Adrian Firică - n. 22 noiembrie1951

Copilăria: exerciţii de supravieţuire (culesul de prin pomii vecinilor, căutatul găinilor de ouă, pescuitul broaştelor); la 14 ani descoperă manufactura, devenind ansamblator de lădiţe; intelectual progresează de pe la cinci ani citind orice, pictând, scriind versuri şi piese de teatru în metru antic.

Adolescenţa şi tinereţea: la 16 ani îşi începe cariera de manager al unei reviste de liceu: Trepte - remarcată de Sânziana Pop în România literară; publică versuri în Luceafărul câştigând, preţ de câteva luni, 80-90 de lei pentru vignetele publicate; nu intră la Institutul de arte plastice devenind, pe rând, desenator tehnic, lăcătuş, "lucrător" la dezinsecţie-vidanj; în fine, intră şi termină Facultatea de filosofie din Bucureşti, specialitatea sociologie, devine profesor, apoi cercetător ştiinţific.

Maturitatea: din '90 îşi oferă satisfacţia carierei de consilier prin felurite instituţii - Ministerul Culturii şi Cultelor, Guvernul şi Preşedinţia Românie, Secretariatul General al Parlamentului UE creditându-l, chiar, drept consilier corespondent (nominalizându-l până şi în Comisia de redactare a Convenţiei ONU pentru accesul la informaţiile privind mediul); face şi ceva marketing prin companii de IT&C; acum e liber cugetător.

Altele: volumul Integrarea euroatlantică - ruleta NATO, Ed. Ziua, 2000; coautor: Guvernul şi imaginea sa publică – 1992 şi Raportul dezvoltării umane în România – 1995, Ed. Monitorul Oficial; comunicări ştiinţifice prezentate în cadrul seminariilor organizate de Parlamentul Europei la Strasbourg, ori de  către instituţii din ţară; articole în Tribuna Invăţământului, Arena politicii, Dilema, Adevărul, Manifestul Român, Vocea Rromilor, Conexiuni; redactor, în primul an al apariţiei, al emisiunii IT&C a postului PrimaTV.

Abilităţi: fără cazier şi carnet de conducere auto; "consumă", industrial, Dealu Mare roşu.

 

Poezii    Alte articole

 

       Din spital!   (Conexiuni, nr. 83, februarie 2012)

        – textul conține expresii indecente, adică spuse pe românește – 

 

            Vă ofer, și eu, niște „alegeri” ante-țipate, dar cam post-ludice.

            Să vă explic despre ce-i vorba: Victor Ponta, dincolo de SMURD, a fost la Strasbourg. Pe acolo, el, s-a cam dat în stambă, adică a făcut un soi de demers de politică externă fără precedent prin gravitate – chestia fiind ceva de genul trădării intereselor naţionale. Adică, Ponta a încercat, luni, la Strasbourg să-i convingă pe liderii socialiştilor şi liberalilor europeni să asocieze România Ungariei, astfel încât să fie adoptată o „Rezoluţie” care să condamne guvernul de la Bucureşti, ca măsură prealabilă adoptării unor sancţiuni împotriva României. Citez și „pontez” din Ponta: „Este deja declanşată procedura pentru Ungaria şi o vom declanşa probabil mâine sau poimâine, la solicitarea celor două grupuri, pentru România, o rezoluţie care să sancţioneze încălcările standardelor democratice în Ungaria şi în România şi să analizeze care pot fi sancţiunile de la nivel european. Sper să nu ajungem atât de departe cum prevede art. 7 din Convenţie, să fie vorba de tăieri de fonduri, de suspendarea României din diverse foruri europene.”. 

            Habar n-am care-s proporțiile istorice ale faptului că STRADA vrea, în mod excepțional, alegeri anticipate, iar nu comasate, asta câtă vreme eu mă-ntreb despre ce fel de mâncare electorală e vorba, iar nu despre dietele politice de un fel, ori de alt fel. Vorbindu-mi, mă simt a fi un umil cetățean al mahalalei provinciale, chiar dacă nu prea mă bag, eu, în gura ei – p-ascunselea, dorința mea cea mare e s-ajung să fiu precum ăsta, precum Primarul Constanței aflat în viață acum, adică să fiu cel mai mare mohican în stare să se facă și să ne facă pulbere cu „Cinste”, „Pricepere” și „Cuviință”; asta până și pentru faptul că Sorin Roșca Stănescu a intat înflăcărat în politică, adică în „gaura neagră” în care Antonescu e băgat până-n gât, pentru că e un lider de partid... slobod la gură.

            Și eu protestez, competent, mai ales când sunt constipat! Pe de altă parte, ceea ce cred, e că totul e mort, chiar ca „moarta-n casă-n fanta urnei”, adică e ceva pasiv, adică e ca o cărămidă abandonată de speranța de-a fi aruncată dincolo de originile constrictive originale. În mod explicit, singura soluție democratică ce există în această țară, pentru a scăpa de criza europeană, mondială, națională, de grup și personală, după opinia mea, e aia de a-ți da cu stânga-n dreapta, adică exact cum o spune un jurnalist celebru, „analist-politic-economist-social-psihopat-trotuarist-bulangist-vomisticarist-verbal...: „Există un lucru care ne unește pe toți, vorba lui Ponta: „JOS BĂSESCU; Este timpul să se udă”, adică fix așa cum zice și „senatorial” actorul al cărui nume iar îmi scapă acum, chiar butaforic (parcă-i Diaconu, ce naiba?!). 

            După ce-am băut niște Grant`s, mi-am citit scrisele: „Cea mai tare și zdravănă opinie autorizată, în cadrul general al comentării acestor proteste „spontane”, naționale, organice, subliminale a fost aceea a „analistului politic” BODA, „fost-fost” și chiar ambasador, pentru că memoria nu-mi joacă feste. Ei bine, ANALISTUL ăsta a lansat o chestiune spontană-ntr-o emisiune TV: „DU-TE-N MĂ-TA, BĂGA-MI-AȘ...”, principial fiind lansate, de către Boda, invective la adresa unei femei (jurnalistă!) prezentă-n emisiune – dacă eram eu moderator, îl scoteam cu șuturi în cur din emisiune, fără discuție, iar dacă eram în C.N.A îl amendam pe BODA, personal, de să-i vină mintea-n cap… până-n limitele bunului simț financiar, că de cel moral nu stau să discut acum. 

            Așa!           

           Mai departe, am scris ceva de genul ăsta: „Doamnă Rector Andronescu, Domnule Fost Președinte al României (geolog!), Domnule Președinte al Academiei Românești, Domnule Rector al Universității București, domnilor Decani ai facultăților... nu vi se pare că sunteți CEI MAI MARI NESIMȚIȚI din istoria românească? De ce nu vi se „fute” de ce li se-ntâmplă studenților matematicilor, literelor, istoriei și arheologiei, geografiei și geologiei și-ai chimiei, care nu sunt niște animale, asta câtă vreme studenții aceștia tocmai acum sunt în sesiuni? Au ei nevoie de liniște pentru studiu, iar nu de... „bulangeli” și „măcelăreli” socio-politice? De ce studenții Universității București nu sunt prezenți printre manifestanții ridicolului? DE CE? „Mă scuzați, IMPOSTORILOR!”, mai scriu, după care mai spun: „Nu vă cer să mimați dialogul... `vă muma voastră de ipocriți! Din punctul meu de vedere sunteți condamnabili, fără drept de apel. Tâmpiților!”.  

Note:

1. Eroarea și erorile sunt controlabile, Tâmpenia nu!

2. Dacă apar incidente legate de ceea ce am scris, vă rog să-mi permiteți să fiu slobod la gură atunci când spun ceva despre MARILE PERSOANE mai sus amintite.

3. Cei mai mulți studenți ai Universității București sunt acum în examene, așa că...

4. Birourile Permanente ale celor două Camere au decis ca sesiunea extraordinară să se deruleze pe parcursul săptămânii viitoare – dedicată fiind, „sesiunea”, situației actuale tensionate a sărbătoririi zilei Unirii.

5. Citiți cu atenție prospectul, ca să vă încălziți, astfel, sufletul.

Când vine vorba despre nervi, ori îi ai, au ba!   (Conexiuni, nr. 82, ianuarie 2012)

        – saliva e vulnerabilă: ori e miere, ori venin de cerb carpatin –

În vreme ce mulți dintre noi ne ținem de bancuri de genul ăstora:
– A murit soacră-mea.
– Ce-a avut?
– O nenorocită de garsonieră; ori…
Se spune că America e țara tururor posibilităților, în vreme ce România e țara unde se poate întâmpla orice, adică pot să cadă și stâlpii comunismului, nu numai ăia de care-s agățate firele de curent electric; și…
– Vă rog să suflați în etilotest.
– Nu-i cazul, pentru că m-am epilat acum două ore; sau…
– Suferiți consecințele pentru că nu purtați centura de siguranță.
– Ba port sutien. Pot să vi-l arăt?!,
unii se țin de politică, dacă nu cu dinții, atunci cu protezele. Așa că, nu-i obligatoriu să citiți mai departe…

Acum câteva zile, trecute și petrecute de către noi cu vederea, nu se știe din ce motive, un domn parlamentar (cinci mandate!), fost ministru al economiei ș-al comerțului, ba ș-al finanțelor comasat cu elucubrantele ministere mai dinainte enumerate, școlit prin litere și matematici, științe economice, scriitor în versuri și-n proză, iar de curând și-n stilul epistolar, cântător la pian și conducător al unei asociații a minoritarilor de o anume etnie și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România începând din anul 2005 (cum ar veni, aflat în incompatibilitate perfect legală!) s-a adresat astfel, cuiva:
„Domnule preşedinte,
Această scrisoare se referă la unele răspunsuri pe care le datoraţi opiniei publice, în urma unor declaraţii recente pe care le-aţi făcut (?!, s.n.!) cu privire la contractele de energie electrică încheiate, pe parcursul ultimilor ani, de companiile din subordinea Ministerului Economiei.”.
Misiva se încheie așa, de altfel, adică începând cu: „Aşadar, pentru a nu exista nici o ambiguitate privind primirea ori citirea corespondenţei noastre, vă rog să primiţi, domnule preşedinte, această scrisoare deschisă împreună cu expresia sincerităţii mele.”.
Personal, individual și chiar extra-extrem de personal, înainte de a citi textul eram căzut într-o depresie înduioșantă, însă m-am trezit din starea asta de parcă cineva-mi băgase un par în… dos, par ce-mi ieșise… printre ochii din cap, nu printre ochiurile tricotate ale „poullovărului”. Așa că, în cele ce voi spune și voi reda mai jos, deși nu vreau să intru-n amănunte de natură personală, voi reda și detalia numai „pățania” mea mentală.

