independenti unul de celalalt, fiecare dintre ei fiind subiect al presiunii concurentiale exercitate de catre ceilalti.

In Capitolul Concurenta, Aria Anti-Trust cuprinde doua reguli de interdictie incluse in Tratatul CE:

1) Intelegerile intre doua sau mai multe firme, care restrang concurenta, sunt interzise de articolul 81 al Tratatului [http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:12002E081:EN:NOT;

http://ec.europa.eu/comm/competition/cartels/overview/index_en.cfm]

2) Firmele care se afla intr-o pozitie dominanta, trebuie sa nu abuzeze de aceasta pozitie. Comisia este imputernicita de catre Tratat sa aplice aceste reguli de interdictie si are la indemana o serie de puteri de investigatie, in acest scop (ex.: inspectii, solicitari scrise de informatii etc.). Comisia poate impune amenzi celor care nu respecta legile antitrust ale UE, asa cum s-a intamplat si in cazul Comisia Europeana vs. Microsoft, pe care il vom rezuma in acest studiu de caz.

Dar, mai intai, ce spune Articolul 82 din Tratatul CE, in aceasta privinta (Politici comunitare – reguli comune privind concurenta – regulile aplicabile firmelor):

Este incompatibil cu piata comuna si interzis, in masura in care comertul dintre statele membre poate fi afectat, faptul ca una sau mai multe firme sa foloseasca in mod abuziv o pozitie dominanta pe piata comuna sau intr-o parte considerabila a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consista in:

1) Impunerea directa sau indirecta a pretului de achizitie sau de vanzare, ori a altor condictii de tranzactie inechitabile [=?].

2) Limitarea productiei, a pietelor de desfacere sau a dezvoltarii tehnice, in defavoarea consumatorilor.

3) Aplicarea fata de partenerii comerciali a unor conditii inegale la prestatii echivalente, rezultand din aceasta un dezavantaj din punctul de vedere al concurentei.

4) Subordonarea incheierii contractelor de acceptarea, de catre parteneri, a unor prestari suplimentare care n-au legatura cu subiectul acestor contracte.

(Legea Concurentei este cunoscuta in SUA ca Legea Antitrust.) 

CAZUL MICROSOFT.

In ce a constat cazul antitrust prin care Uniunea Europeana a dat in judecata compania Microsoft pentru abuz de pozitie dominanta?

Intregul proces a inceput printr-o plangere a unei corporatii americane de software, Novell, specializata in sisteme de operare in retea si produse de securitate informatica. Plangerea data din 1993 si viza practicile Microsoft privind licentele. Rezultatul final a constat in faptul ca UE a obligat Microsoft sa desecretizeze unele informatii privind serverele, obtinandu-se o versiune separata a programului sistemului de operare Microsoft Windows, fara Windows Media Player.

Asadar, in 1993, Novell a reclamat faptul ca Microsoft isi blocheaza competitorii in afara pietii, prin intermediul unor practici anti-concurentiale. Sun Microsystems, un furnizor de computere, componente, programe si servicii informatice – a intrat si el in lupta in 1998, cand s-a plans de lipsa de informatii privind unele interfete Windows NT (sisteme de operare). Cazul a luat o si mai mare amploare atunci cand UE a inceput sa observe cat de strans erau legate tehnologiile media de Windows, sistemul de operare sub licenta Microsoft.

[Prin media player se intelege un program care permite difuzarea muzicii si imaginilor video prin Internet] 

PROCESUL.

Acuzand un abuz in curs din partea Microsoft (abuz de pozitie dominanta), UE a ajuns la o decizie preliminara in 2003 si a obligat compania sa ofere o versiune a sistemului de operare Windows fara Windows Media Player [] si sa puna la dispozitie informatiile necesare, concurentilor de pe piata software, astfel incat ei sa poate interactiona pe deplin pe desktop (interfata intre computer si utilizator) si in servere (aplicatii sau dispozitive care ofera servicii clientilor conectati).

In martie 2004, UE a obligat Microsoft sa plateasca 497 milioane euro, cea mai mare amenda data de UE pana la acel moment, asta pe langa penalitatile anterioare. Microsoft a avut la dispozitie 120 de zile sa divulge informatiile privind accesul la servere si 90 de zile pentru a produce o versiune a programului de operare Windows fara Windows Media Player. Luna urmatoare, mega-compania americana a difuzat propriile comentarii privind decizia – citam: “Comisia incearca sa creeze noi legi care vor avea un impact negativ asupra drepturilor de proprietate intelectuala si asupra capacitatii firmelor dominante de a inova”. [Fried, Ina. "Microsoft commentary slams EU ruling", CNET News.com, 2004-04-21. Retrieved on 2006-07-01.]

Microsoft a incheiat de platit amenda in iulie 2004. 

CONSECINTELE.

Compania a realizat, asa cum i s-a cerut, o noua versiune a omniprezentului sau sistem de operare, fara Windows Media Player, sub numele de Windows XP N. In privinta cererii de informatii privin accesul la servere, Microsoft a pus pe piata sursa-cod catre Windows Server 2003 dar, totodata a facut apel (recurs).

In decembrie 2005, Comisia Europeana anunta ca Microsoft nu se conformeaza intrutotul deciziei, compania nepunand la dispozitie concurentilor informatiile adecvate privind programele legate de servere. UE a amenintat ca va incepe sa amendeze Microsoft cu 2 milioane de euro / zi, pana cand aceasta se va conforma. Intr-adevar, in 12 iulie 2006, EU aplica o amenda suplimentara companiei de 280,5 milioane euro, anuntandu-se ca amenda va creste la 3 milioane de euro / zi.

In data de 17 septembrie 2007, Microsoft pierde recursul impotriva Comisiei Europene. Toate amenzile sunt mentinute, ca si cererile privin desecretizarea informatiilor privind interoperabilitatea intre servere si pachetul Media Player. In plus, cheltuielile de judecata vor fi platite in proportie de 80% de catre Microsoft si de 20% de catre Comisie. Totusi, Curtea de apel a respins solicitarea Comisiei ca un organism independent de monitorizare sa aiba acces nelimitat in organizarea interna a companiei, in viitor.

Pe 22 octombrie 2007, Microsoft a anuntat ca se va supune deciziei [Judgment of the court of first instance (Grand Chamber), Case T-201/04. 17 september 2007, Luxembourg. ]

Microsoft a anuntat ca va cere 0,4 % din castiguri (in loc de 6%) doar de la distribuitorii comerciali de software interoperabil, si nu de la dezvoltatorii open source [].

Din punctul de vedere a celui care a pierdut [desi exista voci care sustin ca Microsoft a iesit in castig - Who really won in Microsoft vs. the EU? Steven J. Vaughan Nichols, Linuxwatch, 25 October 2007 ], asadar din punctul de vedere al companiei americane si al sustinatorilor ei, acordarea ilegitima de patente software in Europa de catre European Patent Organisation a fost sustinuta in trecut de catre Comisia Europeana dar combatuta de catre Parlamentul European [http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/committees/juri/20020619/SoftwarePatent.pub.pdf].

 

CONCLUZII.

Dupa cum se poate deduce, exista 3 sau 4 pozitii in aceasta problema.

1) Pozitia Comisiei Europene, care afirma ca apara interesele consumatorului european, dar si ale producatorului european (de software si servicii informatice), a UE in ansamblu.

2) Pozitia TPI si a CEJ, reflectata in documentele procesului si ale apelului [nu reprezinta in mod automat pozitia Comisiei Europene – au existat cazuri cand au castigat firmele]. (De mentionat ca firma americana Microsoft trebuie sa se supuna legislatiei europene, atat timp cat vrea – si nu poate sa nu vrea – sa faca afaceri pe teren european = UE).

3) Pozitia Microsoft, care sustine ca banii care se pot castiga de pe urma productiei si vanzarii de soft nu sunt limitati (inteligenta nu e intr-o cantitate limitata pe pamant…, oricine poate sa castige oricat daca vine cu ceva nou si vandabil), si ca obligarea de a desecretiza codurile-sursa, firmelor concurente, nu face decat sa franeze competitia in cercetare-dezvoltare, firmele dominante fiind descurajate in a inova.

4) In fine, pozitia consumatorului, care ii da dreptate celui care ii ofera produsul cel mai ieftin, la aceleasi performante. Ori, in momentul de fata, producatorii de soft independenti (altii decat Microsoft – ex.: LINUX), inclusiv cei inclusi in curentul open source  (egalitate in receptarea informatiilor prin gratuitate) – au o cota de piata mult prea mica pentru a constitui o alternativa reala pentru consumator. 

SUSPICIUNI JURNALISTICE.

Pot fi banuite chestiuni legate de orgoliul european in fata colosului american Microsoft [peste 50 miliarde dolari profit annual, declarati in 2007 http://www.microsoft.com/msft/earnings/FY07/earn_rel_q4_07.mspx]

Pot fi banuite incercari de a promova producatorii autohtoni (europeni) de soft si servicii informatice.

Dar, opinia mea este ca  e o diferenta de viziune politica intre cele 2 maluri ale Atlanticului si intre cele doua sisteme de economii de piata:

Esenta cazului Europa vs. Microsoft se poate reduce la simbolismul politic stanga – dreapta (simbolismul politic este mai important in Europa, fata de semnificatia economicului, in America).

Politica sociala, de stanga a UE, care, prin comisarul pentru protectia concurentei loiale spune ca este un succes aceasta decizie impotriva Microsoft a instantelor europene, este un succes pt consumatori (dar iata cum, treptat, termenul social si politic, tipic european, de cetatean, este inlocuit cu termenul tipic economic, american, de consumator) – aceasta este o viziune care poate fi considerata de stanga.

Pozitia competitiva fara menajamente, neo-liberala, asadar de dreapta pentru europeni, a Americii. Citand cu aproximatie o declaratie data de Bill Gates dupa pierderea apelului (recursului): Comisia europeana considera ca bunastarea lumii este un intreg unic si constant, care trebuie impartit “echitabil” intre producatorii unui anumit bun (in cazul de fata, aplicatiile soft) – cand de fapt nu este un tot constant, fiecare isi poate mari beneficiul asa cum doreste, daca este competitiv. Pentru ca daca UE vorbeste despre concurenta loiala, Bill Gates vorbeste despre competitivitate cinstita, adica: cine este cel mai bun, sa castige cel mai mult. Cel mai bun sa triumfe. Vorba versurilor din ABBA, “The Winner Take It All”… [http://www.lyricsfreak.com/a/abba/the+winner+takes+it+all_20002664.html]

[Winner take all hypothesis suggests that once a technology or a firm gets ahead, it will do better and better over time, whereas, lagging technology and firms will get behind further.] 

INTELEPCIUNEA DIVINA SI POPULARA SI CAZUL MICROSOFT.

1) Biblia si cazul Microsoft:

"Celui ce are i se va mai da si-i va prisosi, iar celui ce nu are i se va lua si ceea ce i se pare ca are" (Mt. 25,29).

"Vita care aduce rod o ingrijeste, ca si mai multa roada sa aduca" (Ioan 15,2).

2) Proverbele romanesti:

“La omul sarac, nici boii nu trag”;

“Ban la ban trage”.

3) Un joc de cuvinte concluziv? (inventat de autorul acestui comentariu)

If your name is Gates, all the gates opens behind you / in your way…

Ceea ce nu s-a adeverit, in Cazul Comisia Europena vs. Microsoft. 

 

BIBLIOGRAFIE, WEBOGRAFIE

Site COMISIA EUROPEANA http://ec.europa.eu/index_en.htm

Site MICROSOFT http://www.microsoft.com/en/us/default.aspx

Site TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA http://www.curia.europa.eu/en/instit/presentationfr/tpi.htm

http://curia.europa.eu/

Presa internationala

Commission Decision of 24.03.2004 relating to a proceeding under Article 82 of the EC Treaty (Case COMP/C-3/37.792 Microsoft). Commission of the European Communities. Brussels, 21 April 2007.

2007 ^ Judgment of the court of first instance (Grand Chamber), Case T-201/04. 17 september 2007, Luxembourg.

http://www.ecis.eu/issues/CFI_Microsoft.htm

FAQ on the Microsoft Antitrust case by The Center for the Advancement of Capitalism

United States v. Microsoft. U.S. Department of Justice. Retrieved on August 5, 2005. homepage at the United States Department of Justice

http://www.microsoft.com/en/us/default.aspx

^ Wallace, James; and Jim Erickson (1993). Hard Drive: Bill Gates and the Making of the Microsoft Empire. John Wiley & Sons. ISBN 978-0-471-56886-5.

http://www.thocp.net/companies/microsoft/microsoft_company.htm

Bank, David (2001). Breaking Windows: How Bill Gates Fumbled the Future of Microsoft. Free Press.

Edstrom, Jennifer; Marlin Eller (1998). Barbarians Led by Bill Gates: Microsoft from the Inside. Henry Holt & Company.

Wallace, James; Jim Erickson (1993). Hard Drive: Bill Gates and the Making of the Microsoft Empire. Harper Business. ISBN 978-0-88730-629-7.

 

          De la Romulus din grotă, la Romulus din baracă:

             o istorie a civilizaţiei şi a drepturilor omului

                                                 (CONEXIUNI nr. 33, decembrie 2007)

Corriere della Sera este cel mai cunoscut si vandut cotidian italian, editat la Milano, asociat in prezent liberalismului si centrului-stanga. Am facut un studiu asupra prezentei romanilor in paginile publicatiei inca din 1992, dar ne limitam acum doar la aparitiile din ultimele zile.

22 noiembrie 2007: A disparut, in Germania, Ottomar Vlad Dracula-Kretzulesco, ultimul mostenitor al lui Dracula. Se stie ca el organiza, in restaurantul al carui patron era, petreceri incheiate cu donari de sange, ceea ce este un fapt laudabil. Aceasta stire inseamna ca vestile despre romani reintra in normal...

Romulus Mailat lasa locul lui de pe prima pagina lui Romulus si Remus, intemeietori simbolici ai Romei si ai romanitatii. De la baraca lui Romulus, din periferiile Romei, este mediatizata acum grota lui Romulus si Remus, descoperita la 16 metri sub Roma de astazi.

Efectele Decretului. 18 noiembrie 2007: Romanii expulzati sunt in numar de 177, la doua saptamani de la masura exceptionala. Dupa prefecti, ar fi trebuit sa fie de ordinul miilor. Decretul aprobat cu ocazia unui consiliu extraordinar al guvernului italian nu ii priveste numai pe romani ci, citez, "pe toti cetatenii comunitari declarati periculosi". Prefectilor li se dadea puterea de a-i expulza pe strainii proveniti din state ale UE, considerati a reprezenta o amenintare pentru colectivitate.

Din cei 177 de romani intrati sub incidenta decretului, unii au fost deja imbarcat in zboruri catre Bucuresti, altii sunt in centre de transfer spre aeroport, altii au primit citatia prin care li se cere "sa paraseasca teritoriul national in 30 zile". Dandu-se exemple concrete din Bologna, Genova, Napoli, Roma si alte orase, ziarul comenteaza: nu se poate vorbi astfel despre ”expulzari in masa”. Si continua: Atunci cand exponentii stangii radicale au vorbit despre “discriminarea celor saraci”, autoritatile romane au acuzat Italia de rasism - ministrul de interne Amato a recomandat prefectilor sa efectueze “expulzari tintite, pentru ca suntem intr-un stat de drept”. Dar nici macar el nu se astepta la un numar atat de mic.

21 noiembrie 2007: Presedintele Italiei, Giorgio Napolitano (de stanga, fost membru al PCI), cu ocazia aniversarii Conventiei ONU asupra drepturilor minorilor: Sa respectam legea, nu sa respingem si sa acuzam in bloc. Am auzit spunandu-se nu numai despre romi, ci si despre romani, despre toti romanii ca sunt rai, ca trebuie sa ne temem de ei. Dar romanii nu reprezinta raul absolut. Nu trebui asadar sa avem frica de ei, trebui sa-i integram, sa respectam legea si sa le dam cetatenia tinerilor care s-au nascut in Italia." Si "Corriere" continua ideea: responsabili pentru lipsa sigurantei noastre - au fost facuti astazi, in bloc, romanii, dar inaintea lor, prejudecatile s-au indreptat impotriva altor etnii. Actele violente trebuie pedepsite, dar nu pot fi emise acuze, fara o analiza atenta, de la caz la caz. Mai mult: ar putea fi util sa se studieze drepturile omului in scoli, in paralel cu o actiune educativa a mass-mediei.

In aceeasi editie, este citat si senatorul de dreapta Dario Galli, care aminteste "tributul greu de sange pe care cetatenii il platesc nebuniei imigratiei scapate de sub control".

Scrisorile primite de la cititori nu sunt insa la fel de favorabile romilor si romanilor, precum opiniile democratice ale Presedintelui Italiei. Citez, din editia de pe 21 noiembrie: "Presedintele a spus ca nu trebuie sa ne fie frica de romi si de romani. Just. Si totusi o femeie, nevoita sa iasa din casa dis-de-dimineata pentru a ajunge la serviciu, cand e inca intuneric iar strazile sunt pustii, ar fi o inconstienta daca nu i-ar fi teama de romi si de romani care nu sunt delincventi dar, avand in baraca lor copilasi care risca sa moara de foame si de frig, sunt disperati si ar putea de aceea sa devina delincventi." Am incheiat citarea doar a catorva mostre privitoarea la “problema romaneasca”, din paginile cotidianului milanez “Corriere della Sera”.

De unde se vede necesitatea educatiei, atat pentru italieni, cat si pentru romi sau romani. Italienii sa invete ce inseamna drepturile omului, care sunt un simbol in sine al Europei si al civilizatiei occidentale, romanii sa invete ce inseamna civizatia, cu constrangerile ei, iar romii sa invete, pur si simplu, pentru ca primii pasi ai integrarii (romanesti in ultimele secole...) si europene (in ultimele luni...) trec, obligatoriu, pe la scoala. Educatie, civilizatie, drepturile omului. Sau, in sens invers: Drepturile omului, care fac parte din civilizatie (a se intelege vestica, purtatoarea de stindard a Dreptului International), conform conceptiei postmoderne si neoliberale a politologului american Jack Donnelly - si care ofera bazele oricarui om, fie el si imigrant, la prezumtia de nevinovatie, dreptul la subzistenta (in contextul libertatii comunitare de circulatie), dreptul la informare corecta, judecata corecta si la educatie. Pentru ca, spune Donnelly, “nu se pot pierde aceste drepturi si trai in acelasi timp ca o fiinta umana”.

Pentru ca, asa cum italienii de astazi trebuie sa convietuiasca alaturi de imigrantii comunitari sau extra-comunitari, si italienii de maine vor trebui sa convietuiasca alaturi de fiii imigrantilor de astazi. Si unii si altii, educandu-se, unii pe altii, in spiritul legii si al drepturilor omului.

 

         

                Diaspora română pe continentul Internetului: răspândire, număr, adrese                                                                                                                              

                                                                                                                                                    (CONEXIUNI nr. 24, februarie 2007)

1. Românii pe Internet (Românii şi Google)

 (Nota: sursa acestui comentariu fiind, evident, Internetul, nu avem pretentii de originalitate, ci de utilitate a acestui studiu – care, desigur, e un inceput, un punct de plecare pentru crearea unei baze de date permanente si mobile a comunitatilor românesti de peste hotare.)

Lucian Merişca.

Fara a vrea sa reiterez stereotipuri negative, nu pot decat sa constat ca "i"-ul din "a" al românilor si al Romaniei nu face decat sa sporeasca existenta confuziei internationale binecunoscute. Cautand pe Google - search - in english numele etniei si a poporului nostru, aflam ca primii si deci cei mai vizibili, care s-au gandit sa-si faca un site, de tip .org, nu sunt nici locuitorii orasului Roma, nici cetatenii Romaniei, ci acea etnie care isi spun roma sau tigani. Asadar la www.romani.org/ vom descoperi o pagina virtuala dedicata "romilor, pentru recunoasterea lor ca popor si ca natiune". Fostul Prim Ministru indian Indira Ghandi - aflam de aici - aprecia ca sunt 15 milioane de romi dispersati in toata lumea.

Români (!) sunt insa  26 de milioane de persoane, iar locuitori ai Romei, cam 2.5 million (3.8 million residenti in Provincia Roma).

Din cele 18.900.000 de rezultate in ceea ce priveste cuvantul "romani", primele 9 (si nenumarate altele, dupa) se refera deci strict la tigani. Abia al 10-lea rezultat ii priveste pe conationalii nostri din Marea Britanie: Romani.co.uk. AL 16-lea rezultat  se refera la stramosii nostri, romanii, "Provinciae Imperii Romani" - un site sustinut de University of South Dakota.  

Pe Google - cauta - pagini scrise in limba romana, gasim 3.220.000 rezultate la "romani".

Luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române (estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină, adică 0,5% din populaţia mondială), se obţine un coeficient de 0,33 pentru prezenţa ponderata a limbii pe Internet, faţă de 0,59 pentru limba portugheză sau 0,74 pentru limba spaniolă. Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri, motiv pentru care este considerat redus.

Acelaşi studiu arată că există aproximativ 4,4 milioane de internauti românofoni, adică aproape o şesime din totalul vorbitorilor de română şi 0,4% din totalul internauţilor. Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaţionale din Republica Moldova, la începutul anului 2005, erau înregistrate 85.000 de domenii .ro şi 7.200 de domenii .md.

 

2. ROMÂNII DIN DIASPORA – NUMĂR

Numărul de vorbitori ai limbii române e estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină, adică 0,5% din populaţia mondială.

Wikipedia (Enciclopedia Internetului) vorbeste de o populatie totala de 28 milioane de romani.

Etnologii estimau, in 2005, un numar de 22,355 - 23,5 milioane de vorbitori de limba romana pe tot globul, nu toti fiind neaparat etnici romani. (Romana mai este vorbita in Australia, Azerbaijan, Canada, Finland, Hungary, Israel, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Moldova, Russia (Europe), Serbia and Montenegro, Tajikistan, Turkmenistan, Ukraine, USA, Uzbekistan.) 

Regiuni cu populatii semnificative de romani:

Romania: 19,409,400(2002 cens.)[7] – etnici romani

Moldova 75,000 declarati romani (2004 cens.) [8] - 2,638,125 moldoveni + romani (est. based on cens.)[9]
Spain: 321,000 (2006)[10]
USA: 367,000(2000)[11][12] - 1,100,000 [10]
Italy: 248,849[13]
Russia,Kazakhstan,Uzbekistan: 200,000
Ukraine: 151,000[14]
Canada:131,320 [15] - 400,000[[11]]
France: 100,000
Germany: 73,365 [16]
Israel: 50,000 [17]
Brazil: 33,280 (est)
Serbia (Vojvodina): 30,419
Turkey: 30,000 [18]
Greece: 29,000
Austria: 23,000 [18]
United Kingdom: 20,000
Sweden: 13,000 [18]
Australia: 10,000-20,000[19]
Venezuela: 10,000–12,000 [18][12]
Argentina: 10,000 [18]
Slovakia: 9,000 [18]
Hungary: 7,995 (2001) [20]
Bulgaria: 1,000 (2001 census) [21]

Daca vorbim de romanii sud-dunareni si de dialectele limbii romane, atunci ii adaugam si pe aromani (cunoscuti si ca macedo-romani) (aprox. 300.000 de vorbitori), megleno-romani (actualmente, 10.000 de vorbitori in Grecia si R. Macedonia, istro-romani (sub 1000 de oameni, in cateva sate ale peninsulei Istria din Croatia.

De remarcat ca a doua tara ca numar de romanofoni (indiferent ca se numesc moldoveni sau romani) este Fosta Republica Sovietica Moldoveneasca, Basarabia sau R. Moldova (2,638,125 - 3,395,600 ).

 Urmeaza Serbia (Timoc, Centru si Voivodina), unde romanofonii sunt numiti fie romani, fie rumani sau vlahi (pana intr-un milion). Interesant de semnalat ca, in momentul de fata, cei mai multi romani (auto-declarati romani) din afara granitelor traiesc, de fapt, in noi tari de adoptie, precum Italia sau Spania (2,3 milioane de români trăiesc în Italia şi în Spania).

 

AFRICA DE SUD

Un numar de 3 000 de originari romani s-au stabilit aici, atrasi de mirajul prosperitatii. 

ARGENTINA

In Argentina sunt stabilite cca. 10 000 persoane de origine romana, majoritatea fiind concentrate in Buenos-Aires, iar in grupuri mai mici in Mendoza, La Plata, Cordoba si Rosario. 

AUSTRALIA

Trebuie sa tinem cont ca Australia nu e prea populata. In 1950, erau 7 milioane de locuitori. Acum are 20 milioane, majoritatea comasati pe coasta de rasarit. Se spune ca sunt cam 14.000 de români. Se pare ca sunt mai multi, dar nu mai multi de 20.000. În Sydney sunt cam 4.000, în Melbourne 5.000, multi sunt si în Queensland.

Dupa alte surse, in Australia se afla aproximativ 50 000 de persoane originare din Romania, cifra care include, in afara de romani, si etnicii maghiari, greci, evrei, germani, sarbi si croati proveniti din tara noastra. In cea mai mare parte acestia sunt concentrati in marile orase australiene: Sydney, Melbourne, Adelaide, Brisbane, Perth, New Castle etc..

„Multiculturalismul” in Australia.

Australia este un stat federal constituit din 5 provincii si 2 teritorii, cu o populatie in componenta careia intra circa 160 de etnii.

Inca de la inceputul aparitiei fenomenului de imigrare, dupa constituirea statului federal, autoritatile australiene nu i-au definit pe noii veniti drept „minoritari”, ci „grupuri etnice”, notiune care s-a perpetuat in timp, indiferent de politicile succesive adoptate in aceasta problematica. Ignorand ca fiecare dintre aceste etnii a adus in Australia traditiile si obiceiurile proprii poporului din care provine, autoritatile australiene au incercat initial sa aplice o politica dura, de asimilare fortata.

Desi este realizat sub o forma aparent democratica, in realitate controlul guvernului se transforma intr-o supraveghere si dirijare stricta, cu caracter politic, ce urmareste asimilarea treptata a grupurilor etnice. 

AUSTRIA

Comunitatea romana din Austria numara peste 23 000 de persoane organizati in asociatii. Un liant al comunitatii romane il constituie Comunitatea Ortodoxa si Parohia Romana din Viena, precum si cea din Salzburg.

NR. ROMANI potrivit Ambasadei Romaniei – 30 000.

Oficial, sunt asadar cam 30.000. Nu sunt multi, poate si pentru ca nu prea se iau oameni la munca la negru. Una dintre cauzele pentru care sunt putini români în Austria este greutatea de a-si gasi un loc de munca la negru, fara documente de sedere. Austria este oricum vizitata de foarte multi români, în tranzit catre alte tari. Austria este poarta românilor catre Europa. 

BELGIA

Se apreciaza ca diaspora romana din Belgia numara, inainte de 1990, cca 700 de persoane. Din anul 1990 s-au mai stabilit in Belgia cca. 2 500 cetateni romani, din care cca 2 400 au cerut azil politic, romanii situandu-se pe primul loc la cereri de azil in aceasta tara. Din punct de vedere al statului juridic, o parte insemnata a etnicilor romani din Belgia a renuntat la cetatenia romana, adoptand-o pe cea belgiana. Se remarca, totodata, ca persoanele care s-au casatorit cu cetateni belgieni, in marea lor majoritate beneficiaza de statutul de cetateni romani cu domiciliul in strainatate.

Emigratia romana din Belgia traieste in cea mai mare parte la Bruxelles.  

DANEMARCA

Circa 2 000 de romani traiesc in Danemarca. Nu avem alte date concrete despre aceste comunitati. (Scriitorul si editorul bucurestean Victor Frunza are cetatenie daneza si romana.) 

BRAZILIA

In Brazilia, primele concentrari de romani au aparut in perioada interbelica, in special in zonele Rio de Janeiro si Sao Paulo, alcatuind emigratia economica

La ora actuala sunt estimati cca. 1 300-1 400 de romani si originari romani, concentrati in Sao Paulo, Rio de Janeiro, Curitiba, Porto Alegre si Belo Horizonte. Exista un numar semnificativ de institute si societati romano-braziliene, brazilienii fiind recunoscuti ca iubitori ai culturii si spiritualitatii romanesti. 

BULGARIA

Timocul bulgăresc din zona Vidin, unde sunt 30 de sate româneşti, fără nici un cuvânt românesc în şcoală, biserică sau presă. Aici se vorbeste mai mult despre vlahi sau aromani, putini indraznesc sa-si spuna romani.             

CANADA

Câti români sunt în Canada?

Trebuie sa tinem cont de faptul ca acesta tara este cât Europa, ca suprafata, dar ca populatie, este cât România. Sunt destul de multi români aici. Statisticile oficiale vorbesc de 150.000, dintre care numai la Toronto sunt 40.000. Românii continua sa vina în Canada. Numai anul trecut au venit 5.000. Canada este cea mai multiculturala tara din lume. La o singura tipografie, de exemplu, se tiparesc 70 de ziare pentru comunitatile de straini. Canada este o tara unde rasismul este invizibil.

Unde sunt concentratiile maxime de români?

Cei mai multi sunt în Toronto si Montreal. La Toronto, prezenta româneasca este foarte vizibila. Avem 5 biserici ortodoxe si una catolica la Toronto. Recent, una dintre biserici a împlinit 50 de ani de existenta. La Montreal sunt alte 3 biserici ortodoxe. Exista multi români care si-au deschis business-uri proprii - cabinete medicale, restaurante românesti, agentii de turism.

Conform statisticilor oficiale canadiene, in 1986 erau inregistrati peste 60 000 de romani - canadieni (origine unica sau multipla). Potrivit oficialilor de la „Imigration Canada”, dupa 1990 circa 3 000 de romani, mai ales tineri, s-au stabilit, anual, in Canada (tara care incurajeaza multiculturalismul etnic/emigratia, prin intermediul Ministerului Federal al Emigratiei si Cetateniei, reprezentat si la nivel provincial). 

In prezent, in Canada traiesc peste 100 000 de romani si originari din Romania, potrivit unor surse neoficiale. Cei mai multi dintre etnicii romani se afla in provinciile Ontario, Quebec, Alberta, Saskatchewan, British Columbia si Manitoba. Orasele cele mai populate de romani sunt: Toronto, Montreal, Kitchener, Windsor, Vancouver, Edmonton si Hamilton.

Exista, in prezent, in Canada numeroase personalitati stiintifice de origine romana. In provincia Quebec sunt, de exemplu, 116 profesori universitari intre care si Nicolae Mateescu-Matte (membru de onoare al Academiei Romane).

Comparativ cu alte etnii din Canada, emigratia de origine romana nu este compacta si foarte bine organizata, are o structura amorfa si ocupa pozitii economice, politice si sociale relativ modeste.

generatia veche a reusit sa se grupeze in special in jurul bisericilor (care, din pacate, apartin inca de episcopii diferite). 

COLUMBIA

In Columbia traiesc in prezent cca. 40 de persoane de origine romana, stabilite in aceasta tara dupa anul 1970, in general, prin casatorie cu cetateni columbieni care si-au efectuat studiile superioare in Romania. 

ELVETIA

Numarul romanilor stabiliti in Elvetia se ridica la cateva mii, fiind stabiliti in jurul celor doua mari orase Geneva si Lausanne, precum si in Elvetia germana sau in Ticino.  

FINLANDA

Cateva sute de romani sunt stabiliti in Finlanda, dar numarul lor va creste in curand. 

FRANTA

In prezent, diaspora romana din Franta este apreciata la aproximativ 60 000 de persoane.

Din punct de vedere al statutului juridic, cea mai mare parte a etnicilor romani din Franta a renuntat la cetatenia romana, optand pentru cea franceza. Bipatrizii, in numar mai redus, au continuat sa mentina si unele legaturi cu tara, cu precadere de natura familiala.

O categorie restransa de etnici romani o reprezinta apatrizii. Acestia, renuntand la cetatenia romana, la cererea lor expresa sau prin retragere, si nefiind in masura sa indeplineasca conditiile cerute de reglementarile tarii de resedinta in materie de naturalizare, au fost marginalizati de autoritatile franceze si de mediile in care traiesc. 

Emigratia romana din Franta este concentrata in marea ei majoritate la Paris si in unele centre urbane, printre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Verneuil, Valance etc.  

Nr de romani din Franta si Belgia este estimat de Ambasadele Romaniei in aceste tari la 60 000 de persoane..

GERMANIA

Surse ale Ministerului Federal de Interne al Germaniei estimeaza numarul sasilor si al svabilor originari din Romania la cca. 550 000 persoane, iar cel al azilantilor proveniti din Romania la cca. 150 000 de persoane. Ambasada Romaniei in Germania estimeaza insa numarul de romani ca fiind de 200 000 plus cei aproximativ 1,5 milioane de sasi si svabi vorbitori de limba romana. 

Minoritatea romana din Germania se afla ca numar de persoane pe locul al optulea, in urma altor minoritati mult mai puternic reprezentate ca de exemplu : minoritatea turca, (fosta) iugoslava, (actualmente sirba, croata si bosniaca), italiana, greaca, portugheza etc.,  apreciindu-se statistic numarul vorbitorilor de limba romana la circa 180-200.000 (1998). Limba romana este ocazional folosita si de fosti cetateni romani de nationalitate germana (sasi transilvaneni si svabi banateni), a caror emigratie din Romania catre Germania este estimata din anul 1945 pina in anul 2000 la circa 650.000 de persoane. Limba romana mai este folosita si de etnici maghiari din Romania  precum si alte minoritati etnice din tara de origine. 

Numerosi romani nativi au dobindit intre timp cetatenia germana,   fiind declarati la recensamintele populatiei  dupa apartenenta statala - ca germani. Principiile legilor germane care nu aproba dubla cetatenie decit in cazuri cu totul deosebite, conduc la o noua cifra oficiala a romanilor declarati ca atare in Germania  la circa 90-100.000 persoane(1999), care suma, raportata la numarul efectiv de vorbitori ai limbii romane de 180- 200.000 de persoane, este in fond injumatatita. Pe linga acestea, unii romani poarta din considerente sociale si economice numele de familie al etnicului/etnicei german(e) cu care s-au casatorit, astfel incit identificarea sa ca etnic roman devine in aceste conditii deosebit de dificila, chiar si prenumele putind fi modificat pina cu citiva ani in urma in momentul intocmirii actelor de imigrare, fapt care a condus la situatii de folosire benevola a unui prenume german uzual de genul: din Ioan - Johann, din Nicolae - Nikolaus, din George sau Gheorghe - Georg. Exemplele ar putea continua. Fenomenul acesta nu a fost constrins prin legile in vigoare,   acest fapt fiind inteles ca o incercare personala, voluntara, de integrare a imigrantilor romani in noua societate, cei in cauza putind pastra in noile acte de identitate germane prenumele din nastere folosit in actele romanesti. 

Casatoriile mixte cu etnicii germani originari din Romania sau cu cetatenii romani care puteau dovedi originea etnica germana, chiar partiala (pentru a cere sa devii membru al Forumului Democrat Germana din Romania, e suficient sa arati ca ai avut chiar si numai un bunic de origine germana), au condus in special la anii de dupa caderea regimului comunist la o imigratie puternica romaneasca, romanii veniti de prin anii 1990 incoace fiind majoritari . Pe linga cei sositi in ultimii zece ani, exista romani stabiliti de dupa al doilea razboi mondial, fosti cetateni romani de nationalitate germana - fosti membri ai Wehrmachtului german, care au gasit dupa razboi in Germania o noua patrie, diversi refugiati politici din anii comunismului, romani din Banatul sirbesc etc. 

În toata Germania totalul "originarilor din România", denumirea politically correct a celor care vorbesc româneste, se ridica la 400.000, afirma Alexandru Schäfer-Gîrleanu. În zona Nürnberg (Franconia - nordul landului Bavaria) traiesc, dupa datele oficialitatilor germane, circa 15.000 de originari din România. 

Lucian Hetco, ne puteti spune câti români sunt în Germania?

E o întrebare destul de grea. Conform anuarului statistic, 110.000, dar cifra este mult mai mare, pentru ca nu contine numarul nativilor români care au obtinut cetatenia germana. Din 1945 pâna în 1990, au parasit România circa 650.000 de etnici germani, care au renuntat la cetatenia româna. Mai exista apoi casatorii mixte, pe baza carora românii obtin cetatenia germana. Eu am demarat doua studii, si am ajuns la cifra de 500.000, cifra acceptata si de consulatul din Munchen. 

IRLANDA

Conform datelor recente ale Ambasadei Romaniei la Londra numarul de romani traitori in Irlanda ar fi de 7 000. 

În Irlanda traiesc circa 25.000 de români, potrivit estimarilor presedintelui Comunitatii Românilor din Irlanda (CRI), Vasile Ros.

La cât este estimat numarul românilor din Irlanda? Exista statistici cu privire la numarul celor care au rezidenta legala si cu privire la câti sunt clandestini?

Numarul românilor din insula Irlandei nu este cunoscut, dar noi îl estimam la circa 25.000. În acestia intra aproximativ 5.000 - 6.000 care au primit acte de rezidenta în baza copilului nascut cu cetatenie irlandeza pâna în februarie 2003.

La acestia se adauga câteva mii care au contracte de munca în diverse domenii, se estimeaza pâna la circa 3.000, desi pot fi mai multi si care au o rezidenta temporara. Exista de asemenea un numar mai redus, câteva sute de români care au primit statutul de refugiat în Irlanda. Exista apoi categoria celor care asteapta înca un raspuns la cererea lor de rezidenta pe motive umanitare, în special familii care nu au copii nascuti în Irlanda, si singura lor speranta este o decizie a ministrului de justitie irlandez în favoarea lor. Si apoi sunt cei care sunt aflati ilegal pe teritoriul statului irlandez, si din cifre estimative sunt câteva mii.

Întrucât în ianuarie 2005 a început procesul de acordare a rezidentei, oprit pentru 2 ani, statisticile vor fi dramatic schimbate, pentru a reflecta noile modificari. 

ISRAEL

Cu toate ca nu exista statistici oficiale complete privind provenienta emigrantilor din Israel pe tari de origine, din datele oficiale rezulta ca in Israel ar trai in prezent 450 000 de evrei originari din Romania. Ambasada Romaniei in Israel ii estimeaza ca fiind 10% din populatia intregii tari, adica in jur de 500 000.  