Scrisoarea e lungă și tulburătoare, numai că astea-s aspectele minore, conținutul și atitudinea subsidiare textului fiind mortale, pentru că dincolo de toate cele, marea tulburare și schizoidismul (autorului?!) rezidă și subzistă altundeva, mai bine spus în mintea autorului scrisorii și, de ce nu, în registrul eticii asumate de misivist. Vă mai ofer un citat din scrisoare, după care nu mai fac așa ceva (ba da, pentru că merită!, s.n.!), ci doar vă voi povesti conținutul celor două puncte „a)” și „b)”: „În încheiere, vă rog să înţelegeţi motivul pentru care am ales acest mod de a mă adresa domneavoastră, anume printr-o scrisoare deschisă. Experienţa mi-a dovedit că de câte ori vă trimit corespondenţe pe căi obişnuite, se creează probleme. Nu e numai cazul acestor contracte. Îmi amintesc cum aţi declarat că Guvernul liberal nu v-a informat în legătură cu situaţia reală din economie în momentul în care aţi promulgat legea creşterii salariilor profesorilor. Încât a trebuit, pentru a restabili adevărul, să prezint presei cele două scrisori pe care vi le-am trimis, una împreună cu primul ministru Călin Popescu Tăriceanu, alta împreună cu ministrul muncii Mariana Câmpeanu, ambele ajunse la sediul Preşedinţiei cu mult înaintea promulgării de către dvs. a legii respective.”.
De regulă, și din câte-mi aduc eu aminte, un proiect de lege devine lege după ce-i aprobat de către Parlamentul prin care semnatarul scrisorii a avut cele cinci mandate, iar nu prin niște glume expuse scriptic… de la cap la coadă! În restul și pe parcursului misivei, semnatarul, având surprinzătoarele îndeltniciri ministeriale mai sus amintite, ce nu-i permit a face abstracție de faptul că o lege poate fi amendată, sau, de ce nu, poate fi abrogată.
În altă ordine a ideilor, că numai idei îmi trec acum prin cap, o lege adoptată își produce efectele în funcție de anumite reglementări subsidiare, iar nu în funcție de stările pasagere ale semnatarului/lor unei/or scrisori în conținutul creia/or acesta/știa dorește/doresc să-și afișeze geniul anticipativ dar și post-faptic: „De la bun început doresc să vă asigur că voi utiliza, pe parcursul dialogului nostru, un limbaj civilizat,…”; (ori îmi voi vărsa icrele monologative) „… încercând să trec cu vederea diversele calificative cu care m-aţi gratulat în decursul timpului, de la rasist care doreşte să (-i, s.n.?!) închidă pe romi în ghettouri (afirmaţie publică făcută pe când eram propus comisar european din partea României) până la armean rău şi incompetent (laolaltă, după opinia dumneavoastră, cu toţi ceilalţi armeni pe care i-aţi cunoscut, cu excepţia medicului care v-a salvat viaţa), continuând, zilele trecute, cu epitetul de mincinos neruşinat (mai exact, care minte cu neruşinare)… Aşadar, iată care sunt chestiunile la care (cărora, bre!, s.n.!) vă rog să (le, s.n.!) răspundeţi, pentru ca nelămuririle să fie elucidate până la capăt.”.
Dar, așa cum vă spuneam, partea consistentă a scrisorii merită o analiză de conținut – asta dacă nu v-a sărit, deja, muștarul! Căci, vorba aia, tonul face muzica, asta dat fiind că acum sunt și niște condiții de ceață, așa că sunt acceptabile referințele privind refuzul acelui fost ministru de a pune la dispoziţia cuiva, neimplicat, contractele de energie electrică semnate de predecesorii săi cu parteneri privaţi, el spunând că le-a pus la dispoziţie, și nu doar el, ci şi predecesorul său, Codru Sereş (Codruț Șereș, măi!, cel ce a fost trimis chiar liberalicește și de bună voie ca să fie cercetat penal!, s.n.!), în situaţia enunțată de semnatar a unui ipotetic „refuz din partea mea”. Dincolo de toate cele, opinia mea este, și rămâne aceea, că trebuie să re-evaluăm afirmația: „… vă rog, domnule preşedinte, să ne lămuriţi în legătură cu următoarele nedumeriri:
a) A refuza o…;
b) Consider că existenţa acestor contracte este o temă…”.

Tot ce urmează în scrisoare este apocaliptic, fiind mai tare decât războiul daco-roman. Ba, e mai tare decât scrierea „Munci și zile” a unui autor antic grec, întrucât aflăm că: „Aţi afirmat că am prelungit contractele de energie. Eu afirm nu doar că nu am semnat vreun astfel de contract, dar nici nu am autorizat companiile din subordine să facă aşa ceva, (atenție!, s.n.!) anume să reînnoiască contractele de energie cu intermediari sau cu consumatori privaţi de energie electrică. (e „iepocal” așa ceva!, s.n.!)”. Cu alte cuvinte, dacă gura nu bate curul, atunci scrisul o face cu osârdie!
Părtinitor cu sine însuși epistolarul-schizoid ne mai spune că-n perioada-n care a fost ministru, abulic, al economiei și-al altor ministere, funcţiona ceva, adică un soi de Ordin 408/12.06.2006, ce interzicea încheierea oricărui contract bilateral în afara bursei transparente OPCOM. Derogator, fostul ministru afirmă că dacă ar fi semnat sau autorizat aşa ceva, şi încă pe ascuns, s-ar fi situat în afara legii. Eh, deja de aici intrăm, iată, în cel de-al cincilea an de când nu prea mai e ministru, deși se întreabă de ce oare până acum, dacă s-a încălcat legea, deși nu s-a putut descoperi a cui e vina, n-au aflat nimic serviciile de informaţii. Nimeni nu a observat, de mulți ani încoace, că noua conducere Hidroelectrica livrează energie electrică de zeci și sute de milioane de euro în baza unor ilegalităţi, dacă nu comise, atunci acceptate, tacit sau nu, de…, de către fostul ministru?, chiar dacă acesta, fostul ministru, nu uită să spună, în înscrisul său, cum că: „Şi asta în condiţiile în care am fost ani de zile vânat de oamenii dumneavoastră precum un cerb carpatin prin pădurile patriei?”. Păi, ceva nu e limpede și nu prea se vede că este ceva între fostul ministru şi acel „dumneavoastră, domnule preşedinte”, adică, alegațiunea: „Aşadar, dumneavoastră spuneţi că am semnat, eu spun că nu e tocmai limpede. Dintre noi doi numai unul poate să aibă dreptate. Celălat trebuie să tragă consecinţa faptelor sau a cuvintelor sale. Până una alta, până când nu indicaţi acele contracte reînnoite în perioada mandatului meu, cu semnătura sau autorizarea mea, eu am dreptate.”, afirmații ce vin ca o mănușă, numai că nu-i băgată pe mână, nici în cap, ci e interpretată a fi fiind doar o simplă scăpare pe gură: „Aţi afirmat că reînnoirea contractelor de energie electrică… îl constituie tranzacţii de mai multe miliarde de euro iar tema este deosebit de sensibilă, … Dar, în fine, acceptând ceea ce spuneţi, rămâne, domnule preşedinte, întrebarea: de ce, în clipa în care aţi aflat de reînnoirea acestor contracte, nu aţi luat atitudine publică împotriva acestei decizii?”.
O da, guristul are și alte emanații: „Ca să nu mai vorbim că, chiar şi acum, declaraţiile dumneavoastră şi ale primului ministru sunt mai degrabă îngăduitoare, căutând circumstanţe atenuante semnatarilor acestor contracte. Ba chiar… Înţeleg că tema rezilierii unilaterale din partea statului român a acestor contracte nu mai e de actualitate. Câtă vreme contractele fuseseră semnate în timpul mandatelor predecesorilor mei, aţi cerut rezilierea lor. Când contractele au fost reînnoite de reprezentanţii echipei dvs., n-aţi mai cerut acest lucru, ci aţi solicitat arbitrajul Comisiei Europene. Puteaţi să o faceţi în prealabil, pentru a evita o situaţie stânjenitoare şi pagube anuale de ordinul sutelor de milioane de euro pentru Hidroelectrica.”.
Aham, nu e suficient să dai din gură, ci e bine să-ți mai tragi și una peste ea: „Pentru a vă convinge, totuşi, domnule preşedinte, că reînnoirea contractelor de energie electrică nu a fost un capriciu al conducerii Hidroelectrica ci un act premeditat al Guvernului, este suficient să lecturaţi Ordinul 445/10.03.2009 ce poartă antetul Guvernului şi al Ministerului Economiei.”
Acușica, și eu, fiind prins cu mâna-n buzunarul cuiva, voi spune că mă aflam într-o eroare corespodențional-confuzioinală, asta dat fiind faptul că solicitarea atenției preşedintelui Republicii este un gest politic de o anumită gravitate, mai ales atunci când actorul are un asemea C.V., iar scrisoarea sa este neechivocă: „… de interes naţional şi dumneavoastră îmi împărtăşiţi punctul de vedere. În situaţia în care eu aş fi refuzat să vă pun la dispoziţie informaţiile cerute, de ce nu aţi pus această chestiune în discuţia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, unde eram amândoi membri, dumneavoastră chiar preşedinte? Dacă refuzul meu ar fi fost real, situaţia s-ar fi remediat imediat, cerându-mi-se explicaţii în faţa CSAT. Dumneavoastră, însă, nu aţi făcut acest lucru. De ce, domnule preşedinte?”.

Păi, dacă nu-i de glumă, senatorul cu pricina nu are nevoie de asistență psihologică, ci trebuie să intre pe mâna psihiatrilor, ori, dacă se dovedește căi zdravăn la cap și la suflet, să fie dat pe mâna Justiției oarbe.


Note:
1. Am fost invitat, de către domnia sa (NU-I DAU NUMELE!), la sediul asociației, undeva, pe strada Armenească, asta fiind cu mulți ani în urmă, adică în iarna anului 1990. Avea o secretară uluitoare: o sorbeai din ochi de brunetă și de frumoasă ce era, unde mai pui că purta fustiță scurtă… tocmai lângă biserică. Domnul nu a fost protocolar, ci s-a purtat ca un frate. Nu mai țin minte ce-am discutat, preocuparea mea esențială fiind dezbrăcarea din priviri a secretarei.
2. Locul îmi este familiar, asta pentru că în 1977 medicul proprietar al vilei din apropiere, primul care a adus în România aparatul acela pentru investigat plămânii, Ciomac îl chema (fie-i numele blagoslovit!), m-a diagnosticat și m-a trimis la… sanatoriu!

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/article/13996896/Când_vine_vorba_despre_nervi,_ori_îi_ai,_au_ba!

 

Lovitura de stat și de spart capul cu el în mâini fiind    (Conexiuni, nr. 81, decembrie 2011)

              – planul scenariului filmului: Pirații din Parlamentul României –

Prima parte

Aci afli că mâna nu-i ceea ce noi socotim că este, ci că este numai palma și dosul ei, pentru că dacă se ia în considerație și încheietura, atunci vorbim despre pumn; celelalte părți componente ale erorii noastre fiind antebrațul și brațul – ei bine, asta nu înseamnă că nu puteți să vă dați și coate!
Dar, haideți să trecem la ale noastre, la politică – puteți să vă puneți barba-n palme, ori în dosurile lor... după gust!

Pe rând, ca la gară!:
– fapt excepțional este că Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat joi (17/11/2011) că „demersul liderilor USL (Pont-Anton, ori Anto-Pont?!) este unul politic și tactic” – aham: dacă tăcea, înțelept rămânea!;
– „Sunt acțiuni strategice și tactice. Eu cred că acum este un pas tactic, pentru că practic (...) Este un act politic, pentru a trage un semnal (…) locului și rolului care îi revine Președintelui în cadrul societății românești” (Agerpres);
– Victorios, Victor Ponta ponta, într-o emisiune lipsită de minime judecăți dar plină de prejudecăți a Realității TV, declarând că: „Motivul pentru care am solicitat înlocuirea lui Mircea Geoană din funcția de Președinte al Senatului este că „nu vreau” (s.n.! – sublinierea mea personală și nesimțită!) ca acesta să ajungă interimar la Cotroceni dacă USL îl suspendă pe Traian Băsescu.”;
– Lia Olguța Vasilescu, senator PSD: „Din punctul meu de vedere, Traian Băsescu ar trebui suspendat. Însă, spre deosebire de data trecută (...) nu avem voturile în Parlament. Dar, poate la ce se întâmplă acum în PDL... S-ar putea să avem parte de o supriză plăcută.”;
– Neoficial, parlamentarii PSD și PNL nu cred în succesul unei proceduri de suspendare a Președintelui Traian Băsescu: „Să fim serioși, fără o majoritate parlamentară și la Curtea Constituțională suspendarea e de domeniul fanteziei”, declară un deputat PSD aflat sub protecția anonimatului;
– Niște surse, clandestine, susțin că nu a existat nici o discuție în interiorul PSD privind o eventuală acțiune de suspendarea a Președintelui Traian Băsescu, iar anunțul făcut de liderii USL are scopul de a găsi un motiv plauzibil pentru debarcarea lui Mircea Geoana de la Senat, adică e vorba că: „O ipotetică procedură de suspendare a Președintelui ar arăta social democraților că Geoană nu este potrivit pentru un eventual interimat la Președinție. Nu s-a discutat nici o clipă în interiorul PSD sau al USL o eventuală procedură de suspendare și asta pentru că toată lumea știe că șansele sunt minime.”;
– Potrivit Constituței, procedura asta de suspendare poate fi inițiată numai după consultarea Curții Constituționale, adică dacă o treime din numărul senatorilor și deputaților cere așa ceva…, iar pentru a fi adoptată decizia… e nevoie de o jumătate plus unul din numărul de mandate… etc.


Partea a doua

Suspendarea?!
Literă de lege!


Partea a treia

Noua Constituție (Pont-Antonană, ori Anto-Pontană), în mare, va statuta ceva de soiul ăsta:
– O Cameră plină cu șapte deputați și un Senat încărcat cu cinci locatari cărora le vor fi îndeplinite toate șansele de a avea intimitatea defecărilor, urinărilor și apostolărilor lor – ăștia decizând care-i șeful: Preș-ul!;
– Consiliul Superior al Magistraturii poate spune orice, pentru că va funcționa, în fine, după un cod Braille, nu pentru că e orb, ci pentru că are orbita sa.
Ei bine, pentru ca animalele astea rare să poată alerga-n voie, ca-n sălbăticie, se prevede o îngrădeală, pe care o delimitează Curtea Constituțională ce se sprijină pe trei stâlpi democratici aborigeni – îngrădeala se face din trestii, ca să nu suporte contuzii cei ce vor să spargă gardul. Va mai exista și un Premier, care va fi prietenul prefecților – treaba ăstora fiind să stea la taclale prin județe.
Ca-ntr-un stat de drept, ca să fim drepți, justiția va fi pusă-n cătușe, mână-n mână cu o Procuratură care privește către Înalta Curte de Justiție și către altele de acest fel... În felul acesta Sula și Prefectura nu vor mai avea nimic de împărțit, ci vor coopera, înspre binele național.


Partea a patra

Numai video: 3G!


Ultima parte

Pentru a da o lovitură de stat nu-i necesar un statut al unui partid ori al altuia, nu e necesar un regulament de funcționare al unei alianțe, nu sunt necesare niște programe doctrinare care să prevadă mersul unei societăți pe stânga sau pe dreapta, ci e suficient un orgoliu fabulos, însoțit de alte două orgolii tâmpe! Ăstora nici nu trebuie să le aduci mulțumiri, pentru că nu sunt mineri.


Notă:
Am priceput că poate fi și mai rău decât în 3G, din pricină că lumina circulă brambura, în funcție de... mediile pe care le... transcende!

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/article/13993838/Lovitura_de_stat_și_de_spart_capul_cu_el_în_mâini_fiind


 

De prin curtea șerifului ICR (Institutul Cultural Român)   (Conexiuni, nr. 80, noiembrie 2011)
 

                 – după mintea... sa –         

*
Expresia „pâine și circ” vă spune ceva? Nu de alta, dar destule alimente conțin multe E-uri. Unele texte sunt scrise cu diacritice (de exemplu!), dar unii intelectuali sunt tembeli de-a binelea.
Și s-au așezat la o discuție televizată Haș-Roman-Patapievici și Cardinalul Gianfranco Ravasi. Nu le-a scăpat nimic, Horia-Roman Patapievici facând o notă distinctă, el ieșind și din comun atunci când s-a pronunțat cu privire la „spiritualitate”… și „consumerism”. Ce-or fi ăstea?, numai Dumnezeu cu mila Sa o pricepe! Așa că citez: „Dorințele mele sunt cardul meu.”.
Corect?
Corect!

**
Suntem șapte miliarde de oameni, dintre care, adunați, mai puțin de jumătate dintre noi am putea fi așezați sub căciulile unor religii „universal asomate”: creștinismul și mahomedanismul. Ăilalții, câți sunt ei, fac „o mulțime” mai mare?
Fac!

***
Fiind autorul interviului (H. R. Pataspaimeinoieviciei) a emis sumedenia extra-opțiunilor sale, a căror semnificație nu are legătură cu opțiunea „extraordinar de umană”, el spunând că (cacofonie!): „Creștinismului i-a fost interzis accesul în spațiul public în mai multe forme: în învățământ, în spațiul public ca dezbatere politică, în preambulul proiectului de Constituție europeană. Parcă am înnebunit! Suntem într-o stare pe care psihiatri o numesc „denial”, sau „ura de sine”. Ne detestăm valorile care ne-au făcut. Altfel spus: vrem să murim!”.
Da, da, asta a spus acest H. R. P. aflat în treabă prin Atheneul Român, H. R. P. (Horia-Roman Patapievici), marți, prin evenimentul televizat „Întrebări esențiale”, pe unde se mai întreba, și el, dacă „Putem vorbi împreună despre Dumnezeu?”, în condițiile în care, tot el, DEPUNE și „informația” adiacentă: „Creștinătatea (care a făcut Europa) și soarta civilizației noastre (cu drepturile omului, cu democrația liberală) vor avea aceeași soartă. De aceea, soarta creștinismului în epoca noastră mă îngrijorează la fel de mult ca și soarta civilizației noastre, a valorilor în care credem”.

O, da! Eu m-am îngrijorat… cumplit. M-am trântit în pat și am deshis televizorul.

…
Măi băiatule, măi Hârâială-Roman Patapievici, măi, ia spune tu acum pe gura ta cum că: „Spun că în secolul XIX, Dumnezeu era ucis și mâinile ucigașilor șiroiau de sânge; tot în secolul XIX, când Hristos reapare (a doua venire), marele inchizitor îl primește și urmează scena pe care a imaginat-o Dostoievski; astăzi, Iisus Hristos reapare într-o piață publică, televiziunile află, vin, imediat se fac interviuri, poze, apare în Vogue, Cosmopolitan, Time, transmit CNN-ul, Euronews, toate transmit că a venit unul care-și zice Iisus Hristos, e invitat la un talk show, poate se duce și în timp ce vorbește ratingul scade, pentru că oamenii de care ați vorbit și care sunt „căldicei” nu-l mai găsesc pur și simplu „cool”; nu este cool Omul de mall, omul cu iPhone, iPad și toată producția de gadgeturi care sunt senzaționale, dar care par să ne fi umplut sufletele în așa fel încât dorințele noastre, care înainte erau stimulate de iubire, nostalgie, suferință, spre ceva care era deasupra, sunt stimulate acum de ceva care este în față sau în jos, oricum, undeva unde se poate cumpăra cu banii pe care-i ai pe un card, și atunci, dorințele mele sunt cardul meu și posibilitatea de a multiplica indefinit gadgeturile care mi-au înlocuit dorințele care mă ridicau, cu dorințele care mă țin aici, în „căldicelul” pe care l-ați evocat”.
Moamă, de unde ai prins tu chestiile astea: cool, mall, card, gadget, iPhone (vezi că există și smartPhone!)?
Frate HâRiPă, că ești tare, chiar așa-i: Dumnezeu sângereazăăă?

****
Aveți ceva de spus?

*****
Cardinalul Gianfranco Ravasi i-a spus H.R.P.-ului că: „În Jerusalem, în timpul lui Irod, exista un spațiu rezervat în exclusivitate evreilor, acesta fiind spațiul credincioșilor. De cealaltă parte exista un alt spațiu, un soi de curte a neamurilor (cortile dei gentili), a păgânilor, care în ochii evreilor erau necredincioși (deși nu erau atei!), pentru, și numai pentru, că nu credeau în Dumnezeul acceptat și slăvit de ei. De evrei!
Cardinalul i-a mai sugerat că Voltaire, Nieztsche, Heine, Cioran și Ionesco, Soren Kierkegaard, Elliot dar și mulți alții care au fost mai aproape de înțelegerea originării și constituirii Europei, nu prea erau creștini, pentru că nu se inventase așa ceva pentru ei!
Și, formidabil, i-a recomandat HăRăPi-tului să mediteze asupra unei chestiuni din Apocalipsă: „Pentru că tu nu ești nici cald, nici rece, ci căldicel, eu voi începe să te vărs din gura mea”.

******
Așadar, există o lume de credincioși ce sunt „inferiori” ateilor ce simt problema existenței lui Dumnezeu, chiar dacă în mod polemic, dar în mod serios.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/personals/13991513/De_prin_curtea_șerifului_ICR_(Institutul_Cultural_Român) 

                                                             

         Subtil                                                                      (Conexiuni, nr. 79, octombrie 2011)
 

      – optimismul indus a depăşit realitatea –

Un parlamentar este absolvit, adică beneficiază de aiureala asta exonerantă, atunci când comite un fals în acte publice?
Întreb, nu dau cu parul!
O propunere legislativă este un act public? Semnatarii acestui act sunt, constituțional și juridic vorbind, pasibili să și-o ia pe coajă?