Ziarele si revistele in limba romana sunt cele mai numeroase publicatii care apar intr-o limba straina in Israel. Se remarca in primul rand ziarele in limba romana "Viata noastra" si "Ultima ora", care are un numar important de cititori (aproximativ 50 000). Se mai editeaza "Facla", publicatie de tip magazin saptamanal, "Adevarul", "Revista familiei", "Secolul XX", revista lunara cu caracter artistic, "Izvoare", revista trimestriala editata de Asociatia scriitorilor israelieni de limba romana, "Revista mea", etc. 

120.000 de evrei nascuti în România. Cu totii formeaza în Israel o comunitate în care traieste, dupa unele evaluari, aproape jumatate de milion de vorbitori de limba româna.

În Israel, prima generatie a originarilor din România numara azi 120.000 de suflete. Pentru întreaga comunitate însa, cifra estimata este de peste 400.000 de persoane. 

"În Israel, mai traiesc azi circa 120.000 de evrei nascuti în România

- Numarul evreilor originari din România reprezinta un procent de peste 10% din populatia evreiasca a Israelului

- Comunitatea evreilor originari din România ocupa locul patru, dupa cea a celor provenitI din fosta Uniune Sovietica (27,6%), tarile Maghrebului (11,5%) si Polonia (11%)

- Media de vârsta în comunitatea originarilor din România este cu mult mai mare decât a restului populatiei evreiesti sau de alte origini

- Originarii din România sunt raspânditi în Tel Aviv (29%), Haifa (24%), centrul tarii (21%), zona de sud (10%), Ierusalim (5%)

- Preocuparile comunitatii originarilor din România sunt preponderent intelectuale

- Evreii români s-au remarcat în toate domeniile de activitate, mai putin în politica : numai patru personalitati nascute în România au fost ministri

- 27 de diplomati de origine româna au reprezentat Israelul, având rang de ambasador 

ITALIA

Diaspora romaneasca din Italia numara, dupa unele estimari, cca 25 000 de persoane.

In ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati romanesti in zonele oraselor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florenta si altele 

Conform Ambasadei Romaniei in Italia ar trai pe meleaguri italiene in jur de 200 000 de romani dintre care doar 40 % cu statut legal. 

Peste 1,5 milioane de români în Italia

În Italia locuiesc, în prezent, peste 1,5 milioane de români, cu acte în regulă sau clandestin, a declarat vicepreşedintele Ligii Românilor din Italia şi preşedintele Asociaţiei Frăţia, Aurelia Mirică.

Ea a precizat că această cifră este doar o simplă estimare furnizată de asociaţiile româneşti din Italia. „Nici una din cercetările făcute pentru a avea un număr cât mai aproape de adevăr în acest moment nu a dat un rezultat clar“, a arătat Aurelia Mirică.

 KAZAHSTAN

Prizonierii militari si civili romani detinuti in lagarele de concentrare staliniste de pe teritoriul regiunii Karaganda, Kazahstan, in perioada 1941-1950 – si urmasii lor.

Material transmis de dl dr. Vasile Soare, ambasadorul României în Kazahstan.

In timpul cercetarilor de arhiva ale ambasadorului Romaniei in Kazahstan, Vasile Soare, efectuate in perioada 2003-2005 la Directia Arhivelor si Documentatiei de pe langa primaria regiunii Karaganda, Kazahstan, au fost identificate date potrivit carora in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, in perioada 1941-1945, pe teritoriul regiunii Karaganda au fost amplasate 3 lagare de concentrare sovietice pentru prizonieri militari si civili straini: SPASSK nr. 99, Balhash nr. 37 si Jeskazgan nr. 39.

Cel mai mare lagar de concentrare pentru prizonierii militari straini a fost Spassk nr. 99, infiintat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a Karlag-ului NKVD, situat la 45 km de orasul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extractie a cuprului Spassk. Pe tot timpul functionarii, prin acest lagar au trecut 66.160 de prizonieri. 6.740 de prizonieri au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga un numar de peste o mie de prizonieri de alta nationalitate, care au luptat in Armata Romana, avand probabil cetatenia romana la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, moldoveni). In documentele lagarului, prizonierii de razboi straini au fost inregistrati pe nationalitati.

Pana in 1944, lagarul SPASSK 99 pentru prizonieri militari si civili era constituit dintr-o singura Diviziune. Incepand cu 1944, lagarul s-a extins si s-au format noi Diviziuni de productie, numeroase contingente fiind folosite la munci in intreprinderi industriale situate pe intreg teritoriul regiunii Karaganda - orasul Temirtau, satele Spassk, Saran, Dubovka, Kok - Uzen, Zapadnyi, Fedorovka, la minele de carbune Kostenko, Kirov, numerele 20, 26 bis, 31, 42/43, etc. Astfel, in anii 1947 - 1948, lagarul Spassk era constituit din 24 de Divizii si concentra cca. 30.000 de prizonieri militari si civili straini.

Prizonierii militari erau organizati in diviziile lagarului pe nationalitati, separati de prizonierii civili. Toti civilii (barbati, femei si copii) erau concentrati intr-o singura divizie, situata in satul Kok - Uzen. Din totalul de 1808 prizonieri civili, 92 persoane erau de nationalitate romana. Din 1948, odata cu inceperea repatrierii prizonierilor militari straini, diviziile lagarului Spassk nr. 99 au fost reduse. In vara anului 1950, in conformitate cu dispozitia MVD (Ministerul de Interne al URSS), lagarul Spassk pentru prizonieri militari straini din Karaganda a fost lichidat. baracile si celelalte anexe au fost transformate in ferme si unitati agricole, unde, ulterior, au fost adusi la munca fortata alte sute de mii de dusmani ai poporului, chiaburi, elemente periculoase etc. din regiunile de vest ale URSS (Ucraina, Basarabia, Belarus, tarile baltice). 

7765 prizonieri de razboi straini din cei aflati in detentie in lagarul Spassk nr. 99, in perioada 1941 - 1950, au murit si au fost inmormantati pe teritoriul regiunii Karaganda. De mentionat ca, in divizia lagarului din satul cu acelasi nume, Spassk, in general in ultimii ani erau adusi de la celelalte divizii de productie prizonierii slabiti, care nu mai dadeau randamentul scontat la muncile grele, pentru a indeplini si depasi norma. Din totalul prizonierilor de razboi straini morti in acest lagar, 827 au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga alti cca. 200 de prizonieri de alte nationalitati, care au luptat in Armata Romana: unguri, ucraineni, evrei, armeni (probabil, tot cetateni romani). Mai multi prizonieri moldoveni sunt inregistrati separat de cei romani.           

La inceputul anului 2003, Ambasadorul Romaniei la Alma - Ata, Kazahstan, Vasile Soare, a contactat autoritatile regiunii Karaganda, Directia Arhivelor Nationale din aceasta regiune, si a facut nenumarate demersuri pentru obtinerea aprobarilor privind pastrarea memoriei prizonierilor romani morti in lagarele staliniste din Karaganda in anii 40 - 50 prin amplasarea unui monument in cimitirul de la Spassk. Initiativa Ambasadei de incheiere intre Romania si Kazahstan a unui Acord Interguvernamental privind ingrijirea reciproca a mormintelor militare nu s-a materializat, datorita refuzului partii kazahstaneze.

In consecinta, pe plan local, a fost realizata o piatra funerara din granit care a fost amplasata in cimitirul lagarului Spassk nr.99, alaturi de monumentele si pietrele funerare ale altor state, cu urmatoarea inscriptie: "IN MEMORIAM, CELOR PESTE 900 DE prizonieri romani morti in Lagarele staliniste din Centrul Kazahstanului in anii 1941-1950". La 9 septembrie 2003, aceasta piatra funerara a fost dezvelita de presedintele Romaniei de atunci, Ion Iliescu, aflat in vizita oficiala in Kazahstan. Preotul roman Irineu Dogaru a oficiat o slujba de pomenire a prizonierilor romani in prezenta delegatiei presedintelui Romaniei, a autoritatilor locale, reprezentantilor bisericilor ortodoxa, catolica si musulmana din Karaganda, mass - mediei romanesti si kazahstaneze (cca. 300 de persoane). Evenimentul a fost de o inalta incarcatura sufleteasca pentru cei peste 70 de romani prezenti si a fost intens mediatizat in Kazahstan. TVR a reflectat, de asemenea, in Romania momentul dezvelirii monumentului si slujba de pomenire (Sept. 2003). 

LUXEMBURG

In Marele Ducat de Luxemburg traiesc aproximativ 300 de romani. 

MACEDONIA

Peste 200.000 de aromâni îsi apara traditiile.

Populatia aromâna de pe teritoriul actual al republicii Macedonia, cunoscuta mai mult sub numele de vlahi, traieste în grupuri compacte în Bitolia, Ohrid, Prilep si în împrejurimile acestor asezari, precum si pe Valea Vardarului. În Macedonia, exista si o comunitate megleno-româna, în localitatile Gevgelija, Gornicel, Moin, Mrzenci, Veles, Skopje.

Asociatiile aromânilor din Macedonia estimeaza numeric populatia la 200.000 de persoane. Datele oficiale ale recensamântului din 1991 consemneaza doar 7.748 de vlahi/aromâni, cifra considerata departe de a reflecta realitatea. Comunitatea megleno-româna numara în jur de 5.500 de persoane, fiind în pericol de disparitie. 

Declararea independentei Macedoniei în 1991 a dat sperante etnicilor aromâni în ceea ce priveste afirmarea si dezvoltarea propriei identitati culturale. În preambulul Constitutiei statului macedonean, adoptata la 17 noiembrie 1991, vlahii se numara printre etniile constitutive ale natiunii, dupa albanezi si turci, dar înaintea tiganilor si a altor minoritati. Autoritatile recunosc formal minoritatea aromâna, însa nu o sprijina financiar si logistic. 

MAREA BRITANIE

Se apreciaza ca numarul romanilor stabiliti in Marea Britanie este de circa 1 500-2 000 de persoane.

Diaspora romaneasca este concentrata in zona marilor orase din sudul Angliei: Londra, Birmingham si Nottingham.

O parte a comunitatii romanesti este grupata in jurul Bisericii Ortodoxe Romane, cu un preot numit de Patriarhia de la Bucuresti.

O activitate remarcabila desfasoara „Centrul Cultural Roman” – asociatie cu statut legal a comunitatii romanesti din Marea Britanie – al carui presedinte este Dl. Nicolae Ratiu.

Conform datelor recente ale Ambasadei Romaniei la Londra numarul de romani traitori in Marea Britanie ar fi ajuns la 15 000  

 

MEXIC

Emigratia romana din Mexic este alcatuita din aprox. 50 de familii, fiind concentrata in special in capitala. In cadrul acestei emigratii, aprox. 20% sunt romani, restul reprezentand etnici evrei, unguri si germani. Pana in prezent, comunitatea romaneasca din aceasta tara nu a fost organizata in asociatii culturale si nu are organe de presa. 

R. MOLDOVA  - vezi rezultatele Recensamantului (aprox 70.000)… si cererea de obtinere a cetateniei romane (400.000)! 

NORVEGIA

Aproximativ 800 in Norvegia (dupa unele statistici, numarul lor s-ar ridica la peste 2 000). 

OLANDA

Diaspora romana din Olanda este estimata la cca 2 000 de persoane. In Olanda functioneaza o biserica ortodoxa romana deservita de un preot numit de Patriarhia Romana, care editeaza revista anuala "Marturie ortodoxa". 

PERU

Diaspora romana din Peru s-a constituit prin emigrari, care au avut loc in special pana in 1970 si prin casatorii mixte. Conform unor date statistice din 1987, numarul persoanelor care formeaza colonia romana era de aproximativ 100. 

POLONIA

Pe teritoriul Poloniei, in afara populatiei majoritare, traiesc, in prezent, conform aprecierilor oficiale, circa 1,5 milioane cetateni apartinand minoritatilor nationale, ceea ce reprezinta aproximativ 4% din numarul total de locuitori ai tarii.

Comunitatea romana numara mai putin de o mie de persoane, majoritatea fiind stabiliti in Polonia prin casatorie.

Despre vechii pastori valahi, din munti, nu se mai stie nimic in Polonia.  

PORTUGALIA

In Portugalia traiau aproximativ 500 de romani, in mod oficial. Nu avem insa numarul exact al celor plecati sau stabiliti dupa 2002, cand s-a inceput migrarea fortelor de munca catre aceste tari iberice. Actualmente, numarul lucratorilor romani, legali si ilegali, trebuie sa fie mult mai mare. 

SERBIA

Serbia sau cum poţi ascunde un milion de români.

Sunt ‘’vizibili’’ doar cei din Voivodina, dar cei din Serbia de Est sau Valea Timocului, chiar daca nu au curajul sa se declare romani la recensaminte, ajung către un million. 

   Cu toate că sârbii, inca de la început, imediat în 1833, au interzis limba româna în şcoli şi biserici şi au dat tuturor nume sârbeşti (pe care le puteau alege dintr-o listă, la botez), cu toate că nici un român nu primea vreo funcţie şi că erau aduşi sârbi pentru orice post de răspundere, la recensământul din 1895 apar totuşi 159 510 români. Sârbii se sesizează şi vor schimba macazul, mai ales după ce, la 1919, unele glasuri din Timoc cer unirea cu România. Astfel, la recensământul din 1921 nu mai apare nici un român ci apare o nouă etnie – cea valahă, cu 142 773 suflete. Prea mulţi însă pentru sârbi, şi, după ce în 1946 vor cere drepturi etnice, va urma o mai mare prigoană şi muncă de lămurire cum că ei sunt de fapt sârbi ce vorbesc şi o altă limbă. Astfel în 1953 apar în statistici doar 36 728 valahi şi 198 728 sârbi cu limba maternă valahă, iar în 1961 doar 1330 valahi şi 2233 români. 

   În ultimii ani, paralel cu iniţiativele unor asociaţii ale românilor de aici pentru redeşteptarea naţională, au început acuze în presa sârbă la adresa liderilor acestora că vor destabilizarea Serbiei şi un nou Kosovo (regiunea locuită de români este mai întinsă decât Kosovo). Biserica Ortodoxă Sârbă a făcut apel cetăţenilor să se declare sârbi pentru binele patriei şi al ortodoxiei. În ciuda acestor presiuni, la recensământul din 2002 s-au declarat 39 953 valahi şi 4 157 români. Un număr ridicol de mic şi totuşi mai mare decât cel al românilor din Voivodina care se bucură de drepturi etnice fireşti. 

   Referitor la aceste comice recensăminte, ele îi fac pe unii intelectuali sârbi să roşească şi să le conteste chiar ei obiectivitatea. Astfel istoricul dr. D.Petrovici într-o lucrare despre valahi nu crede că pot fi mai puţini de 240 000.

O broşură oficială privind minorităţile din Serbia recunoaşte că în ceea ce îi priveşte pe valahi recensămintele sunt „dătătoare de confuzii şi greu de explicat din punct de vedere demografic“. Mai scrie că „Vlahii nu sunt reprezentaţi la nivelul conducerii administrative nici măcar în Homolie sau Valea Timocului, unde aceştia sunt majoritari“. În acelaşi buletin editat de Belgrad se recunoaşte că „membri ai acestei populaţii, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele româneşti, iar limba şi folclorul conduc spre varianta originii lor româneşti. Reprezentanţii minorităţii vlahe susţin originea lor română“. Dacă orice sârb cinstit spune că românii timoceni sunt majoritari în 200 localităţi înseamnă că sigur este vorba de 400. Organizaţiile româneşti au contestat oficial recensământul din 2002 în faţa guvernului sârb şi OSCE. România a tăcut chitic.           

Un reprezentant în parlament al opoziţiei sârbe din vremea lui Miloşevici spunea că sunt 1 100 000 de români timoceni. Eu (autorul articolului de pe internet), după ce am bătut zona în lung şi în lat, fără să întâlnesc pe cineva care să nu vorbească româneşte, afirm că sunt între 400 000 şi 1 000 000 de români în estul ţării vecine, ei reprezentând între 10% şi o şesime din populaţia Serbiei. 

   O mare de români este lipsită de cele mai elementare drepturi naţionale. Nici un minut de limbă română în şcoli, nici un cuvânt românesc în bisericile lor, nici un cuvânt românesc la televiziunea sau radioul public sârbeşti care să se recepţioneze în zonă, nici un reprezentant al lor în Consiliul Naţional Român din Serbia, în urma manevrelor Belgradului din decembrie 2002. 

   În acelaşi timp, în Voivodina, la nord de Dunăre, este un paradis pentru minorităţi: cei 35 000 români sunt majoritari în doar 17 localităţi, învăţământ în limba română se face în 9 localităţi, în celelalte limba română se studiază doar facultativ. Ar mai fi loc şi aici de mai bine dar este incomparabil cu zona Timocului.  

SLOVACIA

O comunitate de aproximativ 9 000 de originari din Romania se afla in sudul Slovaciei, majoritatea acestora provenind din randul etnicilor slovaci intorsi in patria lor de origine.

In Republica Slovaca nu se poate vorbi despre existenta unei comunitati romanesti propriu-zise. Numarul persoanelor de origine etnica romana este de cateva zeci care s-au stabilit in aceasta tara urmare a unor casatorii mixte, cu cetateni slovaci. 

SPANIA

In Spania traiesc aproximativ 2 500 de romani (oficial, avand cetatenie si declarandu-se ca romani), in zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao. Din cauza migratiei recente a fortelor de munca, numarul romanilor care s-au stabilit in Spania este in continua crestere. Din cauza acestei fluctuatii de populatie originara din Romania nu putem avea un numar exact al etnicilor romani traitori in Spania, insa Ambasada Romaniei in Spania ii estimeaza la 100 000 dintre care doar 40% au statut legal.

La lucru (pe perioade determinate sau nedeterminate) se afla insa mult mai multi. 

Alte variante gasite: 

 800.000 de români trăiesc în Spania - dintre aceştia, 500.000 au acte în regulă. Majoritatea românilor din Spania sînt în zona Madrid şi în regiunea Castellon.  

în Spania sunt circa 500.000 de români, dintre care doar 100.000 cu acte în regula. 

În Spania, numarul românilor se apropie de 500.000, afirma Cristina Lincu, secretar al asociatiei româno-spaniole "Romania" din Madrid, una dintre cele mai active persoane din Spania în afirmarea identitatii românesti în lume. "Numarul românilor este aproximat de asociatii, sau chiar de ambasada, între 400 si 500.000. Dar sunt estimari, nu exista cifre oficiale. Asta pentru ca foarte multi sunt fara acte. Problema e ca sunt foarte multi care stau fara acte, unii chiar de trei ani. 

 

STATELE UNITE ALE AMERICII

Statisticile oficiale nord-americane au inregistrat pentru prima data in 1881, 11 emigranti din teritoriile romanesti. In prezent se estimeaza ca in SUA traiesc peste 1 milion de americani de origine romana.

Cea mai mare concentrare a originarilor din Romania se afla in orasele din nord-estul SUA - in statele Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania si la New York..