Doamna Ecaterina Andronescu (pe care o iubesc și o stimez acum demențial!) a săvârșit însumat: o eroare personală, una politică și una penală, precum și... mai multe altele consecvente atunci când, Stimabila Ecaterina Andronescu, și-a pus colegii de partid să semneze că sunt de acord cu o modificare a Legii învățământului, astfel încât anumiți cursanți/absolvenți ai liceelor să poată deveni studenți chiar dacă nu și-au luat examenul de bacalaureat.
Cum anume? Apăi, după ce a obținut semnăturile necesare, Doamna Andronescu a scos acea hârtiuță justificativă necesară obținerii semnăturilor, înlocuind-o cu hârtiile proiectului modificărilor de lege pe care le-a și depus pe masa Parlamentului în vederea luării acestui proiect în discuție. Există practici de manipulare, altele de masturbare, inclusiv politice, sindicale, rectoriale… ș.a.m.d. NU?!
Poftim: Olguța Vasilescu, parlamentar, spune că nu a semnat pentru un proiect de lege și pentru depunerea acestuia înspre a fi „lucrat” de Parlament!

Așa că, subtilul joc al Doamnei ECATERINA Andro-NESCU! – DEX-ul definește „subtilul” a fi fiind ceva: „(Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. 3. (Rar) Foarte subțire; transparent, ușor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.” –, nu pare a fi decât un joc al orgoliului personal bine exploatat fiind acesta de partidul din care doamna face parte și, de ce nu, chiar provenind de pe urma partidelor masturbaționale proprii ale Doamnei cu pricina.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/article/13990388/Subtil

 

    La cumpărături… prin Greenpace (& Co.)                             (Conexiuni, nr. 78, septembrie 2011)

        – tragi apa peste consecințele nefirești? –

Greenpeace (& Co.!) a mers la cumpărături prin mai multe țări ale lumii, adunând haine produse de firme celebre, fabricate în special în China, Vietnam, Malaezia şi Filipine, apoi s-a pus pe: studiul nivelelor substanţelor chimice toxice aflate/acumulate/depozitate în articolele vestimentare achiziționate. Cumpărătorii greenspeace-ali au urmărit țintit produsele mărcilor astea: Calvin Klein, Lacoste, Puma, Nike, Kappa, Ralph & Lauren, Li-Nung, G-STAR RAW, H&M, Youngor, adidas, C*NVERSE, UNI QLO, Abercromble & fat, G-STAR RAW, adică numai din astea de primă mână și cu… destinații subtile, adică nu numai de prin partea aia de urcat pe podiumurile paradelor de modă.

Ăăă, așadar, raportul acestor verzi (nu se știe de către cine-i comandat studiul, cui îi va fi fost el și îi va fi adresat, raportul, și nici cine l-a făcut respectând ordinea competențelor, rigorilor, ori chiar pe aceea a demențelor și pe aceea a consecințelor demențelor!) nu a fost, tocmai, unul pozitiv, dat fiind că au fost detectate urme de substanţe chimice toxice în articolele vestimentare fabricate de nici mai multe și de nici mai puține decât de cele paișpe mari companii. Rezultatele studiului au născut îngrijorare, întrucât în 2/3-imi din eşantioane au fost depistate substanţe chimice toxice precizate și prezentate pe viu chiar de reprezentanții organizației, înverziți fiind prezentatorii de tot, din pricină că erau îmbrăcați, iar nu-n curul gol, așa cum o cerea regula jocului! Substanța discursului sublimina că: substanţele chimice sunt folosite ca detergenţi în procesele de producţie, inclusiv în cele de fabricare a unor textile naturale şi sintetice, și că-n momentul în care aceste substanţe chimice se descompun, se degajă subproduse toxice, printre acestea figurând nonilfenolul, adică un perturbator hormonal capabil să contamineze alimentele, el acumulându-se în organismul viu și ameninţându-i, astfel, fertilitatea şi capacitatea de creştere.

Întreb: dar dacă eu pasc oi, iar ele pasc mătrăgună, eu ce fac… greenspecialilor?

Nu vreau să dezmint faptul că părintele greenpeace-iștilor și-al operațiunilor lor, de Jacques-Yves Cousteau zic, fost ofițer cu ștate și șale grele și minunate incursiuni pentru apărarea naturii terestre (de remarcat fiind, totuși, faptul că bătrânul Cousteau a stat cu picioarele și cu capul pe Pământ, chiar de-a studiat apele în interesul Franței, și-a imaginii sale personale, trecând cu vederea chestiunea afacerilor personale ce surveneau, implicit, de pe urma cunoașterii amănunțite a celor mai felurite ape ale lumii, dar care au condus la proiectarea și fabricare unor minunate costume și-a altor aparate acvatice, aeronautice, ba chiar și-al altor feluri de echipamente… o industrie până la urmă, cum ar fi aparatul Cousteau-Gagnan ce-i comercializat sub denumirea de Aqualung, chestie după care Jacques-Yves a pus la punct costumul acela cu volum constant, făcut din cauciuc vulcanizat, destinat scufundărilor ecologice cu durate mari de timp prin ape cu temperatură scăzută, așa după cum au fost testate și alte tehnologii pentru submarine, dar și pentru alte chestiuni de ex-mersiune spațială), la vremea sa, adică de spionaj de un anume fel făcând, Jacques-Yves, urmând ceea ce firesc era să urmeze în ceea ce privește încasările financiare ale cuiva care a priceput regula jocului.

Ei bine, aceasta fiind regula, fac acum pe mine de frică din pricina spionajului, dar conform regulilor instituite trag apa: firmele astea prestează, la greu, pentru felurite programe ce nu țin de cultivarea spanacului.

Nu știați? Păcat! Greenpeace (& Co.!) știe, și vrea să profite.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/article/13987889/La_cumpărături…_prin_Greenpace_(&_Co.)

 

    Niște ,,emisii” evanescete ale realității TV din 19 iulie a.c.,

     `mi produseră următoarele emisiuni... necontrolate

                                                                                                                                                          (Conexiuni, nr. 77, august 2011)

  – invitații Crețuleascăi, din ”Realitatea te priveștește”, fură: Bogdan Chireac, un fost ministru al finanțelor noastre și un ex-cațavenc –

Avertisment:
textul conține expresii ce ”aduce” grave atacuri la adresa ortografiei, coerenței exprimării și interesului național, pentru că, încă, nu s-au inventat ochelarii... OCEIN!


*
Moderatoarea: Suspicionăm că durerea a fost gastrică după ce un bărbat a aruncat cu spună de ras de către băutorul care stătea pe scaunul parlamentarilor britanici. A... î!? Mai ales că puterea se concentrează pe un bentlei (nu am găsit cuvântul în DEX!: s.n.!). Suspicionăm că ultimul focos (cu accent pe primul ”o”!: s.n.!) de regulă sunt mai mulți suspecți. A! Î?!
Bogdan Chireac: Premierul are cu gura plină de Scotland Yard. Durai (?!). E pă nas. Interpretează conversațiile la trei mii de oameni. Iar dacă țarai plină de o miștocăreală. Acolo e un regim așa. Așa! Acum te gudurai. Apoi a mers la nunta lu fica. Da! Da! Da! Da! S-a schimbat agenta lu domnu prim-ministru iar altu a dat întrunu cu trotile și acolo la lăsat ca ăla din Paprica (?!) după care a fugit după care sa urcat la volan după care a fugit. Avea un mers embrios dat de emfetamine și spune că nu știe ce santâmplat din pas cu pas.
M: Din același registru o tânără de unsprezece ani a băut un litru de țuică dar a ajuns la spital în stare de ebrietate așa că rugăm să ne explicați cum santâmplat așa ceva domnule secretar de stat Arafat? Nu merge legătura. Vă mulțumim!
B.C.: Cazul. Deși cazul acestei puștoaice e o mare investiție eu care ca și nu maș exprima că noi am fost foarte întârziați în exprimații.
M: Dar ce vă face să ezitați apropo de discuție.
Fostul Ministru al finanțelor: Noi nu suntem în investiții, suntem în contrafaceri care nu sunt fixe.
M: Phă... aici trebuie ca să căutăm puterea. Dar lați auzit pe Emil Boc care parcă inaugura o autostradă. Deci vă doresc. Trebuie intervenit. Ce incitație care a băut o sticlă de țuică ne calcă pe nervi și să ne spuneți cine se distrează pe seama unui copil de patru ani cu drogurile tratabile.
F.M.F.:Păi?!
M: A! Carei totuși că clienții aprobă vizita celor de la femei care vor să mai reclamă. Cătălina Porumbel ne transmite de la fața locului în direct peste că e mai important mai mult de 4% din acest menejment care până executivul nu a luat o decizie în acest sens femei nu sa pronunțat în acest sens.
F.M.F.: Pentru mine execuția bugetară nu mă interesează în acest sens. Deci ea poate să fie lipsită. Este drept și ca agendă cu comisia europeană.
M: A! Ă?
F.M.F.: Tocmai de acum douăzeci de ani ce să facă un european în fața caracatiței. Să pui niște oameni responsabili care să răspundă peste o lună despre participația minoritară. Care să fie văzută.
M: Ă...?!
F.M.F.: Cum nu senghesuie lumea pentru că vorbeam mai devreme despre Polonia și Bulgaria.
M: Ăhî! Îhâm! Colega noastră știe mai multe motive. Potrivit oficialilor spanioli uciderea pieței muncii pentru români nu este așa de gravă... Revenim la deschide lumea!
...
M: Î... Cătălina Porumbel ești în direct cu noi... ne cerem scuze!
B.C.: Aaa... în Statele Unite bea și mai multe. Trebuiește parcimoniată. Depinde de anturaj și de tandență la intervenit. Cazurile sunt mai multe. Depinde de stomatologia. Iar aceste chestii de astfel de droguri. Depinde de poștași și de cei care au acces la corespondență. Depinde dacă vine un jurnalist ca să spargă această corespondență. Cât pe ce era să fie o catastrofă. Aceasta a fost decizia controlorului de trafic român. La poartă arată că a fost o discuție care a cerut pilotul grec să ia altitudine. Răspunsul a fost promt așa că cei doi piloți au evitat o catastrofă de aproximativ 400 de victime.
M: Vă mulțumesc! Închidem aici emisiunea.