Comunitatea romana din S.U.A. reprezinta, dupa standardele americane, un grup etnic de marime mijlocie. Conform datelor statistice ale recensamintelor din S.U.A., aproape 400 000 de cetateni americani se declara de origine romana, plasand comunitatea romana pe locul al 20-lea, ca marime, in randul celor 71 de grupuri etnice de origine europeana recunoscute oficial. Numarul romanilor care traiesc in S.U.A. este, insa, mult mai mare, tinand seama de faptul ca multi dintre ei nu isi declara originea, fluxul de imigrari continua, iar multi dintre cei stabiliti in S.U.A. nu au dobandit cetatenia americana.

Cea mai mare grupare de comunitati romanesti, numarand fiecare cateva zeci de mii de persoane, se afla statele din nord-est - New York, New Jersey, Pensylvania, Ohio, Michigan, Illinois, zone de destinatie ale primelor valuri de imigranti romani, incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea. California si Florida, destinatii mai recente de imigrare a celor veniti din Romania si de reasezare a unor romani americani din valurile anterioare de imigrare, cunosc o dinamica aparte a comunitatii romano-americane, ajungand sa se plaseze pe locurile doi si dupa New York, in privinta numarului de membri. In ultimii ani, s-au constituit comunitati romanesti care se afla intr-un proces de consolidare si de crestere numerica, in state precum Oregon, Washington. Georgia, Texas, Arizona. In fapt, comunitati romanesti exista in toate statele S.U.A., chiar daca, in unele cazuri, de dimensiuni foarte mici.

Pe langa comunitatile romanesti constituite ca atare, grupate in jurul unor biserici proprii, exista mici grupuri de romani, alcatuite din cateva familii, care frecventeaza o biserica apartinand altei etnii. Exista, de asemenea, americani de origine romana care traiesc izolati de orice comunitate romaneasca, fie din ratiuni subiective (nu doresc sa intretina legaturi cu membrii comunitatii din zona), fie din motive obiective (traiesc in zone in care nu exista alti romani). 

Un alt segment important al comunitatii romane din S.U.A., care se suprapune atat comunitatilor constituite, cat si categoriei celor care traiesc izolati de comunitate, este reprezentat de sutele de profesori si studenti romani sau de origine romana care isi desfasoara activitatea in universitati din aproape toate statele S.U.A. 

Exista unele comunitati locale (Cleveland, Detroit, Chicago) in cadrul carora se manifesta o anumita coeziune, ele reusind sa se mobilizeze si sa antreneze un numar semnificativ de membri, in special in cadrul unor manifestari cu caracter cultural, de pastrare a obiceiurilor si traditiilor romanesti 

La nivel national, cea mai veche organizatie a romanilor americani, Uniunea si Liga Societatilor Romane din America, grupeaza un numar de 32 de societati fraternale din 15 state.

Numarul statelor in care exista biserici ale romanilor americani se ridica la 27, ceea ce face, teoretic, ca un lobby coordonat al bisericilor romanesti sa aiba capacitatea de a influenta un numar majoritar de membri ai Congresului S.U.A., inclusiv 54 de senatori.

Organizatiile religioase romanesti se pot constitui in grupuri de presiune si pot actiona sectorial, chiar in absenta unei unitati interconfesionale. Bisericile ortodoxe, prin cele doua Episcopate, reprezinta 50-60% dintre americanii de origine romana, deci pot vorbi in numele unui numar important de cetateni americani.  

(The decennial U.S. Census of 2000 calculated (based on a statistical sampling of household data) that there were 367,310 respondents indicating Romanian ancestry (roughly 0.1% of the total population).[11] The actual total recorded number of foreign-born Romanians was only 136,000 Migration Information Source However, some non-specialist organisations have produced estimates which are considerably higher: a 2002 study by the Romanian-American Network Inc. mentions an estimated figure of 1,200,000[24] for the number of Romanian-Americans. This estimate notes however that "...other immigrants of Romanian national minority groups have been inlcuded [sic] such as: Armenians, Germans, Gypsies, Hungarians, Jews, and Ukrainians". It also includes an unspecified allowance for second- and third-generation Romanians, and an indeterminate number living in Canada. An error range for the estimate is not provided. For the United States 2000 Census figures, almost 20% of the total population did not classify or report an ancestry, and the census is also subject to undercounting, an incomplete (67%) response rate, and sampling error in general.) 

SUEDIA

In Suedia traiesc circa 13 000 de originari din Romania dar si multi romani timoceni (de pe Valea Timocului sarbesc), al caror numar nu il cunoastem nici macar cu aproximatie. In cea mai mare parte sunt de origine romana, existand si grupuri compacte de maghiari, si un numar redus de evrei. Aproximativ 2 000 au statutul de cetateni romani cu domiciliul in strainatate, 21% dintre acestia fiind maghiari.

In ultimii ani, numarul originarilor din Romania care au obtinut dreptul de sedere si munca in Suedia a cunoscut o crestere insemnata, insa este de remarcat ca romanii nu figureaza, din punctul de vedere numeric, in statisticile oficiale referitoare la emigranti in raport cu cei proveniti din Finlanda, Grecia, Turcia, Polonia, Ungaria.  

Conform statisticilor suedeze din 1996, in Suedia traiesc urmatoarele categorii de romani sau originari din Romania:

- 7015 cetateni suedezi de origine romana;

- 4186 cetateni romani;

- 1605 cetateni suedezi de origine romana – a doua generatie (nascuti in Suedia);

- 839 romani nascuti in Suedia, prima generatie;

In realitate, se considera ca aceasta cifra este cu cca. 3 000 mai mare, deoarece statisticile suedeze nu-i cuprind decat pe cei care au rezidenta permanenta (PERMANENT UPEHOLTISTON) care se acorda numai dupa 3 ani de sedere neintrerupta in Suedia. 

Cea mai mare concentrare de persoane originare din Romania este in partea de sud a Suediei, in zona Malmo-Solvesborg-Goteborg, unde traiesc cca. 70% din total. In zona Stockholm se apreciaza ca exista cca. 2 000 de romani. 

TURCIA

Poate fi subliniat ca in Turcia exista mult mai multi romani decat cei 800 atestati statistic, adica aproximativ 30 000, plecati la lucru, emigrati pe motiv economic sau in cadrul casatoriilor mixte cu cetateni turci. Exista, desigur, si etnici turci din Romania plecati la lucru sau emigrati in Turcia. 

UNGARIA

Oláh (37,147 Hungarians have this name) = e interesant de stiut ca 37.147 de unguri au numele de familie Olah, asa spunandu-le ungurii la romani.

Chiar daca romanii sunt luati in calcul ca o minoritate oficiala, e destul de trist ca tanara generatie danseaza dansuri romanesti si se imbraca la serbari in costume traditionale, dar vorbesc limba romana doar la orele de romana de la scoala… 

VENEZUELA

Diaspora romana din Venezuela este formata din aproximativ 10 000-12 000 de persoane, avand ramificatii in cele mai diverse cercuri financiare si comerciale din aceasta tara. Se observa activitatea unor nuclee de originari romani in special la Puerto la Cruz, Maracaibo, Maracay si Puerto Ordaz. In Caracas, dupa statisticile oficiale, se afla in jur de 400 de emigranti originari din Romania, grupati in jurul "Casei Romane". In anul 1996, la Caracas a fost sfintita o biserica, executata in Romania, dupa modelul bisericilor traditionale de lemn din Maramures. 

(Date de pe internet, toamna 2006)

 

3. ADRESELE COMUNITATILOR ROMANESTI, PE INTERNET

   

In anul 2005, erau înregistrate 85.000 de domenii .ro şi 7.200 de domenii .md.

 AUSTRALIA

Una dintre cele mai vechi asociatii românesti de peste hotare se afla în Australia. Se cheama simplu: Asociatia Românilor din Australia (ARA) si a fost înfiintata în 1951. 

Romanii din Australia sunt organizati in asociatii, societati culturale sau sunt arondati unor biserici ortodoxe romane din marile metropole australiene. 

In cazul aplicarii politicii multiculturale in randul celor 160 de grupuri etnice, autoritatile australiene au creat institutiile si infrastructura necesara. La nivel federal institutia care coordoneaza intreaga activitate in domeniul etnice si al imigrarii este Ministerul Imigrarii si Afacerilor Multiculturale („Department of Immigration and Multicultural Affairs”) - M.I.A.M. -condus de un ministru numit de partidul de guvernamant. In fiecare stat functioneaza, de asemenea, cate un minister care se ocupa de aceasta problematica numai la nivelul statului respectiv. Acestea sunt in conexiune directa cu ministerul federal reusindu-se astfel aplicarea unei politici unitare pe intreg teritoriul Australiei.

La fiecare centru, pentru fiecare grup etnic, a fost creat un comitet coordonator numit „Steering Committee”, care este condus de un reprezentant al Ministerului Imigrarii si Afacerilor Multiculturale (M.I.A.M.) din statul respectiv si care este compus din toti sefii de asociatii si organizatii ale grupului etnic respectiv.

Acest comitet se intruneste lunar discutand probleme legate de comunitatea etnica, se fac propuneri privind activitatile de viitor etc. Prin aceasta actiune autoritatile australiene cunosc in amanunt toate activitatile grupului etnic respectiv, preocuparile si framantarile sale. Informatiile se analizeaza si se stocheaza pentru a se urmari evolutia comunitatii etnice in cauza. La nivel de stat, fiecare grup etnic mai important are una sau mai multe asociatii care desfasoara activitati de servicii in slujba comunitatii respective. Ele beneficiaza de fonduri de la guvernul fiecarui stat , care se aloca anual pe baza unui program de activitati pentru care se intocmeste un plan de cheltuieli si se aproba un buget. 

O atentie deosebita este acordata de autoritati mass-mediei cu profil etnic. Functie de posibilitati, comunitatile etnice pot tipari publicatii in limba proprie si pot avea emisiuni la posturile de radio si TV. In acest scop la dispozitia gruparilor etnice se afla postul national radio - TV S.B.S. („Special Broadcasting Services”) unde pot difuza emisiuni de conceptie proprie. Fondurile necesare functionarii acestui canal radio-TV sunt acoperite de la bugetul federal. Pe langa acest post national mai exista statii locale radio-TV care se autofinanteaza din donatii si reclame 

ARA, 5 Solo Crescent,

FAIRFIELD NSW 2165

http://www.aradomain.com

Presedinte Mihai Maghiaru

mihaimaghiaru@hotmail.com

Telefon/Fax: 61 2 9728 1917 

Australia: http://www.aradomain.com

 

AUSTRIA

Comunitatea romana din Austria numara peste 23 000 de persoane organizate in asociatii. Un liant al comunitatii romane il constituie Comunitatea Ortodoxa si Parohia Romana din Viena, precum si cea din Salzburg. 

Asociatia Romano-Austriaca "Unirea" - Tel: 0043. 262.282.154

e-mail: unirea@hotmail.com 

www.romania.at.tf/

http://www.ro-at.org/

http://www.tornoreanu.com/

 

BELGIA

Emigratia romana din Belgia traieste in cea mai mare parte la Bruxelles. Desi numeric redusa, acesta a reusit, prin eforturi proprii sau cu sprijinul unor personalitati autohtone, sa-si constituie propriile forme de organizare, care i-au facilitat mentinerea legaturilor cu patria mama si promovarea valorilor spirituale romanesti peste hotare. Un rol important in mentinerea, in randul comunitatii romane din Belgia, a constiintei de neam si de credinta, revine Bisericii Ortodoxe, subordonata Patriarhiei Romane. Sub ingrijirea acesteia apare publicatia trimestriala "Strana stramoseasca".

La Universitatea din Ličge functioneaza un lectorat de limba, cultura si civilizatie romaneasca. 

http://www.rombel.com

 

CANADA

Organizatiile diasporei romane actioneaza pentru pastrarea traditiilor culturale si spirituale, afirmarea valorilor romanesti in Canada, strangerea relatiilor cu patria de origine. Intre acestea mentionam: Federatia Asociatiilor Romanilor din Canada, Asociatia Romanilor Canadieni din Ontario, Societatea „Graiul Romanesc” din Windsor, Clubul „Mihai Eminescu” din Regina, Asociatia Sasilor Transilvaneni, Asociatia folclorica „Balada” din Edmonton, Societatea „George Enescu” din Montreal, “Campul Romanesc” de la Hamilton, s.a.m.d.

In ceea ce priveste activitatea editoriala, intre publicatiile in limba romana, mai importante sunt „Cuvantul Romanesc”, revista „Miorita”, jurnalul „TEC Canada”, ziarul „Pulsul Romanesc”, postul de radio „Miorita”, posturile TV „Tele Romanie” (Montreal) si „Tele Romania” (Vancouver).

Pe plan confesional, majoritatea romanilor din Canada sunt crestini ortodocsi. Una dintre cele mai vechi biserici romanesti din Canada (si din America de Nord) se afla la Regina, fiind construita in 1902. Dupa primul razboi mondial s-au construit biserici romanesti in Alberta, Saskatchewan si Monitoba. In ultimul timp s-au construit parohii noi pe coasta de est a Canadei, la Ottawa, si pe coasta de vest, la Vancouver. Singura catedrala romaneasca din Canada se gaseste la Windsor.

Cele trei biserici ortodoxe din Montreal sunt subordonate unor mitropolii diferite: Biserica „Buna Vestire” este subordonata Mitropoliei Ortodoxe Ruse din afara (Mitropolitul Vitalie), biserica „Ioan Botezatorul” il recunoaste pe Mitropolitul Victorin (alaturi de alte 32 de biserici din S.U.A. si Canada), iar Misiunea Ortodoxa din America - pe episcopul Nathaniel (impreuna cu alte 58 de biserici si 24 de misiuni ortodoxe romane din S.U.A. si Canada).

O serie de personalitati marcante ale comunitatii romanesti din Canada au vizitat Romania, intre care: profesor universitar Nicolae Mateescu-Matte, Ionela Manolescu - scriitor, Ion Taranu - fost presedinte al Federatiei Asociatiilor Romanilor din Canada, dirijorul Remus Tzincoca, etc

revista "Observatorul" din Toronto (www.observatorul.com)

www.romaniinalberta.com/

http://www.romanian-portal.com/ca/ro/index.asp

http://www.romontreal.info/

www.theromanians.ca/

www.romonca.com/

www.romanianstudentsclub.com/

www.rmol.tk/

http://romanians.bc.ca/modules/news/

www.observatorul.com 

 

COLUMBIA

 Ca o caracteristica a diasporei romane din Columbia este participarea constanta a membrilor acestora la actiunile culturale dedicate Romaniei, organizate sub egida "Asociatiei de Prietenie Romano - Columbiana".

Aceasta asociatie este condusa din 1993, de Simona Prepelita de Diaz Rincon (presedinte) si Gabriela Bocanete de Ullca (secretar). 

 

DANEMARCA

Danemarca: http://www.romania.dk/ 

 

ELVETIA

Etnicii romani din Elvetia au constituit comunitatea romana din Elvetia, care grupeaza doar aproximativ 10 % din numarul total al acestora.

Din 1991 la Geneva functioneaza biserica "Sfantul Ioan Botezatorul", la care serviciul religios este oficiat de un preot roman. Tot la Geneva functioneaza bisericile ortodoxe romane "Invierea Domnului" si "Nasterea Maicii Domnului", iar la Lausanne biserica "Sfantul Gheorghe".

Comunitatea romana din Elvetia editeaza revista "Caminul Romanesc" care apare trimestrial. 

http://www.casa-romanilor.ch/index.htm

http://www.casa-romanilor.ch/ccrn.htm

http://casa-romanilor.ch/SEEED/

http://www.casa-romanilor.ch/CRB/

http://casa-romanilor.ch/RO-CHance/ 

 

FINLANDA

www.romanians-fi.info/

www.romanians-fi.info/ro/

www.arofi.org 

 

FRANTA

In decursul anilor aceasta si-a creat, prin eforturi proprii sau cu sprijinul unor personalitati autohtone, unele asociatii cu caracter cultural, destinate propagarii valorilor spirituale romanesti. 

www.eleves.ens.fr/aderf/

http://www.geocities.com/maisonroumaniegrenoble

http://www.franta-romania.com/ 

 

GERMANIA

In Germania, Biserica Ortodoxa Romana, ca singura forma institutionala acceptabila, ar putea juca un anumit rol, prin Mitropolia Ortodoxa pentru Germania si Europa Centrala si parohiile sale din Hamburg, Munchen, Offenbach, Salzgitter, Baden-Baden si Nürenberg, in cultivarea traditiilor romanesti si pastrarea identitatii lingvistice si religioase.  

dna. Brandusa Massion, fondatoarea CROM-RHINMAIN 

Asociatii denumite aici ca "Gesselschaft sau Verein", organizatii nepolitice si nereligioase, cu scopuri culturale, sociale si caritative care au demarat actiunile cu caracter cultural romanesc in mai multe zone din Germania, in special in sudul tarii, mentionind aici orasele Stuttgart, Heidelberg, Munchen, Frankfurt,Karlsruhe.

capele si biserici romanesti cu slujbe in limba romana in mai multe orase germane.

Exista organizatii romanesti in zona Frankfurt-Rhein-Main, Offenburg, Heidelberg si Stuttgart. 

Valeriu Lucian Hetco

Vicepresedinte al Agero Stuttgart, membru fondator al Asociatiei Germano-Romane din Stuttgart

Presedintele Ligii LARG - Liga Asociatiilor romanesti din Germania http://www.larg.de

Valeriu-Lucian HETCO   -  Pagina personala - Created by Valeriu-Lucian Hetco. Tel: (0170) 202 7420. G ppingen 2000-2002.

Lucian Hetco, editorul paginilor web www.agero-stuttgart.de ale asociatiei AGERO. Asociatia AGERO Deutsch - Rumänischer Verein e.V. Stuttgart, al carei vicepresedinte este Lucian Hetco

Lucian Hetco, care este si presedintele Ligii Asociatiilor Românesti din Germania (LARG), a facut din paginile web de care se ocupa principalul mijloc de comunicare în comunitatea româneasca din Germania. "Aceste pagini se adreseaza în primul rând cetatenilor originari din România care traiesc în zona Stuttgart si indirect în spatiul Baden-Württemberg precum si tuturor cetatenilor germani originari din România".

Mijlocul si-a depasit scopul, am putea spune, pentru ca pe site intra acum cititori din toata lumea. În martie anul acesta, site-ul AGERO a ajuns la 1,5 milioane de accesari, fiind o veritabila oglinda a comunitatii românesti din Germania.

Cine este Lucian Hetco? Român ardelean nascut la Oradea în 1963, absolvent al Liceului de Matematica-Fizica "Emanuil Gojdu" din Oradea si al Facultatii de Stiinte Economice Timisoara. Traieste în Germania din 1990 si acum lucreaza ca informatician în cadrul firmei T-Systems CSM GmbH din Göppingen apartinând de concernul Deutsche Telekom. Este vicepresedinte AGERO si presedinte LARG, cu mandat între 2004 si 2006.

Cu doi ani în urma s-a format Liga asociatiilor române din Germania – LARG

LARG este singura posibilitate a acestor entitati de a purta un diaolg cu autoritatile germane. Pentru o asociatie locala ar fi mai greu sa intre în contact cu reprezentantii statului federal. La Berlin, LARG a reprezentat lobby-ul românesc într-o întâlnire la care a participat si Susanne Kastner, vicepresedintele Parlamentului german, care a devenit si membru de onoare al LARG. O simpla asociatie nu stiu daca ar fi reusit.