**
Respectabil. După ”talkfals” marfara de solar-aer din complicități imedit devenite cu ”Ce vor bărbații? (reclamă!: n.a.!): ... păi vor să fie luați lantrebări de Crețulesca apoi vor apela la șeful Polițieii Deta pentru că ăsta știe să sune la 122 atunci când subordonații lui sunt puși în fața flangrantului unei bătăi la fața locului adică la cinci metri dar camera de luat vederi era concentratăn altă parte care să arate cealaltă tabără care era concentrată în altă parte dar a luat măsura să trimită echipajul cu doi litri de benzină la bord. Da! Că polițiștii râdeau dar era cu pistolul... dar scandalul nu s-a provocat în discotecă ci la cinci metri aproape de polițiști când ei îl tăiau pe el la mașină dar aveau arme în dotare: baston și pistol? Sar putea să fie confuzia noastră da! Dar e posibil să aibă și o sentință ca un domn să manipuleze sau poate România va fi salvată de un mitocan în țara tatălui lor și pe linie de partid și de fiecare dată acești copiii șiau permis să plece de la bicicletele alea și de la protecția dumneavoastră. Nu mai răspund acuma că mam enervat pe fii dumnealui și să spună știu de faptele copiiilor mei. Păi lăsați săi răspund doamnei... Imediat imediat imediat... da! Vă rog din suflet să tranșeze toți țiganii din lume că avem și niște înjurături de transmis politicăli corect ca să aibă un pic de bun simț ca să apere comunitatea destul de straniu în anul 2011. Domnilor permitețimi să intervin în calitate de moderatoare... Andreea Sicoe ești pregătită de la fața locului în direct?

M: Vă mulțumesc! Acum închidem emisiunea.


Notă:
Cer despăgubiri morale-n calitatea mea de persoană agresată verbal.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/article/13985830/Niște_,,emisii”_evanescete_ale_realității_TV_din_19_iulie_a.c.,_%60mi_produseră_următoarele_emisiuni..._necontrolate

 

    Despre stil şi… consecinţe  – memoriu justificativ cu privire la “Isprăvnicie”*  (Conexiuni, nr. 76, iulie 2011)

Sumedenie de specialişti, politicieni, diplomaţi, bancheri, jurnalişti, “băgători de seamă” doctoranzi dar şi doctori titraţi în “aflături în seamă”, precum şi actori/interpreţi/ maturi într-ale unor roluri pline de “sinucideringăşii” – musai maleambalabile-mediatic, dat fiind că-s şi lansatori/oare de bale date fiind rolurile lor! – au emis (în sfârşit!) după mai bine de douăzeci de ani: “Planul de reconstrucţie rapidă, accentuată şi definitivă al ţării”.
Teoretic şi practic lucrurile-s conforme proiectului, dat fiind că printr-un cumul de factori, de probatorii, dar şi de aplicaţii accentuate (după o primă ochire!) “Planul” pare a fi complet, competent întocmit, dar şi demn de-a întrevedea şi certifica astfel, şi nu numai, planului un cert viitor, toate detaliile strategice ale “Planului” fiind puse la punct şi de cei de pe la putere dar şi de cei aflaţi în opoziţie, dar asta-i asta… ş-apăiul venind numai dacă vom ignora micile şi inerentele detalii şi ingrediente strategice personale (individuale?!), integrându-ne la rândul nostru, cu sau fără voie, în aşa ceva.
Ei bine, în primul rând – şi-n principiu! – se face înlocuirea tipizatelor, apoi se va face un comentariu pentru invitaţii dumneavoastră aşa-ncât să dispară complet chestiunile următoare: judeţele ce ne bântuie, fantomatic, nopţile; codul muncii ce ne bântuie noapte de noapte şi zi de zi alegerile locale, alea generale şi prezidenţialele, da’ şi-anticipatele de orice fel ar fi ele, de la cele trecute, până la următoarele alegeri întrevăzute – ba şi-n veacul vecilor amin! –, sau/şi-n cele foarte clar sugerate acum douăşunu de ani, precum şi mai acum unşpe ani, dar şi cam acum/imediat!; şansele imediate (dacă mai există ceva de soiul acesta?!), dacă nu cumva au decolat, la un moment dat, profitând de faptul că iluminatul de peste noapte a fost, cândva, deconectat pentru a ni se produce numai bunăstare.

Ceea ce nu ştiţi – însă eu ştiu, pentru că am pus mâna pe nişte „informaţii de la surse”! –, e că o democraţie adevărată-n ţara noastră, adică o administraţie ca la carte, o guvernare impecabilă, o justiţie dreaptă, un sistem de asigurări de sănătate, unul al pensiilor, altul al învăţământului, cel al ordinii publice, precum şi altele de felul ăsta nu-s de-nchipuit decât în clipa-n care dacă eu vreau să beau un pahar cu apă, această decizie a mea va fi supusă-ntâi dialogului public, apoi se va configura un proiect de lege ce va fi asumat în regim de urgenţă de către Guvern, iar Curtea Constituţională se va pronunţa definitiv şi irevocabil, evident, după ce va proba şi Preşedintele ţării punerea în aplicare a băutului conţinutului paharului plin cu apă. Chestiunea e valabilă pentru orice cetăţean – vorbesc de proceduri.
Restul activităţilor vor fi considerate şi re-considerate, fără discuţie, în funcţie de punctul de vedere drept: infracţiuni, fraude, ocolirea legii, conflict de interese, trafic de influenţă, sugerea bugetului, trafic ilegal de valută, contrabandă... adică nu numi în fond, ci şi-n principiu printr-o decizie obţinută-n Parlament – astfel, nici-o călcare-n picioare a democraţiei şi-a drepturilor legitime a subiectivităţii nu va mai fi insolvabilă.
A, printr-o modificare a Constituţiei o să se ţină cont că fiecare cetăţean din ţara asta, oricum s-ar întoarce lucrurile şi logica acestora, este un minoritar, aşa că dreptul „minorităţii personale” va fi apărat până-n cele mai mici şi adânci consecinţe, inclusiv în chestiunile ce privesc protejarea intimităţii minoritarului, incluzând şi principiul teritorialităţii sale; în legătură cu aceste două lucruri este de aşteptat să existe diferenţe, în sensul că unii emană mirosuri ceva mai tari (lucru ce va fi prevăzut în „subsecvenţa defulatoriului”), sau că pot scuipa destul de departe, chiar până-n tavan (ceea ce va fi prevăzut în „subsecvenţa verbaliatorului”); şi, de ce nu (?!), în „subsecvenţa eticului” pentru a fi marcată, astfel, toată aria... teritorial-constituţională; rămânând, numai, să fie făcute şi propunerile de rigoare în vederea modificării legislaţiei europene cu privire la limitele şi modalităţile circumscrierii şi al accesului „necondiţionat” la finanţările atât de mult invocate.
Aparent, par a fi suficiente cele două/trei exemple de mai sus pentru a vă convinge că-i vorba de intrarea-n normalitate, dat fiind că o persoană „imobilizată la pat”, probabil că va scuipa-n sus, iar emanaţiile sale, sau ale altuia, emanaţii de un anume gen, pot să-ncalce, din motive bine-ntemeiate, drepturile celorlalţi minoritari, câtă vreme majoritarii, fiind de o altă factură, având comportamentul şi moralitatea îndoielnică atât de mari, de nici nu pot fi făcute publice, deşi-s înregistrate prin statisticile oficiale şi prin numeroasele studii sociologico-ştiinţifice ale opiniei publice interesate, ori sunt dezinteresante (persoanal!), precum este de presupus că suferă de un soi de abulie necontrolată! Pentru a obţine consecinţe operatorii valide, sunt disponibile câteva alte limpezi formule necesare intervenţiilor... oportune.

Este adevărat că ne aşteaptă o perioadă de stres administrativ, dar vom trece, până şi... psihic, peste acest prag! În sensul ăsta Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, Agenţiile naţionale şi Sindicatele vor face o operaţiune de casting, orice studiu ştiinţific privind personalitatea noastră fiind exclus.
Rezultatul previzibil: Noi nu suntem o naţiune de autişti, să fie clar!
Formulele teritorial-administrative vor fi: ţara, ţinutul, regiunea şi spaţiul. De exemplu, vom avea Ţara Năstăsească, Ţara Iliască, Ţara Băsească, dar şi Ţinuta EBA, Ţinuta Turcan, Ţinuta Andronescu, precum şi Regiunea Lăzăroiului, Regiunea Igaşului sau Regiunea Olteanului, iar pentru persoanele care nu prea au identitate va fi admis dreptul de a utiliza termenul de „spaţiu” – este cazul meu şi al celor ce nu deţinem funcţii, de exemplu eu voi deţine Spaţiul Firică. Cu titlu excepţional cei care lucrează în străinătate pot folosi şi termenul „autonom”: Ţara Autonomă Vasile, Ţinutul Autonom Gheorghe; Regiunea Autonomă Popa, sau Spaţiul Autonom Ilie.


Note:
– * „Isprăvnicie”: instituţie organizatoric-executivă extrem de eficientă prin ţinuturile româneşti timp de mai bine de două sute şi mai bine de ani – instituţie căreia i-a căzut, de altminteri, pradă până şi Dimitrie Cantemir, care nu „erea” de ici şi de colea!
– îi rog pe cititori să ignore faptul că nu am folosit un stil narativ, ori unul epic, epopeic, baladesc, legendaristic, basmatistic, fabulatoriu, liric, dramatic, romanesc, poemistic, schiţistic, nuvelistic, snovistic, eseistic, sau snobistic, ci unul... ostentativ: politica are şi ea regulile sale destul de bine trasate, nu?
– recunosc: metonimia e o procedură de care nu mă pot despărţi, pentru că nu aş mai avea ce recupera altminteri, aşa că... îmi voi mai pierde, şi pe mai departe, timpul cu proiecte, planuri şi strategii făcând diferenţe, dacă nu clare, atunci doar şi numai unele plauzibile între ele, pentru a nu le-ncurca de voie, de nevoie, ori arbitrar.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/article/13982938/Despre_stil_şi…_consecinţe 

 

Opinii despre emisiunile moderate feminin pe/prin te-ve-leuri   (Conexiuni, nr. 75, iunie 2011)

                                                                                                      – moi-męme?: un misogyne! –
*
Toți suntem supușii supliciilor (inconștient/conștient, neasumat/asumat, indefinit/definit, nedeferit/deferit...) publice pe parcursul vieții, numai că eu nu creditez certitudinea existenței ”găurii gurii lumii” chiar într-atâta încât s-ajung a fi-n situația unui emițător/amen(!)ințător prin spațiul public, dat fiind că nu fac parte din echipa migratorilor de pe la o televiziune la alta, adică a celor ce simt că trebuie să se ”elibereze” de noi fără să ne elibereze și pe noi de eventualele conținuturi viciat-vaccinante (vag... cinante?!) ale mesajului/elor lor.
Exercițiul public, indiscutabil, e unul înfiorător, deși, aparent, ceea ce o să spun mai jos pare că n-are noimă, dar, chiar de pare că-i așa, socotesc, totuși, că-i multiplicativ-vital pentru practicanții discutabilului! Există exemple edificator/oribile: un general al Marelui Regat Britanic a ”supus” Irlanda acestui ”Mare Regat Britanic” înfometând populația civilă de acolo, din Irlanda, prin desființarea culturilor de grâu ale acelei țări... oferindu-i doar alternativa cultivării și ”culturii” halitului cartofilor aduși de prin coloniile americane; iar, la noi, în Moldova, Dimitrie Cantemir aducea, tot din colonile americane, porumbul... și iacă-ne cum am ajuns, noi, apologeții culturii mămăligarilor! – Domnul Cantemir fugind apoi pe la Curtea lui Petru cel Mare al Rusiei (experimentele au cam coincis, ambele chestiuni petrecându-se pe la începutul anilor 1700 d.c.!).