Revista Agero , care însumeaza peste o suta de corespondenti români de pretutindeni

Lucian Hetco,

www.agero-stuttgart.de

www.hetco.de

webmaster@hetco.de 

CROM din Offenbach 

"Alexandru Ioan Cuza" din Heidelberg 

Asociatia "Dacia" În zona Nürnberg (Franconia - nordul landului Bavaria) s-a format o puternica si recunoscuta comunitate a celor originari din România. Avem 6 magazine cu specific românesc, 3 discoteci, brutarie, restaurante specifice, o scoala de muzica româneasca, galerii de arta. Tot aici se afla sediul Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania si Europa Centrala si o mica mânastire româneasca. La Nürnberg s-a inaugurat de curând o biserica româneasca, prima constructie româneasca de acest fel din Germania".

Alexandru Schäfer-Gîrleanu împreuna cu Nikolaus Gundel si un grup de initiativa au pus bazele unei asociatii româno-germane la Nürnberg, "Dacia e.V." (www.dacia-ro.org). De curând, asociatia a primit confirmarile de la Ministerul Justitiei si de la Ministerul de Finante, fiind înregistrata la Tribunalul Nürnberg cu numarul: VR 3850, Fall Nr.1. 

www.rom2.de/

www.mareaunire.com/germania/

www.romanians-de.org/

http://www.beskit.de/

http://www.larg.de/

http://romanians-de.org/

http://www.banat.de/php/index.php3

http://www.dialog-koeln.de.vu/

http://www.crom-rhein-main.de/

http://www.sibiweb.de/

http://www.deutsch-rumaenisches-forum.de/

http://www.vereinromania.de/

www.agero-stuttgart.de/

http://www.larg.de

www.hetco.de/romani-in-Germania

http://romanians-de.org/modules.php?name=Topics

http://www.waswowann-rum-in-bawue.de/index_ro.html

http://www.agero-stuttgart.de/

http://www.ro-de.org/

www.luceafarul.de

www.hetco.de 

 

IRLANDA

presedintele Comunitatii Românilor din Irlanda (CRI), Vasile Ros pagina web www.mediaros.com

Comunitatea Româna din Irlanda a lua fiinta în 1998, prin organizarea sa în jurul Bisericii Ortodoxe "Buna Vestire" din Arbour Hill, Dublin 7. Activitatile Comunitatii au fost strâns legate de colectarea de fonduri pentru construirea primei Biserici Ortodoxe din Irlanda si organizarea de activitati culturale pentru românii din Irlanda.

Anul 2004 a însemnat o schimbare majora a structurii si organizarii Comunitatii Române din Irlanda. S-au pus bazele unei organizatii umbrela, care sa includa sub numele de Comunitatea Româna din Irlanda toate organizatiile si structurile române din Irlanda.

Astfel s-a format noua Comunitate a Românilor din Irlanda, având 4 departamente de activitate cu tema precisa: Departamentul de relatii publice, Departamentul de educatie, Departamentul social si drepturile omului, Departamentul de imagine si afaceri.

Comunitatea a ales sa fie condusa de noul presedinte, domnul Ovidu

Matiut (un vechi militant pentru drepturile românilor din Irlanda) pentru 6 luni, împreuna cu 4 vicepresendinti, câte unul pentru fiecare departament, o secretara si un casier.

În acest moment organizatia noastra este în plin proces de înregistrare ca si societate caritabila în baza legislatiei irlandeze, dar avem în vedere si înregistrarea ca si companie cu raspundere limitata (Ltd).

De departe, cele mai mari realizari au fost editarea si publicarea de ziare si reviste:

Ziarul bilunar "Informatia Irl" de limba româna, cu informatii din tara si strainatate, sfatul medicului, ghid turistic, sport si reclame, adresat comunitatii romane din Irlanda.

Revista trimestriala "The Romanian Friends" (Prietenii Români), de limba engleza, care prezinta România si Comunitatea Româna societatii irlandeze si mediului politic si cultural irlandez.

Au mai fost editate si publicate în trecut ziarele "Zori de zi" si suplimentul "Lumina lina" pâna în 2003, cu informatii despre si pentru Comunitatea Româna.

În viitorul apropiat vom scoate o noua revista lunara de limba engleza cu informatii despre Comunitatea Româna din Irlanda, disponibila publicului larg de limba engleza.

Avem deasemenea propria pagina web în plina reconstructie, cu informatii despre Comunitatea Româna din Irlanda. www.romaniancommunity.net

Alte activitati desfasurate de Comunitatea Româna din Irlanda sunt cursuri de limba engleza cu profesor român, cursuri de calculatoare, competitii sportive de fotbal si tenis de masa, precum si seri culturale cu artisti îndragiti de muzica populara si usoara din România.

Pe 13 aprilie 2005 a avut loc lansarea oficiala a Parteneriatului Noilor Comunitati Etnice din Irlanda, la care a fost prezenta si Comunitatea Româna din Irlanda, organizata de fundatia Cairde (Prietenii), în prezenta ministrului irlandez pentru comunitati, Éamon Ó Cuív, T.D. Cu aceasta ocazie, Comunitatea Româna din Irlanda a intrat în recunoasterea oficiala din partea statului irlandez si dorim sa ramânem un partener de dialog în solutionarea problemelor tuturor membrilor Comunitatii Române.

În momentul de fata lista membrilor cotizanti este foarte mica în comparatie cu numarul românilor ce traiesc si se bucura de beneficiile obtinute prin activitatile si munca de voluntariat a unora dintre noi. 

 

ISRAEL

cea mai importanta forma asociativa este "Organizatia evreilor originari din Romania" (HOR), infiintata in anul 1954. Conducerea organizatiei este asigurata de un comitet central, un comitet executiv, presedinte si vicepresedinti pe ramuri de activitate (cultural, financiar, organizatoric, etc.). Are in compunere 4 regionale (Ierusalim, Haifa, Nazareth-Illit si Ber-Sheva), care acopera intreg teritoriul Israelului, dar doar regionalele Haifa si Nazareth-Illit recunosc autoritatea centrala. „Cercul originarilor din Romania” (COR) – membri in Histabrut (Confederatia Generala a Muncii) – a aparut din necesitatea sprijinirii evreilor originari din Romania care actioneaza in structurile de conducere sindicale. Exista o stransa colaborare intre HOR si COR.

Asociatia Culturala Mondiala a Evreilor Originari din Romania (ACMEOR) reuneste in randurile sale evrei originari din Romania avand ca activitate principala cercetarea istoriei evreilor din Romania. 

Ziarele si revistele in limba romana sunt cele mai numeroase publicatii care apar intr-o limba straina in Israel. Se remarca in primul rand ziarele in limba romana "Viata noastra" si "Ultima ora", care are un numar important de cititori (aproximativ 50 000). Se mai editeaza "Facla", publicatie de tip magazin saptamanal, "Adevarul", "Revista familiei", "Secolul XX", revista lunara cu caracter artistic, "Izvoare", revista trimestriala editata de Asociatia scriitorilor israelieni de limba romana, "Revista mea", etc.

Evreii originari din Romania au emisiuni in limba romana la posturile de radio si televiziune. 

O comunitate cu foarte multe organizatii Ei sunt dispersati în mai multe organizatii, asociatii, cercuri culturale. Puntile de legatura între membrii asociatiei sunt întâlnirile la serile cultural-artistice sau prin scris. cuvântul românesc îi leaga si azi. Scriu literatura si ziare. Doua cotidiane, patru lunare, o publicatie electronica. Toate, în aproape fiecare numar, au pagini întregi de poezie si nuvele proaspat scrise. 

Asociatia Culturala Mondiala a Evreilor Originari din România - ACMEOR (1980), interesata în special de istoria evreilor români si de studiul miscarii sioniste din tara noastra.

Shlomo Leibovici-Lais, presedinte al Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din România (ACMEOR), cu sediul la Tel Aviv.

Cercetarea trecutului unei comunitati, altadata numerosa, alaturi de activitatile culturale, este menirea pentru care a luat fiinta ACMEOR, în Israel, "prin 1980".

ACMEOR desfasoara o activitate remarcabila în domeniul cercetarii, tradusa în publicatii editate de Comitetul pentru Activitate Culturalo-Iudaica în Rândurile Evreilor din România.

Asociatia aduna materiale documentare legate de istoria evreilor din România, din toate timpurile: acte, inclusiv copii xerox, fotografii, carti rare, ziare sau taieturi de presa. În arhiva ACMEOR se afla, de exemplu, proiectul primei gradinite de copii ebraica la Rishon le-Zion, asezare ale carei baze au fost puse de evreii originari din România, printre primii sositi în Palestina. Autorul proiectului mentionat este David Iudelevici (Idelovici), originar din Iasi, cel care a trimis baronului Rotschild la Paris cel dintâi raport privind educatia din noile asezari ridicate în Palestina. 

Asociatia de Prietenie Israel-România -ACPRI (1950) 

Asociatia Scriitorilor Israelieni de limba româna, condusa de poetul Shaul Carmel. Membrii ei continua sa scrie în româneste si sa-si publice operele în Israel si România.

Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Româna - ASILR (1973). Promoveaza literatura în limba româna scrisa de originarii din România. Unele dintre aceste lucrari au aparut cu sprijinul Departamentului pentru românii de pretutindeni, fiind semnate de Sonia Palty, Shaul Carmel, Iosef Campus, etc. 

Centrul Cultural de la Ierusalim (1993) 

Centrul cultural israelo-român (2001) 

Organizatia Unitara a Originarilor din România - AMIR (2001), initiata cu scopul de a reuni conducatori ai diferitelor organizatii si personalitati independente ale originarilor din România. Asociatia si-a propus organizarea unui congres international al evreilor npascuti în România care locuiesc în diferite tari si crearea în Israel a unui muzeu al iudaismului din România, care sa prezinta imaginea evreilor originari din tara noastra si realizarile lor în România, Israel si alte tari. 

Sinagoga Rabinului Gutt-man, care "comemoreaza martiriul" evreilor români 

Uniunea Evreilor din România (HOR), menita sa se ocupe de absortia noilor veniti în Israel 

Mass media în limba româna: 

- Ziarele "Ultima ora", "Viata Noastra"

- Revistele "Minimum", distribuita si peste hotare, "Facla", "Revista mea"

- "Buna dimineata, Israel", publicatie electronica

- Publicatii grupate în jurul partidelor politice

- Fara exceptie, presa în limba româna publica fragmente din creatia literara a originarilor din România 

Religie 

- Populatia crestina reprezinta 2,85% din totalul populatiei

- Comunitatile religioase crestine sunt: ortodoxa, nechalcedoniana, catolica si protestanta

- Biserica ortodoxa recunoaste diocesa Patriarhiei Constantinopolului

- Bisericile ortodoxe nationale româna si rusa se afla sub jurisdictia locala a Patriarhiei Greco Ortodoxe 

Israel: http://www.romania-israel.com/

http://www.romanianjewish.org/ 

 

ITALIA

In ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati romanesti in zonele oraselor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florenta si altele, cu precadere in jurul bisericilor ortodoxe romanesti. In Italia functioneaza mai multe asociatii culturale, centre de studii, fundatii cu caracter romanesc, dintre care unele editeaza si publicatii in limba romana.

Predarea limbii si civilizatiei romane se bucura de o veche traditie in Italia, indeosebi la Universitatile din Roma, Milano, Torino, Florenta, Napoli, Padova, Pisa, Udine, Catania. La universitatile din Roma, Pisa, Torino, Padova, Milano functioneaza, pe langa catedrele de romana, si lectori trimisi de Ministerul Educatiei Nationale din tara. 

„Asociatia Romanilor din Milano” condusa de dna. Prof. Marioara Carlan Salvadeo. 

vicepreşedintele Ligii Românilor din Italia şi preşedintele Asociaţiei Frăţia, Aurelia Mirică. 

Italia: http://www.romaniaitalia.net/content/view/3891/2/

http://www.romaniinitalia.it/portal/modules/smartsection/

www.italiaromania.com/

roma.mae.ro/

www.romaniinitalia.it/

www.comune.torino.it/ro/

www.romaniaitalia.net/

www.alleanzaromena.it

http://www.romania-italia.info/default.asp 

 

JAPONIA

www.bogdanlazar.ro/html/romani_in_japonia.html

groups.google.com/group/japonia

 

KAZAHSTAN

In prezent, placa funerara a prizonierilor romani de la Spassk este un adevarat loc de pelerinaj pentru membrii comunitatii etnicilor romani din regiunea Karaganda, identificati si organizati de ambasadorul Romaniei in Kazahstan in Societatea Culturala Romana "DACIA", care a fost inregistrata juridic la 28 aprilie 2005.

Ambasada Romaniei la Alma - Ata si membrii comunitatii etnicilor romani din Karaganda se ingrijesc permanent de aceasta piatra funerara.

 

R. MACEDONIA

Organizatia reprezentativa a comunitatii românesti din Macedonia este Liga Vlahilor din Macedonia, cu sediul central la Skopje si numeroase filiale în orasele de provincie. Liga are ca obiective crearea de scoli si pregatirea de cadre didactice pentru instruirea tinerilor în limba materna, înfiintarea de biblioteci, organizarea unor activitati cultural-artistice, revitalizarea folclorului, recuperarea bisericilor si a bunurilor care au fost nationalizate. Membrii acestei organizatii realizeaza emisiuni saptamânale la posturile de radio Skopje, Stip si Crusova, dar si la televiziunea din Skopje. Revista "Fenix" este editata tot de Liga Vlahilor din Macedonia, cu sprijinul statului român si a unor aromâni cu o situatie economica stabila.

Desi oficial Macedonia sprijina învatamântul în limba minoritatilor, dupa 1990, doar în câteva scoli (aproximativ 15) se predau, facultativ, doua ore pe saptamâna în dialectul aromân. Fara metoda, fara programa scolara, gratie unei initiative private. 

Bitola a fost un important centru educational, aici înca din veacul al XIX-lea au functionat scoli românesti, stipendiate de statul român. De anii de zile, aromânii din Bitola cocheteaza cu ideea redeschiderii liceului românesc din Bitola, liceu ce a fost înfiintat în 1903. Liceul, fosta proprietate a statului român, ca si alte cladiri au o situatia juridica înca neclara care a facut obiectul discutiilor pe care autoritatile române si cele macedonene le-au avut în mai multe rânduri. În cladirea vechiului liceu functioneaza astazi o scoala cu predare în macedoneana.

În prezent, bisericile aromânilor, cu exceptia celei din Bitola, nu sunt retrocedate, iar aromânii nu dispun înca de dreptul de a organiza slujbe religioase în limba materna. Cererile comunitatii pentru recunoasterea Bisericii Autocefale Aromâne au fost blocate de nenumarate ori de catre autoritatile macedonene. 

Comuna armaneasca Fratii Manakia din Bitola

La 24 mai 1987, s-a putut constitui Sutsata de arta si cultura cu numele Fratii Manakia. Numele actual - Comuna armaneasca Fratii Manakia din Bitola - a fost adoptat în 1992, când s-a decis si organizarea de sectii de istorie, limba, literatura, folclor si muzica, politica etc. Tot atunci s-a hotarât ca asociatia sa fie condusa de Conferinta Comunei, iar organul executiv sa fie presedintia.

Ansamblul folcloric al asociatiei s-a facut cunoscut prin participarea periodica la festivalurile de folclor Parinteasca Dimândari de la Constanta, de la Korcea din Albania, Târnovo în Bulgaria s.a. Un capitol important al activitatii asociatiei îl constituie dezvoltarea învatamântului în aromâna.

În patrimoniul Comunei Fratii Manakia a intrat, dupa retrocedare, biserica cu hramul "Sf. Constantin si Elena" din Bitola, unde serviciul religios are loc si în aromâna, dar este singurul lacas de cult unde se întâmpla acest lucru.

 

MAREA BRITANIE

Diaspora romaneasca este concentrata in zona marilor orase din sudul Angliei: Londra, Birmingham si Nottingham.

O parte a comunitatii romanesti este grupata in jurul Bisericii Ortodoxe Romane, cu un preot numit de Patriarhia de la Bucuresti.

O activitate remarcabila desfasoara „Centrul Cultural Roman” – asociatie cu statut legal a comunitatii romanesti din Marea Britanie – al carui presedinte este Dl. Nicolae Ratiu. 

www.mareaunire.com/uk/

http://www.diasporaro.com/

http://www.romani-online.co.uk/

www.romani.co.uk

www.ratiufamilyfoundation.com/RCC/announcements/romani.online.html

www.ratiufamilyfoundation.com

www.daciafoundation.org.uk 

 

R. MOLDOVA

 http://www.flux.md/news/modb2arh.php?action=show&idu=11541&cat=Cotidian%20National&rub=Social

Desigur, sunt infinit mai multe asociatii cu caracter romanesc!, dar atat am gasit, in prima instanta (a se mai adauga), la Search: romani …

 

NOUA ZEELANDA

Bucovineanul si bucuresteanul Vasile Andru (scriitor) face naveta intre Bucuresti si Wellington… 

http://www.romanianz.com/

http://www.romania.co.nz/ro/ 

 

OLANDA

In Olanda functioneaza o biserica ortodoxa romana deservita de un preot numit de Patriarhia Romana, care editeaza revista anuala "Marturie ortodoxa". 

 

POLONIA

Ambasada Romaniei de la Varsovia organizeaza anual intalnirea de ziua nationala cu minoritatea romana, membrii acesteia raspunzand, in general, pozitiv si la alte manifestari indeosebi pe linia culturala. 

 

SERBIA

In Voivodina situaţia este, totuşi, prin comparaţie cu Estul Serbiei, roză. 

Probleme cu episcopia de la Vârşeţ si neobtinerea unui consulat la Bor, trebuie să reţinem că noi nu avem nici un consulat în Serbia. 

Cu toate că românii locuiesc în jurul Vârşeţului, s-a înfiinţat o bibliotecă la Novi Sad unde nu locuia nici un român. Acum în Novisad s-au mutat câţiva angajaţi români ai bibliotecii şi RTV (redactorul Mircea Conrad de la Radio Novi Sad). 

Comunitatea Românilor din Iugoslavia CRI din Vârşeţ poate fi contactată prin tel: 013 823 435 sau e-mail şi editează combativa publicaţie de ţinută „Cuvântul Românesc“; în conducere sunt Ion Cizmaş, Marin Gaşpăr, Todor Groza Delacodru, Pavel Greoneanţ.  

Lucian Marina – Societatea de Limba Romana  

„Libertatea“- oficios român al statului sârb 

Mişcarea Democrata a Românilor din Serbia (care este partid politic înregistrat oficial). Sediul este în Zajecar, pe str. Pozarevacka nr.8, într-o casă particulară a româncei Persida. Un alt domn din conducere este Sfetozar Karabaşevici. Preşedintele MDRS Dimitrie Crăciunovici . Vicepreşedintele MDRS Draghişa Kostandinovici din Kladova, Adresa este: Kladovo, str Kralja Aleksandra 50, tel/fax: ++381 19 87 526 şi 88 755, acasă: ++381 19 86 546, mobil: ++381 063 8 052 512, e-mail personal şi la firma sa de contabilitate. Pentru finanţarea revistei „Vorba Noastră“ (care din lipsă de fonduri apare cam o dată pe an) este deschis contul nr. 54019/17217941 la Komercijalna Banka A.D. Beograd, filiala Kladovo. Legea a permis doar până la 1 ianuarie 2004 partidelor să fie finanţate din străinătate. Redactor şef al revistei este Mihailo Vasilievici din Kladuşniţa tel ++381 19 83 297 şi mobil ++381 064 255 3007. 

Asociaţiapentru Cultura Vlahilor/Românilor din Serbia de Nord-Est – Bor  

Dl Marcel Drăgan, român voivodinean şi secretar al Consiliului Naţional al Minorităţii Române din Serbia 

post TV particular în localitatea Sălaş care difuzează folclor înregistrat la nunţi româneşti/valahe din regiune. Raza de emisie este mică şi îşi doreşte să acceadă la satelit. Nu are curaj să transmită muzică din România  

Alianţa Voivodinei  

Radio şi TV Zajecar tratează ,,problema valahă’’ doar în limba sârbă.  

ONG-urile româneşti de acolo:

-          „Ariadnae Filum” - Asociaţia pentru Cultura Vlahilor/Românilor din Nord-estul Serbiei cu sediul în

Zajecar (str. Milosa Obiloca 48, tel/fax ++381.19.420.396, mobil 064 22 434.96, e-mail)

şi în Bor (str. Radnicka 15, tel/fax ++381.30.432.888 şi mobil 064 22 386 80, e-mail

având la conducere pe Predrag Balaşevici, Slavoliub Geaţovici, Zvonko Trailovici, Grozdana Blagoievici, Darinka Geaţovici, Liliana Makaici, Saşa Marianovici, Vladiţa Roşcanovici, Zorislav Stoianovici, Zavişa Giurgici şi Deian Ciuciulanovici;

            - Centrul Cultural Informativ din Brestovaţ - Bor, având la conducere pe Boian Barbuţici, e-mail;

-          Corumul pentru Cultura Românilor din Bor, preşedinte: Dragomir Drăghici, e-mail. 

dl Kostandinovici, vicepreşedinte al Mişcării Democrate a Românilor din Serbia  

Rapsodul român din Slatina (Bor cod 19221 tel. ++381 13 0 36657 mobil ++381 63 8752554 şi vicepreşedinte al MDRS, dl Draghi Cârcioabă 

Serbia: http://www.libertatea.co.yu/ 

Exista foarte multe asociatii (si foarte putina coeziune, unire…), dar aceste asociatii sau reviste sau emisiuni nu au, un general, corespondent pe internet. 

 

SPANIA

Traiesc romani in zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao, avand o puternica parohie in capitala tarii, scoli si sectii in limba romana la Madrid si Salamanca. Au fost create unele asociatii romanesti, cum sunt: "Comunitatea romanilor din Spania" (Barcelona), "Fundatia Culturala Romana" (Madrid).

Din cauza migratiei recente a fortelor de munca, numarul romanilor care s-au stabilit in Spania este in continua crestere. Acestia si-au creat mici comunitati in jurul carora graviteaza toata activitatea culturala, fiind infiintate chiar clase de limba romana pe langa bisericile existente. Ca si in Portugalia, romanii ajunsi in aceasta tara dupa 2000 si-au infiintat mai multe ziare prin care tin la curent conationalii lor cu actualitatea din tara, dar in care isi ofera si serviciile. 

Câte asociatii românesti sunt în Spania?

Sunt peste 10 asociatii, între care unele mai active, altele mai putin.

Miguel Fonda Stefanescu, cetatean spaniol si presedintele FEDROM - Federatia Asociatiilor de Imigranti Români din Spania.

Am fost vicepresedinte al asociatiei Romania, pe care am înfiintat-o împreuna cu Doina Fagadaru. Asociatia are acum mult succes, fiind singura din Spania care a deschis un centru cultural românesc. Asociatiile sunt însa putine, daca ne gândim ca în Spania sunt circa 500.000 de români, dintre care doar 100.000 cu acte în regula. Cu asociatia România am încercat, pe cât posibil, sa-i ajutam pe români. Avem un avocat care ofera consultanta legala gratuita, la sediul unui ONG spaniol, care ne-a oferit gazduire.

Cum a fost cu federatia?

"Au fost cinci asociatii care s-au hotarât sa se uneasca, dar una a renuntat.  

Cristina Lincu, secretar al asociatiei româno-spaniole "Romania" din Madrid, una dintre cele mai active persoane din Spania în afirmarea identitatii românesti în lume.

Asociatia româno-spaniola "Romania"

Presedinte: Doina Fagadaru

Aptado. de correos 10, 28863, COBEŃA - MADRID, Tel. Fax: 91.620.81.24

CIF - G 83690644, NRN - 170851

www.rhp.ro/Ascromania

asociatia Romania, cu sprijinul DRP, a inaugurat centrul de interes cultural "România" la Madrid. Este vorba de un stand de carti românesti, plasat exact în centrul unei biblioteci publice din Madrid. Bibliotecii I s-a facut reclama si prin emisiunea radio în limba româna din Madrid, care se transmite cam de un an si jumatate. Are succes postul de radio? ‘’Nici nu ne asteptam sa aiba un asemenea succes. Primim telefoane în direct de la ascultatori, si în timpul emisiunii telefoanele se înrosesc’’… 

ziarul "Român în lume", tiparit la Madrid. Ziarul are informatii din România, din Spania, în special cu privire la legile imigratiei, dar si sport, divertisment, spiritualitate, totul focalizat pe chestiunile imigratiei românesti. Odata la doua luni avem un supliment care se adreseaza comunitatilor românesti din alte tari europene.Avem trei redactori, multi corespondenti - chiar preoti ortodocsi, din cele 15 parohii din Spania -, ne scriu asociatiile, si, cel mai important, ne scriu cititorii. 

Asociatia Românilor din Alcalá de Henares 

Spania: www.spaniaromaneasca.com/

madrid.mae.ro/

www.rhp.ro/Ascromania 

 

STATELE UNITE ALE AMERICII

Publicistica constituie un element esential de prezervare a limbii si etnicitatii romanilor din SUA, de perpetuare a traditiilor istorice, de cultura si civilizatie romaneasca. Tot mai multe emisiuni in limba romana se difuzeaza prin intermediul posturilor de radio si televiziune din Statele Unite. La New York si Los Angeles functioneaza posturi de televiziune conduse de romani sau originari romani stabiliti in SUA. 

Un rol deosebit de important in conservarea identitatii romanilor din SUA il are si Biserica Ortodoxa Romana. Inca din 1929 romanii ortodocsi din Statele Unite si Canada au infiintat "Episcopia Misionara", ridicata la rangul de Arhiepiscopie in 1974.

In prezent asistenta religioasa este asigurata de preoti si diaconi romani in majoritatea lacasurilor de cult, avand biserici si case parohiale proprii. In afara acordarii asistentei religioase credinciosilor, Parohia desfasoara o sustinuta activitate culturala, organizand expozitii, spectacole, gale de filme, reuniuni folclorice. Arhiepiscopia editeaza almanahul anual "Credinta" si ziarul trimestrial cu acelasi nume.

Se remarca existenta, in S.U.A., a doua episcopate ortodoxe romanesti.

Numarul statelor in care exista biserici ale romanilor americani se ridica la 27, ceea ce face, teoretic, ca un lobby coordonat al bisericilor romanesti sa aiba capacitatea de a influenta un numar majoritar de membri ai Congresului S.U.A., inclusiv 54 de senatori. O problema esentiala, dar nu insurmontabila, ramane realizarea unitatii de actiune a organizatiilor religioase ale romanilor americani.

Bisericile ortodoxe, prin cele doua Episcopate, reprezinta 50-60% dintre americanii de origine romana, deci pot vorbi in numele unui numar important de cetateni americani. Dioceza Greco-Catolica si bisericile membre pot exercita influenta asupra segmentului de factori politici catolici din S.U.A. si pot antrena sprijinul Bisericii Catolice din aceasta tara, deosebit de puternica. Asociatia Baptista Romana si Asociatia Bisericilor Penticostale Romane pot actiona asupra segmentului majoritar neoprotestant reprezentat de Congresul si Administratia S.U.A.  

Exista unele comunitati locale (Cleveland, Detroit, Chicago) in cadrul carora se manifesta o anumita coeziune, ele reusind sa se mobilizeze si sa antreneze un numar semnificativ de membri, in special in cadrul unor manifestari cu caracter cultural, de pastrare a obiceiurilor si traditiilor romanesti.  

Centrul Cultural Romanesc, initiativa privata a Societatii Center Focus Publishing, casa de editura care tipareste si singurul anuar al intreprinzatorilor romani din America, dupa cunostintele noastre singura lucrare de acest gen a comunitatilor romanesti din lume, condusa de inimosul Steven Bonica. Acesta a initiat si o campanie de lobby pentru integrarea Romaniei in structurile NATO, prin relatiile sale personale facand cunoscute oamenilor politici americani, cultura si spiritualitatea romaneasca. este una din putinele initiative private de acest gen. De referinta sunt si paginile web: www.romanian-american.net, www.centerfocus.org, ale acestei societati. 

Participarea romanilor americani la viata sociala si politica a S.U.A: A existat un primar de origine romana al orasului Indiana Harbor, Walter Jeorse. Unul dintre primarii orasului Cleveland, Ralph Locher, era nascut in Romania, dar din parinti americani. George Dobrea a fost presedintele Consiliului pentru Educatie din Cleveland, iar Eugen Raica este, in prezent, director al Agentiei pentru Dezvoltare Urbana din statul Michigan.

Cu atat mai dificila a fost ascensiunea in cercurile politice la scara nationala a unor americani de origine romana, cum ar fi cazul lui Martin Hoke, fost membru in Camera Reprezentantilor a Congresului S.U.A. pentru statul Ohio, a carui mama era nascuta in Romania. 

Exista magazine si restaurante cu specific romanesc, agentii imobiliare, de transport sau de expediere a coletelor in Romania, medicina, avocatura etc. In ultima vreme, se remarca, totusi, din ce in ce mai mult, prezenta unor specialisti de origine romana in functii importante, in cadrul unor mari companii americane. 

Exista un numar important de organizatii romanesti locale cu profil cultural, care isi propun sa contribuie la pastrarea identitatii membrilor comunitatii romane prin organizarea de evenimente cultural-artistice. Astfel de centre sau asociatii culturale isi desfasoara activitatea in zone de concentrare a romanilor americani cum sunt New York, Cleveland, Chicago, Los Angeles, San Francisco, Seattle, Atlanta, Florida. Unele dintre ele au infiintat ansambluri folclorice, mici muzee de arta populara si istorie a comunitatii locale.  

Chicago (The Romanian American Association ) 

San Antonio (The Romanians of Texas Association).  

Consiliul Romano-American, din sudul Californiei, cu participarea tuturor bisericilor romanesti, indiferent de confesiune 

Organizatiile profesionale ale romanilor americani - Romanian Medical Society, Romanian American Lawyers  Association, Asociatia Generala a Inginerilor Romano-Americani  

Printre cele mai proeminente asociatii profesionale se numara Academia Romano-Americana de Arte si Stiinte (A.R.A.) si Societatea pentru Studii Romanesti (S.R.S.), care grupeaza membri de elita ai lumii academice din Romania si S.U.A.  

Exista si cateva organizatii ale unor grupuri etnice originare din Romania, ai caror membru sunt, de asemenea, grupati intr-o zona restransa sau intr-o anumita localitate. The Alliance of Transylvanian Saxons este organizatia societatilor de tip fraternal ale germanilor originari din Romania, care grupeaza un numar de 27 de societati din statele din Mid West. Ziarul sau,  Volksblatt , reflecta viata acestei comunitati care pastreaza legatura cu tara prin actiuni de ajutorare ale comunitatilor din zonele locuite de minoritatea germana din Romania.

Congress of Macedo-Romanian Culture reprezinta un mic grup de macedo-romani din statul Connecticut, care se raporteaza cu mandrie la Romania, tara lor de origine si organizeaza activitati cu caracter cultural in Bridgeport.

Evreii americani de origine romana constituie grupul cu cea mai mare proportie de reusite individuale in viata politica sau in lumea afacerilor. O mare parte dintre evreii americani proveniti din Romania sunt atasati sentimental de Romania, iar unii dintre acestia incearca sa acorde sprijin tarii de origine, in mod individual.  

Organizatiile nationale:

La nivel national, cea mai veche organizatie a romanilor americani, Uniunea si Liga Societatilor Romane din America, grupeaza un numar de 32 de societati fraternale din 15 state (cele mai importante: Ohio si Michigan). Ziarul Uniunii si Ligii,  “”America”” , continua sa reprezinte o voce romaneasca (desi este scris mai mult in limba engleza), bucurandu-se de prestigiul celor peste 90 de ani de aparitie neintrerupta. Editarea lui este mai mult rodul efortului personal al domnului Petre Lucaci, care i s-a dedicat mai bine de 40 de ani. 

O organizatie creata recent, mai moderna si cu obiective, cel putin in intentie, mai apropiate de conceptul american de lobby este Congress of Romanian Americams (C.O.R.A.). Infiintata in anul 1990, la sugestia lui Richard Schifter - in acel moment asistent al secretarului de stat al S.U.A. - si a congresmenului Frank Wolf, care a insistat asupra necesitatii unirii organizatiilor romanilor americani intr-un comitet de actiune reprezentativ, C.O.R.A. a reunit, initial, reprezentanti ai Episcopatului Ortodox Roman, ai Arhidiocezei Misionare Romane si al Diocezei Greco-Catolice Romane.

C.O.R.A. organizeaza, anual, la Washington, intalniri ale membrilor organizatiei, in cadrul carora sunt dezbatute probleme legate de evolutiile din Romania, implicatiile acestora asupra relatiilor comunitatii romano-americane cu tara de origine si modalitati de sustinere a intereselor Romaniei in fata Administratiei si a Congresului S.U.A. Prin presedintele organizatiei, Armand Scala, care locuieste in zona Washington si poate mentine legatura cu reprezentantii cercurilor politice din capitala, C.O.R.A. reuseste, intr-o anumita masura, sa prezinte factorilor politici americani pozitia unui segment important al comunitatii romane din S.U.A., inclusiv in ce priveste sprijinul pentru Romania.

(in cadrul Coalitiei Est-Europene (asociatie a organizatiilor grupurilor etnice central si est-europene, unde C.O.R.S. reprezinta comunitatea romano-americana)) 

Organizatiile ce isi desfasoara activitatea prin Internet:

In ultima vreme, simultan cu dezvoltarea comunicarii prin reteaua Internet, s-au infiintat o serie de organizatii de tip nou, care utilizeaza acest mijloc de stabilire a unor legaturi cu ajutorul calculatorului. Potentialul lor de lobby este foarte important, intrucat toate institutiile politice americane au adrese e-mail, prin care pot fi contactate si prin care li se pot transmite opinii, proteste, pozitii individuale sau de grup in legatura cu anumite probleme de competenta acestor institutii.

Grupuri de romani din America si din alte tari (in primul rand Canada) au creat, la randul lor, astfel de organizatii - Romanian Lobby, Diaspora Romana - care isi propun sa sustina interesele Romaniei. Organizatia Diaspora Romana actioneaza, insa, si ca un lobby american traditional, angajand o firma de specialitate din Washington. 

http://america.comunitatea-romana.com/

http://forum.romportal.com/forums/thread/51828.aspx

https://netfiles.uiuc.edu/ro/www/RomanianStudentClub/ro/others.htm

http://www.crestini.com/Stories/Diverse/Despre_tinerii_rom%E2niamericani_si_preocuparile_lor!/

http://www.eduardkoller.com/

http://www.romaniancenter.org/

http://www.facultate-sua.ro/

http://www.romanianamericans.org/

http://www.romanian-portal.com/us/ro/index.asp

www.geocities.com/romanidinoc/romanidinoc

students.missouri.edu/~romsa/

www.ececs.uc.edu/~visas/rosa.html

www.stanford.edu/group/rsa/

www.rostudent.com/

www.tc.umn.edu/~rsa/

web.mit.edu/romania/

www.romanilany.net/ 

 

SUEDIA

Romanii din Suedia originari din Romania sunt grupati, in general, in principalele centre economice, Stockholm, Göteborg si Malmö, unde exista si parohii ortodoxe. 

Suedia: http://www.curierulromanesc.org/ 

 

VENEZUELA

In Caracas, dupa statisticile oficiale, se afla in jur de 400 de emigranti originari din Romania, grupati in jurul "Casei Romane". In anul 1996, la Caracas urma sa fie sfintita o biserica, executata in Romania.

 

ROMANI DE PRETUTINDENI (ordine aleatorie)

http://www.tinerii.ro/

http://www.varadinum.com/2006/07/10/romani-in-spatiu-joc-video-ce-produce-un-mare-scandal-international.html

http://www.onlinestudent.ro/index.php?pag=prop&id=1102

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=11003

http://www.romanism.net/

http://romania.indymedia.org/ro/static/mission.shtml

(www.romanii.ro)

http://www.e-migrant.ro/rezultatele_sondajului.php?poll=test

http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=global.main_cat

http://www.wycliffe.net/ro/htm/romani.htm

http://www.tinerii.ro

ltrp.tripod.com/

www.e-migrant.ro

www.icr.ro

www.ad-astra.ro/journal/6/florian_migratia.pdf

www.omfm.ro/

blynx.radiolynx.ro/category/ginduri-pentru-romani/

www.azi.md/

http://diaspora-romana.net/default.aspx

http://planetaromania.net/

http://www.onlinero.com/

http://www.scrie.com/home.asp?l=0

http://www.e-migrant.ro/

http://www.dordetara.org/

http://www.radior.ro/

www.romaninlume.ro

www.romaninlume.com

http://www.comunitati.net/

http://www.rgnpress.ro/

http://www.repereromanesti.ro/

http://www.comunitati.net/no_login/index.php?modul=comunitati : Comunitati romanesti in strainatate - Diaspora Romana 

(In plus,) Se mai consemneaza, pe internet, unele prezente romanesti in:

# Argentina (1)

 Australia (1)

 Austria (4)

Belgia (3)

Canada (17)

# Cehia (1)

Danemarca (1)

 Elvetia (4)

 Finlanda (5)

Franta (4)

 Germania (5)

# Grecia (2)

Irlanda (4)

 Israel (5)

Italia (8)

Japonia (4)

 Marea Britanie (3)

# Mexic (1)

 Moldova (1)

 Noua Zeelanda (0)

# Olanda (3)

# Peru (1)

# Portugalia (2)

Romania (21)

 S.U.A. (20)

Spania (7)

 Suedia (0)

# Ungaria (1)

Musulmani romani de pretutindeni: www.forumsvibe.com/islaminromania/

scriitori, artisti plastici romani din diaspora: www.netside.net/uniunea_romaneasca/scrdiasp.html

 

 

                        Un Midas de rahat                                                             (CONEXIUNI nr. 21, noiembrie 2006)

 

Sunt un porc. Mă simt asemenea regelui Midas, care, tot ce prindea, transforma în aur. Ceea ce pentru alţii înseamnă cotidian, sau coşmar, sau insignifiant, pentru mine însemnă vis şi creaţie. Pentru ceilalţi, tot rahat. Mă simt un Midas. Un Midas mai kakiu. Doar că Midas, desfrânatul frigian, transforma tot ce atingea în aur. Eu – fac ce pot – transform în rahat.

Midas în jurul meu, plin de oameniaproapedenimic. Iar eu, ambasadorul lor pe stele, îmi port steaua mea de rahat, sper că nu pentru mult timp. 