...
Dar, acu` nu mai este așa, pentru că se cultivă masiv tele-mobilitatea – toate vânzătoarele de legume și zarzavaturi discutând pe ”mobil”, tu deranjându-le dacă vrei să cumperi, ori să negociezi un preț. E perfect normal, câtă vreme un Președinte hun al Franței arestează, americănește și intermediat (filmic zic!) un posibil contracandidat din neamul lui Khan... într-un avion, pe un aeroport americănesc, și de-a dreptul americănește!


**
Ba, niște deștepți de prin redacțiile economice ale teveurilor și ale agențiilor de știri autohtone fac apel la statistici, lansând ”rumori” de tot soiul (care de care mai statistice!), de care, ca ”biet cap de locuitor”, mă exonerez, pentru că mă simt vinovat de faptul că de fiecare dată (silnic/zilnic de fapt!) când mă așez și privesc emisiunile televiziunilor, nu mi se acordă nici cele câteva secunde pentru a-mi trage și extrage concluziile, așa că, de cele mai multe ori nu-mi mai pot trage nici fermoarul nădragilor, pentru că dau, la fața locului, peste tot soiul de subtilități feminine aruncate (de-a dreptul abominabil!) de către moderatoarele emisiunilor asupra invitatelor de sexul lor – cam 15% numericește prezente, dar ca prestație neglijabil fiind procentul! –, asta dat fiind că moderatoarele le acoperă invitatelor de sexul lor prestațiile, rămânând a fi de văzut dacă-i vorba doar și numai de invidie feminină prin aceste chestii cuprinse-n prestațiile vocale ridicate-ntr-un registru acut ale moderatoarelor, și dacă acestea pot fi asociate unei/or tentative de asasinat public.

...
(am tras apa!)
Revenind, statistic ni se spune, prin buzele moderatoarelor ale căror nume nu le dau, că prin 2006 aveam un venit lunar de cam 900 de kile de cartofi pe cap de locuitor, având, noi, acum, numai un venit mediu de numai 600 de kile de cartofi pe lună pe cap de locuitor.
Păi, moderatoarele lu` tata: dacă media familială e de cam 3,5 persoane, înseamnă că d-aia o ducem rău, adică din pricină că (!) cartofii ne ocupă, încă, o mare parte din spațiul vital.
A, vă rog, moderatoarele lu` pește ce sunteți, vă invit să nu contați pe mine, pentru că eu nu ”consum” cartofi, chiar de-s f..ut!


***
Enervant este, însă, că un oarecare domn (mare cadru universitar acum!) cam curvulește (îmi scapă dacă-l cheamă ”pârvu”-lescu, ori ”curvu”-lescu ?!) incitând ”sosietatea” românopricinămânească să facă și ea cam ceea ce facu cea bulgară, adică să se țigănească-n plină stradă (curvulescul trebuie să știe că autoritățile bulgare au făcut niște prostii mari cu ceva ani în urmă... legat de comunitatea turcă de prin țara de la sud de Dunăre, chiar de nu era Internet pe vremea aia, și chiar dacă domnul Curvulescu abia se născuse pe atunci!).
Vorba aia: ce mi-e pârva, ce mi-e curva!

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/article/13980160/Opinii_despre_emisiunile_moderate_feminin_pe/prin_te-ve-leuri

 

   Primele semne ale depăşirii crizei sunt vizibile                                           (Conexiuni, nr. 74, mai 2011)

Începând de azi – sâmbătă, 09 aprilie 2011, ora şase dimineaţa – exportul României a crescut vertiginos. Nu-i vorba de orice fel de export, ci de unul de inteligenţă bine brenduită autohton. Vă explic şi vă prezint, imediat, motivele şi cele mai reprezentative produse.
Piaţa noastră fiind saturată de atâtea “mişcări” şi de atâtea “eforturi sindicale”, care nu mai produc veniturile estimate, a emis/trimis un prim lot promoţional (format din 100 de timişoreni sindicalişti, precum şi dintr-un număr neprecizat de sindicalişti clujeni). Produsele au fost încărcate în mai multe autocare, cu destinaţia… piaţa budapestană. Traficul vamal nu a fost perturbat. Organizatorii au dat asigurări că există şi traducători de/în limba maghiară, astfel încât mesajul promoţional să fie bine/corect receptat!
Iată numai câteva dintre producţiile de lux destinate exportului.
– Ştefan Gogoşanu, lider sindical “Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa Timiş”, pe eticheta căruia sunt menţionate următoarele calităţi: “Toţi luptăm pentru o Europă socială, în care omul să aibă locuri de muncă, să aibă un salariu decent şi să existe un dialog social între angajatori şi angajaţi”;
– Ştefan Roman, lider “Confederaţia Naţională Sindicală SANITAS Cluj”: “Scopul acestui protest este să spunem un nu răspicat măsurilor de austeritate pe care vor să le ia guvernele europene, în continuare, împotriva lucrătorilor”;
– Sindicalist: “Mergem să ne solidarizăm cu UE, cu dialogul, că ăştia vor să ne taie sonorul de tot şi un trai decent, în ţară şi în Europa”;
– Un sindicalist: “Spre euro-miting şi de la Cluj-Napoca plecăm, să înţeleagă lumea că resursa umană în orice societate este cea mai importantă”.


Note:
1. Din nefericire, am pierdut înregistrările audio-video luate de la… “faţa locurilor”!
2. Comunicat de presă: Produsele noastre exportate de “Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa Timiş” şi de “Confederaţia Naţională Sindicală SANITAS Cluj” poartă etichete ale “Confederaţiei Europene a Sindicatelor”, etichete care certifică faptul că produsele noastre se opun adoptării unor noi măsuri de austeritate, ca soluţie pentru depăşirea efectelor crizei economice.
3. Pentru a “prinde” gustul produselor exportate citiţi:
Karl Marx şi Friedrich Engels
Manifestul Partidului Comunist
Scris: decembrie 1847 - ianuarie 1848 Publicat: februarie 1848 Sursa: K. Marx, F. Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Politică, 1962; K. Marx, F. Engels, Opere alese în două volume, ediţia a 3-a, vol. 1, Editura Politică, 1966, p. 5-42
Cuprins
Prefaţă la ediţia germană din 1872..........................................................................................................3
Prefaţă la ediţia rusă din 1882.................................................................................................................4
Prefaţă la ediţia germană din 1883..........................................................................................................6
Prefaţă la ediţia engleză din 1888...........................................................................................................7
Prefaţă la ediţia germană din 1890........................................................................................................10
Prefaţă la ediţia poloneză din 1892.......................................................................................................14
Prefaţă la ediţia italiană din 1893..........................................................................................................15
Manifestul Partidului Comunist...................................................................................................17
I. Burghezi şi proletari......................................................................................................................17
II. Proletari şi comunişti...................................................................................................................25
III. Literatura socialistă şi comunistă................................................................................................31
1. Socialismul reacţionar..............................................................................................................31
a) Socialismul feudal................................................................................................................31
b) Socialismul mic-burghez.....................................................................................................33
c) Socialismul german sau „adevăratul” socialism..................................................................34
2. Socialismul conservator sau burghez.......................................................................................35
3. Socialismul şi comunismul critico-utopic................................................................................36
IV. Poziţia comuniştilor faţă de diferitele partide de opoziţie..........................................................38

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/personals/13977140/Primele_semne_ale_depăşirii_crizei_sunt_vizibile

 

      ... da\' fără Zabriskie point, c-altminteri vă dau afară: da!?
 
       – luaţi-vă pulsul, da' şi gradul de contaminare al ratingului activităţii mentale –    (Conexiuni, nr. 73, aprilie 2011)

*
Dincolo de comentarii...

Dom' Prim-Mare-Primar al Capitalei, Sorin (pe care, oricum, să-l mai opresc nu pot!), 'mi 'ce că nu-i consumator de etno-botanice şi că nu consumă nici pilulele roşii lipite pe clădirile sensibile seismic, dat fiind că consumă (sic!) „la pahar” şi, numai occidental, „la sticlă” Product of Scotland; Age & Maturity Assured; By Appointment to THE LATE QUEEN VICTORIA AND THE LATE KING EDWARD VII; FINEST; BLENDED SCOTCH WHISKY... în funcţie de cine-i dă mâna: ba Ballantine's, ba Johnnye Walker Gold Label, ba J & B..., ba şi cât mai multe auto-supra-etajate.


**
Fără comentarii...

“Din cauza unei centrale termice ce punea în funcţiune un aburitor pentru uscarea lemnului o explozie puternică s-a produs, vineri după-amiază, într-o fabrică de cherestea din localitatea Borleşti, din judeţul Neamţ”.
Conform informaţiilor scurse prin presă, aflai că, după câte se pare (?!), explozia s-a produs, evaluările arătând că două persoane au murit şi că alte trei persoane au ajuns, cu răni grave, într-un spital.
Linişte decedaţilor şi însănătoşire răniţilor le doresc.
Pentru liniştea mea doresc să aflu care-i „cauza” unei centrale termice. Dacă nu mi se răspunde convingător... am să mă explorez!


***
De comentat...
“28.000 de sticle cu vin roşu (vin ce are capacitatea de a proteja organismul uman de radiaţii, dar şi de a îndepărta consecinţele iradierii acestuia – potrivit specialiştilor reputaţi, vinurile roşii moldoveneşti Cabernet, Merlot, Cabernet-Sauvignon şi Cahor conţin o sumedenie de compuşi polifenolici importanţi ce opresc distrugătoarele efecte ale radionuclizilor asupra organismului, de remarcat fiind, de altfel, faptul că în fosta URSS tuturor membrilor echipajelor submarinelor atomice le era impus consumul de vinuri roşii moldoveneşti Cabernet sau Cahor, pentru că acestea au proprietatea, demonstrată, de a reduce efectele radiaţiilor – [s.n.!]) se vor îmbarca cu destinaţia: Arhipelagul nipon”.
Vinul va călători către Japonia cu vaporul, plecând din Odesa, toate cheltuielele şi clătinăturile urmând a fi suportate de către vinificatorii moldoveni (vinificatori republicani!) ce au decis, astfel, să vină în ajutorul locuitorilor din Japonia, după ce aceştia au ajuns să suporte efectele cutremurelelor de săptămâna trecută, vinificatorii fiind alertaţi de consecutivităţile privind pericolul unei infestări nucleare.
Eh, dacă până acum nu exista o motivaţie “sustenabilă” a locului unu-n lume, la capitolul alcoolismului moldovenilor de peste Prut, acum lucrurile se mai... limpezesc: Cernobîlul fiind doar la o aruncătură de băţ! Dar, atenţie!: alerta privind pericolul nuclear japonez, chiar de-a fost ridicată la gradul cinci, e cu un grad sub aia care chiar a avut loc la Cernobîl! Şi, a!: rezervele de vin roşu ale Republicii Moldova sunt suficiente pentru japonezi, dat fiind că Federaţia Rusă şi-a diminuat, sensibil, explorările militare submarine; Prim-Ministrul rus Putin interzicând, de anul trecut, importul de vinuri moldoveneşti în Federaţia Rusă din/pentru motivul evident cum că Cerobîlul este, acum, în Ucraina!