Sunt un porc şi am fost toată viaţa mea un porc. Şi poate că există ceva, ca o mică gâdilitură, care mă face să cred că îmi regret dependenţa, dependenţele pe care le-am avut şi cu care i-am terorizat pe alţii, toată viaţa mea. Toată viaţa pe care am avut-o pentru că – iată! – încep acum o viaţă nouă.

Am fost un drogodependent şi, la început, aproape că nu îmi păsa de asta. Viciul ajunsese să îmi dicteze chiar în locurile publice, pe stradă, oamenii se uitau îngroziţi sau compătimitori la mine, dar nu mă puteam abţine. În capul meu nu mai conta nimic, aveam toţi neuronii de aur şi nici nu voiam să mă gândesc că fac rău şi celorlalţi, nu numai mie. De fapt, dacă stau să analizez acum, nu eu utilizam drogul, ci drogul mă utiliza pe mine. Aşa e – sună bine, dar nu folosea la nimic. Toată lumea mă sfătuia să renunţ, peste tot erau anunţuri despre cât de rău era drogul meu, dar eu mai degrabă mi-aş fi pus capăt zilelor, decât să abandonez acest prieten sau duşman necondiţionat. Ştiţi cum se spune: decât un prieten pe care nu te poţi baza la nevoie, mai bine un duşman sigur. Un alt prieten (deşi numărul lor se împuţinase) mi-a spus să mă apuc de ceva nou, care să-mi distragă atenţia, să mă facă instantaneu fericit. Astfel, m-am apucat de Internet şi, în scurt timp, eram un internautist de neînfrânat! şi am fost la un pas doar de a redescoperi Atlantida. Cu toate că aveam şi acasă PC şi acces nelimitat pe net, nu mai puteam străbate mai mult de jumătate de kilometru prin oraş, fără să intru într-un Internet-café pentru a-mi verifica a mia oara e-mail-ul – deşi primeam în ultima perioadă numai reclame cum să fac să îmi crească penisul sau, dacă nu, sânii, sau soluţii pentru chelie, sau împotriva cheliei; spionam ce zic alţii, din colţul vreunui chat; ori accesam, cu infinite precauţii, un site special. E adevărat, şi apa în exces devine toxică, nu numai Internetul (int-t, InTNT i-aş spune).  Dar toate acestea, fără a renunţa la celălalt drog, la drogul meu! 

Forma vs. esenţa. Până la urmă, ceea ce contează, pentru că există, pentru că se văd, sunt formele şi nu esenţele – am concuzionat eu abia acum, răsfoind 1001 de site-uri porno în marea bibliotecă populară (comunală, a satului global) care este Internetul.

2003.05.07 

Era îngrozitor, pierdeam enorm de mult timp şi bani, şi atunci m-am decis să fac o schimbare radicală pentru mine însumi. Trecusem treptat, dar repede, de la web-zinurile hetero, care mă plictiseau, la alte lucruri mai subtile şi care necesită ceva mai multă imaginaţie. Şi sentimente noi. Iar de la realitatea virtuală, la realitatea reală şi urâtă, se ştie, e doar un pas, da, acel pas mic pentru omenire dar decisiv pentru mine, de la sublim la ridicol. Am făcut şi acest ultim pas, ca un exerciţiu de concurenţă cu mine-însumi, şi m-am trezit într-un haos al multidependenţei, când nu mă debarasasem încă de vechiul viciu, dar, în plus, aveam o mulţime de vicii noi şi strălucitoare! şi nici un prieten adevărat, decât cei virtuali!

Un asemenea prieten m-a sfătuit, într-o bună noapte, sau mai bine zis mi-a atras atenţia asupra maximei: *Ce-i legal, e banal* şi toate visele sunt penale şi niciodată n-ai să te poţi lăsa de drogul tău, dacă te complaci în Câmpia Bărăganului ori a Begăi, după ce ai fost, în zbor virtual, peste Chomolungma. Am trecut repede prin descărcările de adrenalină ale pedofiliei, zoofiliei şi simulărilor de viol în grup, instrumental şi cu alţi parteneri ne-umani, episoade la care de cele mai multe ori mă drogam doar implicându-mă vizual şi afectiv. Am trăit clipe de neuitat alături de prietenul meu Kurt, şi de Tatiana, şi de mucoasa aia mică şi nerecunoscătoare, pe care noi am făcut-o vedetă,  i-am uitat numele. Poate m-aţi şi văzut prin filmuleţele făcute de Kurt, eram şi eu pe acolo, ăla cu cravată. Sau cravaşă, nu ştiu exact cum se spune...

Era bine, dar nu era totul şi – se ştie – vertijul climaxului – mica sau marea moarte – ţi-l aduce doar escaladarea, depăşirea vârfurilor adrenergice trecute... Apoi, risk-feeding-ul, care duce la abuzul de risc, emoţia ilegalităţii devenind, până la urmă, şi ea banală, mai ales când eşti prea deştept ca să fii prins. Am făcut-o chiar şi pe prostul, am trişat în defavoarea mea ca să pierd, să fiu prins şi aspru pedepsit, gândindu-mă că în felul acesta voi primi o doză de "realitate" care să fie nu o lecţie, ci un anti-drog, un antidot al drogului meu preexistent (Câteodată mă întreb chiar dacă dependenţele noastre sunt dobândite, ori apriorice?). Sau al drogurilor mele zilnice, pentru că într-o perioadă, erau foarte puţine momentele din zi sau din noapte în care nu foloseam un drog sau altul. Desigur, observam, şi îi compătimeam pe cei din jurul meu care se drogau zilnic cu teleno-vele, sau cu muncă, sau cu vorbe şi gânduri mari. De exemplu, să spui că, pentru a scăpa de obsesia propriului eu, trebuie să te gândeşti la ceilalţi, la faptul că ei există şi că îţi pot fi utili sau tu poţi face ceva pentru ei, poţi fi determinant pentru viaţa lor de rahat. Dar eu ştiam asta, şi îi făcusem deja pe mulţi să iasă din anonimat şi să umple, cu povestea sau uneori numai cu fotografia lor, prima pagină a ziarelor de scandal. Îi scosesem din anonimat, uneori postmortem, dar nu fusesem prins niciodată. Se vede că, uneori, şi inteligenţa îţi joacă feste.

Astfel, într-o perioadă, foarte grea pentru mine, ajunsesem să-mi numerotez, într-o nouă manie, până la 1119 - 1553 de droguri zilnic. Fără să renunţ la primul şi abominabilul meu drog!

Până când – am descoperit – sau am redescoperit! – : culmea rafinamentului este simplitatea, reîntoarcerea la cele clasice. Mi-am injectat heroină – era mult mai uşor de găsit decât mi-aş fi închipuit – şi tot nu m-am putut lăsa de drogul, mai precis, acum, de drogurile mele. Curând, venele de la încheietura braţului şi de la încheietura pumnului au devenit impracticabile şi, ca să nu cedez nervos, am e-xersat să-mi injectez heroina în vasele subţiri de la tâmplă, în faţa oglinzii.

Dar nu m-am lăsat. Conduceam, din şfichiul de bici al timpului, toate drogurile din toate cele 86.400 de secunde ale unei zile. Toate clipele îmi erau pline, dacă nu de viaţă, atunci de muncă până la dependenţă, pentru că aveam nevoie de bani şi de uitare, de alcool, de internet şi convorbiri celulare cu necunoscuţi, de perversiuni subtile şi elitiste care de cele mai multe ori nici nu mai aveau loc, de risc, de teamă, de oroare şi de dorinţa sinceră de sinucidere.

Însă numai cu dorinţa de sinucidere nu te poţi droga mult timp.

Dumnezeul îndragostiţilor (pentru că există şi aşa ceva) m-a facut ca să îmi găsesc nu liniştea, ci tulburarea de care aveam nevoie.

Astăzi este 19 octombrie. Astăzi, ştiu că m-am desprins definitiv  de vechiul meu drog, primul dintr-o serie, dintr-o avalanşă diabolică, dependenţă care m-a făcut să ajung în halul în care mă aflu acum. La poliţie sunt sigur că se ştie tot ce am făcut, de altfel devenisem dependent de publicitate, dar mă lasă în pace. Sunt, din punctul lor de vedere, un biet oligofren onanist într-un fotoliu, conectat tot timpul la site-urile specializate de pe internet şi care îşi mai face, din când în când, câte o injecţie într-o venă. Într-un stadiu terminal… Ei nu ştiu că sunt abia la început!...

Dar eu mi-am găsit fericirea. Drogul de care încercasem să scap, iniţial, zace, neatins, pe măsuţa din stânga mea. N-am mai desfăcut acel pachet de ţigări, cred, de doi sau trei ani.

   Ceea ce am descoperit, însă, este infinit mai puternic, ca drogodependenţă – simt că renasc din nou şi simţurile mele tocite, până şi etica mea întoarsă pe dos ca o haină de a cărei culoare te-ai plictisit, capătă culori noi, pastelate, pe care nu le visam nici pe când luam LSD. Şi nu le meritam! În faţa mea am un top de hârtie şi scriu ca un desfrânat, ca un descreierat, în ultimele 24 de ore am umplut camera cu mii de foi scrise, e toamnă, covorul e acoperit ca de nişte frumoase lebede moarte sau vise maculate de amintirile mele, şi de greaţa mea pentru viitor.

Scriu. Acesta este drogul perfect – oamenii m-au înţeles şi de aceea nici o editură nu-mi publică niciodată nimic, dar toţi mă lasă să scriu. Mă lasă în pace. Mă lasă. Ceea ce scriu eu nu intereresează pe nimeni. Şi eu,  simt că nu mai am nevoie de nimeni şi de nimic. Cei care mai spun despre mine că sunt în continuare dependent, să-i sugă ceva lui Rex, colaboratorul meu de anul trecut, în materie de eseuri sexuale. Nu mai depind de nimeni şi de nimic. Serios. Acesta este  purgatoriul, infernul, şi mântuirea mea de fiecare zi şi de fiecare noapte. Scriu şi îmi citesc singur propriile texte, oră de oră şi noapte de noapte, şi voi face asta, până voi muri.

De o bucată de vreme, însă, mă lasă vederea; am început să orbesc – ar fi vorba de o degenerescenţă, malignă probabil, a retinei – şi toate revistele mele pornografice încep să-şi piardă valoarea. Mă gândesc cui să le dăruiesc, cui să le las moştenire. Ţineam la ele, făceau parte din anturajul meu, din amintirile mele plăcute, mi-era dor de ele dar venise momentul să mă despart şi de Sandra din Bosnia, şi de Venus din Kiev şi de toate celelalte, pentru că nu le mai vedeam decât în memoria mea. Chiar îmi fac speranţe că dincolo, în paradis sau în infern, unde o fi, unde m-oi duce dracului, îţi iei cu tine remuşcările, deci şi amintirile tale, pentru că altfel m-aş simţi foarte singur. Sper să întâlnesc, pe străzile iadului, măcar pe unele din frumoasele fete ce şi-au deschis sufletul pentru mine în kilogramele de reviste porno pe care le-am colecţionat de-a lungul anilor. Şi să le cunosc în realitate, acolo.

Nu fusesem nici până acum nimeni, dar acum conştientizam şi mă simţeam bine în pielea mea de rahat.

Integrându-mă şi dezintegrându-mă în absolut, cu o viteză de înjumătăţire care te ameţea mai tare decat Bloody Lily cu susan şi diazepam ........... Confuzio confuzio mentis confundarumo confundaris mentis confusedly        houhou   cylgyn 

kudurmuţ  kyzgyn  darskap        atolondrado    nebun         encantador

        confundir        insania furor    keishuku         confiscare  

     congratularsi     tollhaus verwechseln

Simţeam că devenisem un fel de auro – Midas, dar nu pentru că aş fi transformat tot ce atingeam în aur... – ar fi fost o blasfemie şi un pleonasm – ci pentru că făceam ca orice lucru cu care veneam în contact să se transforme în aurolac, aurolacul meu zilnic, fie că era vorba de alcool, rostopască, sânge sau jocuri de noroc cu mine-însumi. Auro-midas nu mai putea trăi acum fără visele lui interzise, ar fi fost ca şi cum te-ai fi privit într-o oglindă alb-negru, pentru săraci, sau ca şi cum ai fi aşteptat ajutor ori o felaţie de la stele, într-o noapte de sâmbătă seara înnorată.

Ştiu că voi credeţi în aur, eu cred în vise, şi nu ştiu care dintre noi greşeşte mai mult.

Ani şi ani de zile, în tinereţe, m-am luptat prosteşte cu somnul, neştiind că e o bătălie dinainte pierdută. Credeam că mă pot dispensa de somn sau că pot reduce foarte mult durata somnului, dar era oprostie. Midas. Axiomatizând? pe tema /eventualelor/mustrărilor de conştiinţă, am ajuns la concluzia că, de fapt, singurul mod decent în care poţi să-ţi petreci fericit timpul, e somnul. Midas? Decenţa fericirii. Somnul pare să fie singurul mod (considerat  relativ decent) de a fi fericit.

2003.04.03

Astazi, nu am nimic în lume de care să mă simt mai apropiat decât patul şi perna mea, schimb cât mai rar aşternuturile, pentru că acolo sunt amintirile mele, şi plăcerea mea cea mai mare, la care n-am ajuns încă, este să dorm şi să visez că dorm, închis ca un fluture vibrând în crisalida lui cenuşie. 

Când veneam acasă, mă adânceam cât mai repede şi cât mai des şi cât mai mult în visele mele, visele mele  murdare, la fel de murdare ca şi ale dumneavoastră, doar că eu le recunoşteam, mama voastră, iar singurul regret pe care îl aveam era că trebuia să mimez câteva ore pe zi o viaţă socială, acest minim şi repugnant contact cu "realitatea" fiind compromisul meu, mica mea prostituţie cu lumea, pentru a-mi permite marea mea prostituţie cu mine însumi. Nu vorbesc de suflet, ar fi o exagerare prea mare, nu pot da ceea ce nu am, sau nu-mi aparţine, dar mi-aş fi vândut orice de pe mine sau din mine pentru cel care mi-ar fi adus un drog nou. Şi nu mi-era frică de iad, mi-era teamă de faptul că nu mai exista nici o parte din mine care să mă reprezinte şi care să poată ajunge vreodată acolo.

Mă întreb câteodată dacă nu sunt şi eu drogul cuiva, mai mare şi mai nesătul decât mine, şi atunci plâng încetişor şi îl compătimesc. 

Credeaţi că se termină clasic, credeaţi că se termină moralist?

Ei bine, aţi greşit.

Nu m-am drogat şi nu mă voi droga niciodată. Pentru că nu merită. Viaţa e plină de surprize. Şi de ciudăţenii.

Iertaţi-mă.

 Sunt Midas. Auromidas.

Dar ce mai contează? Ce mai are importanţă, în zilele noastre? 

...În noaptea care mi-a mai rămas, şi în loc de viaţă, şi în loc de drog, constat totuşi că nici o parte din curriculum vitae nu e mai importantă decât somnul, şi nici o creaţie, mai înrobitoare decât visele. Un lucru bun este că nu mă mai trezesc ca să mă droghez sau să mănânc. Nu mai e nevoie. Mă trezesc doar când tuşesc prea tare.

Sunt visele mele. Nu trebuie să le împart cu nimeni. Nu datorez nimănui nimic. 

Dorm şi visez. şi sunt mulţumit. 

Sunt Midas, tot ce ating, transform în rahat. Mai aveţi vreun vis nou pentru mine? 

18.10.2002

 

          Agentul neantului                                                                                         (CONEXIUNI nr. 18, august 2006)

 

Sunt singurul zeu adevărat,

sunt Agentul neantului = Entropia

Nu am decât o singură misiune. Să distrug.

Pentru ca alţii să aibă  impresia că pot crea ceva, aici, pe acest pământ de cenuşă şi praf.

Praf şi cenuşă din care, fără mine, nu s-ar zămisli, rând pe rând, generaţie după generaţie, pentru aceeaşi iluzie vizibilă şi acelaşi adevăr invizibil.

Nimic din ceea ce este nu ar fi, dacă nu ar fi dispărut ceea ce a fost.

Dacă n-aş fi eu, lucrurile pe care le vedeţi    n-ar exista, pentru că ar exista, încă,  lucrurile care au fost. Nici voi n-aţi exista, să priviţi la nesfârşit neschimbarea, pentru că ar exista cei ce au fost. Iar copiii voştri nu s-ar naşte niciodată, pentru că voi aţi fi eterni.

 Noroc că exist eu, aşa, hulit şi temut de toţi. Noroc că eu dau de lucru măturătorilor, groparilor şi incineratorilor. Praful şi pulberea să se aleagă de toţi, şi de mine, şi eu voi fi mulţumit, căci misiunea mea se va fi îndeplinit.

Nu e mare fericire să fii agent al neantului, dar, cu toate acestea, cineva trebuie să-şi asume şi acest rol. Unii se cred îngeri, fără să aibă nici un motiv să creadă că îngerii există, măcar. Eu nu mă cred nimic, pentru că nu cred în nimic. Sau cred. Sau ştiu că nimicul e perisabil, ca orice altceva pe această lume.

Dacă aş fi nimic, ar fi bine… Bine pentru ceilalţi, aşa îşi închipuie ei… Pentru că, atunci când vine vorba de Bine şi de Rău, nu ai cum să crezi, ci doar să-ţi închipui.

Răul, Nemulţumirea, Debusolarea, Disperarea cruntă – au fost întotdeauna mai creative decât Mulţumirea paşnică şi placidă. Iar răul este jobul meu, eu mă ocup cu asta de când mă ştiu – există cineva care merge noaptea în linişte cu vidanja şi pompează tot ceea ce se adună peste ziua marelui oraş, marii vieţi..., pentru că altfel adevărul ar da pe dinafară şi ne-ar sufoca în omniprezenţa sa.

Fără puterea mea de distrugere, nimic nu s-ar construi. Eu şi furnicile muncim tăcuţi, fără pretenţia nici unei răsplăţi, fără a avea cea mai mică recunoştinţă, pentru ca Statuia Libertăţii să se prăbuşească într-o zi şi praful să acopere din nou lumea, într-un efort egalizator şi sublim. Eu sunt cel care a transformat în mucegai, până la urmă, zâmbetul Monalisei şi eu am prăbuşit în rugină Coloana Infinitului. Şi nimeni nu-mi mulţumeşte, căci nimeni nu mai crede astăzi în katharsis, decât, poate, cei care se oferă să împartă moartea lor şi celorlalţi, condamnându-se singuri, înainte de a fi condamnaţi de lume sau de ceea ce este dincolo de ea.

Când aţi fost creaţi, eraţi mici, vă mai aduceţi aminte?, vi s-a sugerat calea ne-înmulţirii păcătoase, a retragerii în nimicnicie şi a asumării vinei de a fi şi de a vrea încă să fiţi. Rostul care vi s-a dat era numai acela de a regreta că existaţi. Dar n-aţi înţeles la timp să fiţi din ce în ce mai puţini şi mai puţin şi aţi crezut că puteţi concura la creaţia lumii, că puteţi mima cu nonşalanţă creaţia, fără remuşcări şi fără frica de a fi exterminaţi înainte de a pune sau de a citi o literă aici, pe hârtia aceasta, pe care trăim cu toţii.