****
Comentaţi...
'Mi trece prin cap să traduc Portishead, pentru că mă bântuie onomatopeic expresia: femeia-i de vină, ea fiind pricina obstacolelor pietroase din sudul extrem al Libiei, unde nu cresc cartofi, în ciuda tuturor demersurilor.


NOTE:
– puteţi urmări emisiile mele radioactive consultând e-mailul meu; dar pentru o emisie constantă şi convingătoare puteţi urmări posturile TV ce vă stau la dispoziţie 24 de ore din 24 de ore.
– într-un speach, o doamnă parlamentară de-a noastră a spus: „... aici, în Parlament, suntem într-un stat letal!”

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/personals/13975064/..._da'_fără_Zabriskie_point,_c-altminteri_vă_dau_afară:_da!?

 

   Spălatul televizat pe mâini, versus bestialitatea Poliţiei şi-a ortodoxiei    – recursul la metodă –

                                                                                                                                                                      (Conexiuni, nr. 72, martie 2011)

De câte ori citiţi câte un studiu sociologic din zilele noastre, închipuiţi-vă cum că vi s-a rupt filmul, ca atunci când aţi fi alunecat pe o scară, de v-aţi văzut tot trecutul, inculcaţi fiind, brusc, în el, cam cu tot ceea ce ţine de noţional/emoţional/comportamentalul grămezii elementelor de influenţare ale socialului.
Câteva secunde vă vor îndurera multe, nu şi “totul”. Vă rămâne numai ce vă trebuia pentru a vă “pune pe râs”. Se-ntâmplă, dacă nu eşti atent, o să ziceţi – şi vă veţi aresta la domiciliu, până ce vă va trece... “luxaţia de femur”; asta pentru că românii nu se duc la medic decât atunci când sunt în pragul morţii, având grijă să apeleze întâi la preot, pentru împărtăşanie, căci, vorba aia... nu se ştie ce te paşte!
În ceea ce mă priveşte..., partea proastă e că sunt ateu, deşi nu intenţionez să atentez asupra cursului natural al creşterii ierbii, cursului râurilor la vale, polenizării, emanaţiilor solare, sau mai ştiu eu asupra căror închipuiri socializante dependente de... nenumăraţii “cei de sus” promovaţi.

...
Nici până-n ziua de azi Claudiu Răducanu (fost golgheter al ediţiei “Campionatului naţional de fotbal – 2002/2003”, cu 21 de goluri marcate pentru Steaua; ulterior ajuns/transferat la Espanyol Barcelona, episod după care cariera lui luând-o la vale prin Arminia Bielefeld, FC Vaslui, FCM Huşi, Guangzhou Pharma, Nea Salamina, Sorrento Calcio, etc.) nu-şi poate explica de ce, după pronunţarea divorţului, i s-a interzis să-şi vadă copilul/progenitura.
Printre altele, după ce a pierdut mai bine de un milion şi jumătate de dolari, în urma divorţului – fiind nevoit, acum, să fie un simplu “curier rapid” ce-şi face treburile cu o bicicletă prin Spania –, fostul fotbalist Claudiu Răducanu se menţine în top, dar de data asta datorită concepţiilor sale despre lume şi viaţă: şi-ar dori să locuiască într-un “bloc-notes”; doreşte să-şi cumpere o maşină marca “Iaht”; şi vrea să-l evite pe “Canicula”, fiindcă acesta este un criminal în serie pe care-l vede din 2004, de pe când era legitimat la Espanyol, la Madrid, adică de pe atunci când aveau loc atentatele teroriste, iar el, fostul fotbalist craiovean, vedea tot timpul la televizor un film de acţiune cu gangsterul ăsta... Canicula.
El îşi mai aminteşte că le povestea, în vestiare, colegilor de echipă despre iubita sa, ulterior devenită soţie: eu, păi eu sunt cu brio-n şa; în scurt timp colegii de echipă au început să-l salute cu un soi de apelativ “tot cu Brio-n şa!”; pentru ca mai apoi să-i stige, până şi-n timpul partidelor, doar diminutivantul “Brioşa”.

...
Dincolo de festele pe care i le-au jucat şi i le joacă lui Claudiu Răducanu colegii, viaţa şi Brioşa, stau şi mă-ntreb căror feste le facem faţă noi, atunci când ni se spune că dacă botezăm un copil devenim “rude” cu părinţii copilului, ori că suntem “cumetri” cu unii care nu au copii căsătoriţi cu ai noştri.
Ei bine, dacă lucrurile astea nu ar fi enunţate de nişte enormi jurnalişti (CeTePe, SeReSe şi CeNistoresc), mai că m-aş culca liniştit, trăgându-mi aura inocenţei, a naivităţii şi, de ce nu!... pe aceea a prostiei peste mine. Numai că toate astea-mi amintesc de un sistem de intoxicare, ce se numea propagandă ideologică. Mă-ntreb dacă Brioşele şi Brioşii “televiziunilor de informare” sunt dispuşi a fi supuşi unui test de profesionalism, asta nu din interes naţional, ci dintr-unul personal... nu altminteri! Şi, probabil că..., desigur..., consecinţele vor fi exemplare, ele fiind extrem de necesare oricărui “excurs” derivat prin care se va mai face referire la interesului naţional.
Printre altele, în contextul european în care ne aflăm, e bine să ştim “că cam” 41% dintre noi “ne uşurăm” prin curte, ceea ce nu-i un motiv serios pentru care nici săpun nu consumăm... asta pentru “că creştinismul” a spus că dacă ne facem baie suntem nişte curve. Vorba unui sindicalist (şeful sindicatului oamenilor de afaceri!): bătăliile sunt ca să nu înlocuim performanţa noastră cu alta, pentru că omul contează, din moment ce efectul îl ştim.
Cu alte cuvinte: esenţial e să pui pe masa românilor fără budă şi simţul igienei ceva televizat, anume: Capul Reginei!

Acum, ca să nu fiu rău, am aflat că pe la-nceputul secolului al XX-lea Poliţia a început să-i alerge pe alergicii care nu se îmbăiau o dată pe săptămână, dar... astea ţin de istoria bestialităţii şi brutalităţii intervenţiilor Poliţiei în viaţa de zi cu zi a românilor. Biserica Ortodoxă a... achiesat acestei prigoane!

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://agonia.ro/index.php/article/13972483/Spălatul_televizat_pe_mâini,_versus_bestialitatea_Poliţiei_şi-a_ortodoxiei

 

                                        

Doamnelor şi domnilor,

           – cazurile sub-iesprimăritoriilor intră în analiza edificatorilor DEX-ului –             


 
Domnul Adrian Năstase (presupun că aţi auzit de el!?) a început să se exprime plastic (sau, poate-n “plasme”, dacă mi-e permisă alegaţia!), adică vorbeşte-n necuvinte, mai ceva decât Nichita Stănescu.
Staţi aşa, că vă pun citatul la-ndemână: “În momentul în care ajungem la guvernare, atunci ne putem ne gândi şi la suspendare, la suspendarea preşedintelui, pentru că eu cred că Traian Băsescu nu poate să colaboreze cu nimeni”.

Acum, sincer, pe mine unul m-a luat cu furnicături, pe ne-gânditelea, după ce citii “spuneriile” domnului Năstase. Ce să mai discutăm, parcă citează din basme, din dodii, din înţelepciunea neamului, din Biblie, din textele sanscrite şi din cultura populară vocală transcrisă de Vasile Alecsandri, ca să nu mai spun de înscrisurile de prin templele egiptene, ori de ciudatele ideograme chinezeşti ce stau mărturie când te uiţi prin ferestre de te şi cruceşti!

Merg ceva mai departe cu plasmatizarea, câtă vreme domnul Năstase aduce o contribuţie teribilă vocabularului românesc, vorbind despre, şi invocând că: “Noi vrem să facem o alianţă cu ACD, o înţelegere cu Alianţa de centru-dreapta, pentru că vrem să blocăm o anumită involuţie democratică. Vrem să eliminăm riscurile unei evoluţii totalitare în România şi vrem să revenim la normalitatea vieţii publice. Vrem să eliminăm posibilitatea ca Traian Băsescu să fie în continuare preşedinte-jucător, să decidă soarta României, izolând-o mai rău decât pe vremea lui Ceauşescu. Ce s-a întâmplat în relaţia cu Germania, Franţa, în relaţia cu ţările membre ale UE ne arată că Traian Băsescu nu poate să fie cu adevărat preşedintele unei Românii care se modemizează”.
Aham, vrea să blocheze (nu să deblocheze!?) o anumită involuţie ce se opune “modemizării”. Pricepeţi? Când o să daţi de cap acestei mari probleme, vă rog să mă condamnaţi pe veci la “durere de cap”, pentru că altă soluţie nu întrevăd.
Astea da, astea-s nişte “plasmatizări” şi “modemizări” de-ţi vezi “viitoarele” la picioare, adică astea ce ne lipseau!

Cât priveşte ne-gândirea... mă mai gândesc, că poate-mi mai vin şi alte idei.
Din câte ştiu eu, domnia sa (Adrian Năstase!) e deputat prin Prahova, adică prin locurile care l-au născut nu numai pe năzdrăvanul Caragiale, ci şi pe alţi nonconformişti mai apropiaţi de genurile literare inter-belice – vă rog să intelectaţi în sensul bun termenul de “inter-belice”, nu după cum vă sugestionează cine ştie ce intenţionalitate depravantă...