Aţi râs de libertatea voastră şi nu aţi vrut să vă retrageţi în schimnicie. Nu v-aţi mulţumit să vă jucaţi de-a procreaţia şi să vă creaţi reverberaţii redundante ale egoului vostru scos de sub control; aţi vrut să întrupaţi în felul vostru meschin alt fel de creaţie şi aţi compus Odiseea, Macbeth si Scriitorii în gol. Nu v-aţi mulţumit cu dragostea care vi s-a dat ca s-o aveţi uitându-vă în sus, a trebuit să inventaţi altă dragoste şi să vă priviţi pe voi faţă în faţă. Aţi îndrăznit să vă uitaţi în ochi, atunci când vârtejul fericirii carnale v-a făcut să uitaţi de marea nefericire de a vă fi născut din carne şi v-aţi uitat la stele ca să uitaţi că peste doar puţin timp n-o să vă mai uitaţi niciodată. V-aţi ridicat, jalnici şi sfidători, în picioare, şi v-aţi numit pe voi-înşivă fiinţe umane. Umane în raport cu ce? Aţi îndrăznit să botezaţi nemurirea – natură, speranţă, idealuri, copii, operă, curriculum vitae, posteritate. Aţi îndrăznit să visaţi că visaţi şi să credeţi că visul e ceva frumos, care vine din altă lume special pentru voi.

Aţi crezut în Creaţie; eu sunt Celălalt, care-nu-sunt; cred în Entropie.

Pentru voi, aduc elogiul întunericului. Lauda Demonului, aşa cum a apărut scris în faţa voastră din nimic, deodată. Dar nu am venit pe Pământ ca să vă terorizez. Ci ca să vă mântui... încetul cu încetul... de tot.

Eu sunt Principiul Al Doilea al universului, pe care l-aţi uitat, dar fără care – UNIVERSUL AR FI. Pentru totdeauna. Etern.

Eu sunt praful; praful care odată am fost mâna lui Alexandru Macedon, Crucea Sfântă şi Zidul Berlinului. Cenuşa care s-a ales de marile cărţi de filosofie pierdute, de fericirea Gretei Garbo şi fericirea voastră că trăiţi. Fericirea nepoţilor voştri că veţi muri.

Bucuraţi-vă deci că eu exist, pentru ca voi să nu mai existaţi, într-o bună zi. Pentru că, altfel, oraşele voastre n-ar exista, acoperite încă de Babilon, Troia, Sarmizegetusa. Voi nu aţi fi şi nu aţi citi ceea ce citiţi, pentru că în locul vostru ar fi şi acum, pentru totdeauna, bunicii bunicilor voştri. Voi aţi fi doar umbra visului unei speranţe, pe care moşii şi strămoşii voştri n-ar mai aveau-o niciodată, pentru că n-ar mai avea nevoie. Pentru că ar fi unici. Şi nereproductibili.

Scrisul n-ar fi avut de ce să se inventeze, iar pana inexplicabilă de curent din noaptea aceasta   n-ar fi avut de ce să mă împiedice să scriu ceea ce am scris şi am uitat deja. Marea inundaţie n-ar mai veni niciodată şi Noe n-ar mai fi fost nevoit să construiască nimic. Eva n-ar mai întinde mâna şi Adam ar rămâne întreg, cu toate coastele sale. Eu aş sta pentru totdeauna în pomul meu şi nimeni nu m-ar mai cunoaşte, niciodată. Pe deasupra apelor, s-ar purta doar întunericul şi nimeni nu ar fi nefericit, niciodată.

Fără mine, nu aţi fi voi.

Fără mine, aş fi doar eu. Singur, ca întotdeauna.

De aceea, îmi sunteţi datori.

De aceea, vă sunt dator.

Eu sunt agentul neantului şi, precum Cronos, vă cresc ca să vă mănânc.

A venit timpul. Acum fac ultimele mele retuşuri, pentru    Opera   Omnia   Finalis.

Nu am decât  o singură misiune. Să distrug.

Iar mâine mai am de făcut un singur lucru:     un singur lucru a mai rămas de distrus.

Adio, nemuritorilor!

 

Să schimbi într-o zi un coşmar gri pe un vis cenuşiu                            (CONEXIUNI nr. 18, august 2006)

 

Avea o figură de câine bun, dar nu era suficient. 

- Mai pune-ţi, mai pune-ţi!

- Da, dar…

- Ciocu’ mic! Ştii tu de ce!… Ciocu’ mic şi pasu’ mare! Mai pune-ţi!

Bietul om mai încerca să stea demn în mica lui baltă, în timp ce-şi căra în cap cenuşă cu o lingură mare, dintr-un ceaun.

- Nu aşa, cu mâna! Trebuie să te învăţ eu... îl mustră el ca pe un şcolar nesârguincios.

Samsarul, îmbrăcat nemţeşte precum un mort, luă mâna lui, ca să nu şi-o murdărească pe a sa, şi-i arătă cum să-şi toarne cât mai multă cenuşă în cap, acoperind şi locurile incipiente în care inteligenţa începuse să se transforme în chelie.

- Pune peste tot – şi aici – şi aici – mai cu nădejde... îl încuraja el de la distanţă, ca să nu se murdărească. Parcă era un şaman în hainele de mers la şedinţa de colhoz, atent la fiecare mişcare a mankurtului novice pe care îl şcolea, cu atâta greutate.

- E bine? întrebă acesta cu nesiguranţă, scoţându-şi cu două degete din gură o bucată carbonizată de carte, pe care se mai putea distinge doar o parte din titlu, gen "Congresul al..."

- N-o mai fă pe victima şi comportă-te demn! Nu ţi-am cerut să mănânci rahat, ţi-am cerut numai să-ţi pui cenuşă în cap!

- Da, dar câtă? Mai trebuie? Cât să-mi mai pun?...

- Cât trebuie... Ştii tu singur cât meriţi... Ce, tu nu asculţi BBC-ul? Nu te uiţi la filme româneşti?

Cetăţeanul era îngropat acum aproape în întregime în cenuşă – i se mai vedea doar o parte din gulerul alb, mai mult scrumat decât scrobit, şi o ureche, de care fusese pe vremuri, pesemne, mai fudul.

- Gata, mi-e de-ajuns... molfăi el, scuipând de astă dată o bucată de mătură arsă.

- Poate, ţie ţi-e de-ajuns... La noi, nu te gândeşti?...

- Ba da, ba da... dar nu mă pot mişca de aici.

- Stai că-ţi mai pun eu puţin – se oferi, generos, samsarul, suflecându-şi o mânecă  şi mai punân-du-i  puţină cenuşă în cap, în locurile în care considera ca nu e suficient acoperit: în ochi şi în vârful capului. Uite-aşa, puţin... Şi acum, cântă. 

- Pe-un picior de plai / pe-o gură de rai...

16 iunie 2003

 

 

 

        Ziua când nu s-a mai întâmplat nimic                                                          (CONEXIUNI nr. 17, iulie 2006)

 

Nimeni nu se aştepta la asta şi totuşi, într-o zi, s-a întâmplat.

Lucrurile nu că mergeau mai bine sau mai prost, dar nu mai mergeau în nici un fel: toate tunurile şi ţepele fuseseră trase de alţii, toate calomniile fuseseră spuse, toate promisiunile  îşi pierduseră orice brumă de interes. Gata, se terminase.

E adevărat, fusese o zi mai plicticoasă, mai monotonă - ştiţi dumneavoastră cum e cu mizantropia de luni - şi, odată ajunşi acasă, oamenii simţiră nevoia să facă altceva. De fapt, să facă ceva. Şi, deoarece deschisul unei cărţi sau a frigiderului necesită mai multă imaginaţie, deschiseră cu toţii, ca la telecomandă, televizorul.

Puteai, desigur, să ai zeci de milioane de plătit la întreţinere ori să nu ai nici un servici, dar, nu-i aşa, fără televizor nimeni nu poate trăi. Şi, de altfel, ce merita, ce se putea face, ce puteai trăi, altceva?… Eşti un om de acţiune? Uită-te la televizor. Eşti o sentimentală? Nu mai căuta. Tot ce vrei ai la televizor.

Numai că în seara aceea, după genericul obişnuit al Ştirilor, crainicul apăru trist, cât se poate de trist şi abătut, anunţând:

    - Astăzi, stimaţi telespectatori, nu numai că nu  s-a întâmplat nimic deosebit, dar nu s-a întâmplat, de fapt, nimic. Vom prezenta  în reluare ştirile de ieri.

A doua zi, fu acelaşi lucru, ba chiar mai rău: nu tu inflaţie, nu tu inversiuni politice, nici o crimă, nici un heterosexual prins asupra faptului, nimic.

Peste o săptămână, conducerile televiziunilor hotărâră să dea ştirile de acum un an - pe post de divertisment sau ca sefeuri. În ţară - ca de altfel şi în străinătate - continua să nu se întîmple nimic. Doar Francis Fukuyama, cel care pronosticase “Sfârşitul istoriei”, ajunse cu chiu cu vai la Casa Albă ca preşedinte  şi se înţepeni acolo.

După un timp, scheciurile politice, apoi şi filmele, care se inspirau din realitate - n-au mai avut subiecte. În criză de ştiri, de evenimente, producătorii TV au început să dea buzna prin casele oamenilor şi să-i filmeze pe telespectatorii fideli zâmbind tâmp în faţa camerelor de luat vederi. Te uitai la televizor şi vedeai pe altul ca tine care stătea şi el şi se uita la televizor, aşteptând să se întâmple ceva. Astfel, ţi se împlinea în sfârşit visul de a deveni telespectatorul propriei tale vieţi. Numai că era un serial foarte plicticos.

Un timp, s-au mai dat sondaje de opinie: câţi oameni mai privesc un post sau altul, o emisiune sau alta în reluare, dar lucrurile deveniră banale. Eventual se mai spunea câţi telespectatori au migrat de la un post la altul, de la o telenovelă la alta.

Încet-încet, se instală o epidemie de plictiseală generalizată. Oameni care toată viaţa lor sau cel puţin în ultimii zece ani se antrenaseră să reziste eroic ore întregi la televizor, fără să facă nimic altceva, se simţeau acum excluşi social, marginalizaţi şi plini de spleen. Toată calificarea lor, încropită cu atîta migală, se ducea de râpă, din cauză că nu mai era nimic de văzut la televizor. Ce rost avea, atunci, viaţa? Se ştie doar că trăieşti cu adevărat  numai atunci când te uiţi la televizor.

Ce se putea face, totuşi, altceva?…Grea întrebare.

La sfatul bunicilor, celor care prinseseră  şi alte vremuri, oamenii începură, cu timiditate, să muncească, să se plimbe, să-şi facă reciproc vizite, să-şi întâlnească rudele şi prietenii pe care nu-i văzuseră de ani de zile, să cânte, să danseze, să fie pur şi simplu împreună şi să vorbească unii cu alţii.

…Şi atunci, reîncepu să se întîmple ceva. Viaţa, chiar şi nefilmată, pornea să se reînfiripe. Oamenii construiau împreună proiecte sau le destrămau, se iubeau ori se ucideau între ei,  minţeau sau erau minţiţi, maşinăria socialului şi politicului porni din nou să se învîrtă, scârţâind oriental şi balcanic - iar, odată cu ea, apăru şi crainicul, de astă dată radios, pe ecran - anunţând:

- Doamnelor şi domnilor, astăzi avem câteva ştiri noi.

 

    Ultima greşeală                                                                                                                        (CONEXIUNI nr. 14, aprilie 2006)

 

        Fără îndoială, era o stupizenie să creadă că vede ceea ce vedea.

      Puse în funcţiune radarul de bord – dar şi acesta era atât de tâmpit încât fu nevoit să recunoască faptul că orice creaţie a omului nu poate depăşi inteligenţa creatorului. Sau stupizenia lui.

      Se afla în tunelul de la capătul leşinului. Adică tocmai ieşea din el.

      Cu o voce schimbată, îşi chemă, prin interfon, co-pilotul ca să privească şi el pe hublou. Vanessa tocmai făcea un duş, după somnul straşnic, chiar dacă artificial, pe care îl trăsese până aici. „Ce s-a întâmplat, scumpule?” „Vino şi ai să vezi cu ochii tăi.”

Vanessa sosi, încă umedă, învelită într-un halat de baie ciclamen. Privi prin hublou, apoi în ochii lui Addams. Femeile înţeleg întotdeauna mai repede.

În ciuda oricărei teorii deştepte, născocite pe Pământ, aici, la marginea universului – se găsea chiar Marginea Universului. Era aşa cum nu te-ai fi aşteptat – adică exact aşa cum te aşteptai să fie – ca un zid care se întindea cât puteai cuprinde cu ochii sau cu radarul.

- Bine, dar e atât de absurd! Acesta să fie CAPĂTUL? – se întreabă el amărât.

- Mai bine te-ai bucura că noi doi suntem primii care am ajuns aici! – îl consolă ea, plină de bun simţ de observaţie.

„Poate c-am murit!” îi străfulgeră prin minte lui Addams. Controlă dintr-o privire monitorul cuplat cu biosenzorii săi şi constată că nu murise încă. Se pişcă de mână, cât se poate de clasic şi simţi durerea. Şi nu numai. Nu se putu abţine să nu observe cu interes că, în afară de halatul ciclamen care se desfăcuse uşor, copilotul său, venit în grabă, nu mai apucase să îşi pună nici un element al combinezonului de protecţie. Avu, în câteva clipe încă o mică dovadă a faptului că e cât se poate de viu.

Vis erotic sau coşmar de Sfârşit de Lume… Cert era că ieşiseră amândoi din sarcofagele de hibernare care îi păstraseră vii şi funcţionali la cea mai mare distanţă la care ajunseseră vreodată nişte fiinţe umane.

Nava-mamă găsise de cuviinţă  să-i trezească, trimiţându-le un impuls prin cordonul ombilical, abia în momentul în care nu mai fusese capabilă să ia o decizie asupra drumului de parcurs. Şi avea dreptate. Şi lor le venea greu să ia una. Chestia curioasă – ca un fel de iluzie optică – dar nu era o iluzie optică – ar fi fost următoarea: „Zidul” acesta era astfel situat jur-împrejurul navei încât, practic, mai aveau la dispoziţie o singură direcţie pentru a porni din nou nava: Înapoi. Uriaşa navă cu numai doi pasageri la bord se înţepenise automat la zece kilometri distanţă de ceea ce părea un zid masiv. Parcă ar fi fost un păianjen argintiu ancorat la colţul unei camere, pendulând în unghiul unei întrebări,  ori al tuturor întrebărilor.

- Să mergem să vedem, hotărî Vanessa.

Avea dreptate. Dacă nu am fi fost curioşi, nu ne-am fi dat jos nici până acum din copaci. În fond, trebuiau să afle singuri răspunsul. La distanţa aceasta de Bază, nu puteau aştepta să hotărască alţii pentru ei. Iar a se întoarce acasă fără a vedea ce e cu acest halucinant zid, li se părea o laşitate de neiertat.

Îmbrăcară aşadar costumele spaţiale şi intrară în scuterul care se apropie până la doar câţiva metri de obstacol. Uluiala le fu şi mai mare atunci când descoperiră că, din loc în loc, erau un fel de pancarte uriaşe pe care scria ceva, în toate limbile Pământului şi ale Universului, probabil. Nu putură înţelege din prima dar, în mod evident, era un mesaj cât se poate de important. Nu păreau să fie reclame, totuşi. Sau, să fi ajuns până aici?... După câteva ore obositoare, copilotul găsi şi inscripţia care îi privea pe ei – singura pe care o puteau înţelege. Ei bine, scria, într-un lung rînd şerpuitor:

 

Aţi ajuns la Marginea Universului. Acesta este Zidul care desparte Raiul de Restul Universului. Dacă vreţi să treceţi mai departe, puneţi mâna pe inscripţia care vă este destinată.Ţineţi cont însă că, dacă vreţi să ieşiţi, o puteţi face o singură dată, într-o singură direcţie.

 

Întrebările începură atunci să-i curgă prin minte lui Addams, ca un şuvoi.

- Sunt curioasă ce e dincolo! răspunse Vanessa întrebărilor lui, intuite. Ce stai pe gânduri?… Dacă ai fi pe Pământ şi ţi s-ar propune  să intri în Rai, acum, dintr-o dată, ai avea vreo reţinere? Ce reţinere ai putea avea?…

- Poate e prea devreme, mormăi el. Poate nu merit, şopti.

- Prostii. Ce ai de pierdut? Ce mari speranţe îţi făcusei, pentru viitorul scurt care te mai aşteaptă? Să fim serioşi. Şi ce ai de lăsat în urmă? Plictisul, regretele că nu ai părăsit mai curând această lume?

Incredibil. O credea mai sentimentală. Şi nu ştia că îl citise pe Cioran.

- N-avem decât să verificăm – continuă ea – şi, dacă nu e ceea ce scrie acolo, atunci totul e o minciună şi ne putem întoarce.

- Şi dacă e adevărat că o poţi face doar o singură dată în viaţă? (ori în toate vieţile?…) se întrebă el. Trebuie să ne gândim foarte bine.

„Zidul care desparte Raiul de Restul Universului”.

- Bărbaţii şi raţiunea lor… făcu, zeflemitoare, Vanessa. Mai bine gândeşte-te că suntem nişte norocoşi. Cât crezi că ai mai putea să trăieşti, după ce ne întoarcem pe Pământ? Şi pentru ce? Şi cu ce neîmpliniri, cu ce riscuri?… Ca să devii cobaiul stră-strănepoţilor tăi, în caz că nu se măcelăresc între ei, până atunci?… Ştii bine că până şi necredincioşii, dacă îi întrebi, nu vor să ajungă în altă parte decît tot  în Rai…

Femeia avea dreptate. Acesta  – şi nu altul – era Momentul vieţii lui.

Marea Şansă, pentru un mare păcătos. Marea Trecere,  care i se oferea, fără nici un efort, fără mătănii.

- Hai să încercăm, mieună Vanessa. Răspund eu. Ce avem de pierdut?…

- Bine, numai să nu facem o… greşeală, mai avu el o ultimă ezitare.

Se mai uită  o dată  în urmă la nava-mamă, pe care se proiecta imaginea evanescentă a femeii, ieşiră din scuter şi, practic, atinseră zidul compact, cenuşiu, din faţa şi din jurul lor. Aproape jur-împrejur. Doar nava, cu luminile ei de poziţie, ocupa un capăt al tunelului incredibil, de fapt un fel de oglindă concavă, prin care ajunseseră până aici.

Destinul lor era acesta. Ea puse mâna, prima, pe zid; bărbatul zâmbi uşor crispat şi puse şi el mâna, peste mâna ei delicată. Auziră o voce în creiere, care le susură: „Închideţi ochii – este spre binele vostru.”

 „Acum, puteţi să-i deschideţi”.

 O nouă pancartă în faţa lor, luminată de câteva irizări roşiatice, de culoarea mărului putred, care veneau din spatele lor. Citiră, înfriguraţi: 

„TOCMAI AŢI TRECUT,     ÎNTR-ADEVĂR, DE ZIDUL CARE DESPARTE RAIUL DE RESTUL UNIVERSULUI.” „CURIOZITATEA V-A FĂCUT SĂ PĂRĂSIŢI  RAIUL PENTRU TOTDEAUNA.” „BINE AŢI VENIT ÎN INFERN!”