Note:

i - a, vedeţi că pe raza judeţului Prahova nu vă puteţi înscrie copiii nici la şcoală, nici la grădiniţă, dacă sunteţi şomeri, ori dacă numai unul dintre părinţi este în situaţia asta; pentru lămuriri adresaţi-vă la biroul parlamentar al domnului Adrian Năstase, care e social democrat convins atunci când nu e plecat la vânătoarea Preşedinţiei, ci doar aleargă prin curtea de la Cornu după vaci şi găini.
ii - “După cum cunosc eu PSD, dorinţa lui Ion Iliescu va fi să fie testat un candidat de stânga clasic, cu pedigree, profesorul Alexandru Athanasiu, un intelectual tot mai prezent în spaţiul televizual al politicii. Probabil că o altă generaţie va gândi mai pragmatic, în favoarea lui Adrian Năstase. Evident, mulţi din asa-zişii “baroni locali”, liderii din teritoriu, poate nu vor fi încântaţi de asta pentru că încă nu le-a trecut frica de “AN-ul” spune sociologul Dâncu, dând de-a dreptu-n stânga dorinţei democratice a lui Ion Iliescu. (http://www.realitatea.net/dancu-ponta-nu-va-candida-la-presedintie-athanasiu-si-nastase-testati-pentru-cotroceni_794615.html)
-iii - Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, a declarat vineri seara, la Craiova, că în cazul în care PSD şi Alianţa de Centru Dreapta vor câştiga alegerile din 2012, personal, se gândeşte la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. (http://www.realitatea.net/nastase-se-gandeste-la-suspendarea-lui-basescu-daca-psd-si-acd-castiga-alegerile_794432.html)

 

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13968721/Doamnelor_%C5%9Fi_domnilor,_

 

Aviz amatoarelor de “ante factum” – “fetele mari” ajung Profesor Universitar, suportând consecinţele de rigoare –

                                                                                                                                                              (Conexiuni, nr. 70, ianuarie 2011)

*
Cum ar fi să circumstanţiezi un an, de exemplu anul ăsta, 2010?
Păi eu mi-aş pune spuse-n gura mare (deschisă cât e ea de mare!), cum că e cel mai mişto an din viaţa mea fără rezerve, fără virgule, fără semnale de clamare, exclamare şi calmare. Doar aşa, pur şi simplu!: “Soţ or'făr'de”, cum dădea George Ciprian de înţeles (când citeam scrierile-i “refugiat-strecurate” pe la sfârşitul unor cărţi scăpate de cenzura anilor adolescenţei mele: “Capul de răţoi” – dacă memoria nu mă-nşeală... e plantat înaintea sumarului unei traduceri din Sartre !?).

Eh, ce vremuri!?


**
Interesant, şi demn de reţinut, este că circumstanţierile nu mai sunt acum apanajul unei instituţii constituţionale (în anul 2010, precum şi în alţi ani vitali trecuţi şi viitori!), ci că acestea-s poame ieşite/scoase (regurgitate) pe gură de domnişoara apostatică “di la şi mini ieu”, adicî Preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, adicî Mona-Maria Pivnicer – născutî numa-n 9 sieptembrii 1958, Huşi, jud. Vaslui; niecâstoritî (aviz amatorilor de tării!)”... adicî nişi şiei şiepti ani ai miei di acasî, din Niegreşti, Vaslui, nu-i ari, draga mia Mona-Maria întreji?; cari îi solidaridaţâia, dacî ţâi di indiependenţî?
...

Totuşi, Mona-Maria a zis, tot timpul, că a fost şi că este fată mare!: “Consiliul Superior al Magistraturii figurează ca obectiv în Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Dar una va fi raportul pe justiţie, alta e conduita de decredibilizare a întregului corp de judecători. Declaraţiile sunt nefireşti”.
În urma unei astfel de declaraţii... ori îi faci curte, ori ceri să o violezi în public, pe Mona-Maria, ca să se vadă dacă lasă urme roşii pe cearşaful inocenţei.

Iui! Juca-i-aş juca cearşaful! După aia m-aş bate cu ea cu bulgării de zăpadă lăsaţi peste noi de Alba Justiţie.


***
Eh, dar una-i când vorbeşti din pivniţă, alta-i când deschizi sticla-n public.

Am deschis o sticlă “Mona-Maria” profesor universitar... de mulţi ani. Cred că dopul a fost de vină, pentru că nu a menţinut calităţile intacte ale “promovării” vinului pivnicerei:
- 2008: 22 decembrie: Susţinerea publică a lucrării de doctorat cu tema „Efectele juridice ale contractelor aleatorii”, la Facultatea de Drept – Bucureşti, conducător ştiinţific prof. univ. dr. Corneliu Bîrsan, laureată cu distincţia Suma cum laude.
- 2007: Obţinerea titlului ştiinţific de Profesor universitar, prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 1013/15.05.2007, catedra de Drept public a Facultăţii de drept din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi
- 2001-2002: Susţinerea referatelor integrate formei de pregătire la doctorat în Drept civil.

Vedeţi: o sticlă „Mona-Maria” poate să urce toate treptele ierarhiei universitare... ante-factum!


****
Sfatul meu?!: călcaţi cu grijă, că s-ar putea să înfundaţi puşcăria (pivniţa!) dacă vă scoateţi dopul din gură...

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13965043/Aviz_amatoarelor_de_%E2%80%9Cante_factum%E2%80%9D

 

                         Ameninţări posibile                               (Conexiuni, nr. 69, decembrie 2010)

                  – capacele pixurilor au găuri, unele necontrolabile! –

Aţi văzut că (!) capacele pixurilor din ultima vreme au găuri? Chestia e premeditată, adică e ca să nu poţi fluiera cu ele, aşa cum fluierară poliţiştii (cu o lună şi ceva în urmă) în paguba noastră (nu pentru prima dată şi nici din destoinicie!), adică atunci când şi-au scos “capacele” şi şi le-au zvârlit în curtea aceea a “javrei ordinare” – eu nu m-am mai uitat după ei, şi nici după “mimica” lor din ultima vreme, dar nici nu am mai dat de ei, nici în real-politic, da' nici în “deghizamente” d-ale lor în oameni de un bun-simţ şi de o bună-cuviinţă care-şi pune până şi-n cap chiloţii d-ai lu' Botezatu, ca să faci pe tine de emoţie şi, dacă nu se poate altfel, atunci măcar de invidie, ca să te caci pe tine de frica capului cagulat al unor ţoale profesioniste d-ale ministerului boarfelor... internele ţin de chestiunile “boarfelor” astea, nu? Da! Ete că nu ştiam!

Vă rog să mă scuzaţi dacă am dat pe de lături, dar luna asta nu m-am mai uitat la televizor şi nici jurnale n-am mai citit. Am avut o altă preocupare “imensă”, preocupare ce mi-a mâncat timpul şi zilele. M-au preocupat drepturile omului la foame. Imediat ce-am intelectat chestiunea am citit toate “cartele” şi “cărţile” drepturilor oamenilor, inclusiv “Carta Drepturilor Omului la Internet”.
Oameni buni, pe măsură ce citeam mi se scula demnitatea, mai ceva decât orice. Problema halitului a trecut în subsidiar. Importantă este demnitatea şi respectarea acesteia. Ca să fiu înţeles, e bine să apelez la un exempu din domeniul derizoriului: demnitatea umană e la fel de necesară, ea şi respectarea sa, precum avem nevoie de hârtie igienică. Nu putem gândi o lume cu adevărat umană, dacă nu am conceput încă sulurile de hârtie igienică necesare miliardelor de oameni prezenţi, precum şi pe ale celor ce... va să vină. E vina noastră. Trebuie să ne-o însuşim. Eu fac risipă, pentru că mă şterg la nas cu hârtie de şters la fund. Am să plantez nenumărate plante, numai pentru a-mi acoperi această vină de neiertat.
Am să o iau de la capăt, ca (!) Cain şi Abel, ca să vedem: care, pe care!
Să vedem a cui e vina.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13962927/Amenin%C5%A3%C4%83ri_posibile

 

                    Huă!                             (Conexiuni, nr. 68, noiembrie 2010)

*
Ieri, am citit articolul apologetic (din Dilema Veche!) semnat de d'l Pleşu şi-am rămas în “prostaţie”, de nici acum nu-mi dau seama a cui apologetică mai făcea domnia sa: a liiciilor, a patapiticiţilor, a steliciţilor, a scuipărătoritorilor prin filosofii-arte & meserii, ale adevăriştilor tudor-pupescieni (sefeişti: n.a.!) mai vechi, ori mai noi?
Pfui, personal prefer să... şi consider că...: nu-i bine să-mi vin, deoacamdată, 'n fire! Să trăieşti tu, naţiune, până mi-oi veni şi io în fire! Uraaa! Uraaa! Uraaa! Trăiască forţa politică aberativă!


**
– Bă, capu' la stângaaa, şi cu ochii cât sarmalele-nainte marş, până la helicopteru' care vine cu Sân' Dumitru şi cu alte moaşte şi cu o bucată de cruce din Grecia.
– HUĂ!
– Şi mai terminaaaţi cu Paraschieva, că e cam trecutăăă. HUĂ! Şi de data asta Moaştele Paraschievei au inspiraaat şi nu numai de data astaaa timp de trei zile nişte muuulte femei “rezistant-realiste” înspre greva foamei şi friiiguuuluuuiii, care iaaar auuu inspiraat, cum vă spusei, pe altele ca să să cază/ridiceee chiar de-ar fi să fie şi să fie şi să se calce-n picioaaare la-nghesuială, unele dintre ele ajungând a fi asistaaat/ridicaaate de S.M.U.R.D.-ul cel prea cuviooos, chiar spunând că vor reveni la Iaaaşi, aicişa, dar şi-n Bucureeşti, ca să pupe moaşteee.
– HUĂ! Iar Eu acuşicaaa, după o re-ncărcare cu vin, vin şi vă spuuun, prea credincioşi ai mei, că de vineri începând va fi ceva mai lungă... chestieee cu Dimitrieee, că ăsta ţine şase zileee, iar sarmale vă dau abiaaa miercuuuri (27 octombrie, 2010, a.c.: n.a!) după cum v-am spuuus ca Î.P.S. ce suuunt, şi ca să nu coruuup organiziereaşiii sindicali ce mi-auuu venit într-un un fel în gând... îîînd!, păstrând ei taina împărtăşaniei din gâtuuul şi duhuuul sfânt al fostei propriiietăţi a sindicaaatelooor!
...
– HUĂ!


***
– Păi, uitaţi-vă, cum e predată matematica, nu-i aşa? HUĂ! În şcoala primară gândeam cu năduf cum o să fiu eu maidan (“madam”: n.a.!) şi viitoare ministră a învăţământului. HUĂ! Învăţământul românesc e la pământ! HUĂ! Chiar aşa! HUĂ! C-am ajuns iar să vă zic: HUĂ! Mai multe educatoare s-au apucat de o grevă prelungită a foamei, prinse fiind, din solidaritate, în “MAREA GREVĂ A FOAMEI PERSONALULUI CALIFICAT”. Una chiar a zis că nu vrea să ajungă o educatoare decrepită când o să ajungă la pensie. HUĂ! 'Ce că ea vrea pensie imediat după ce şi-a văzut visul cu ochii: ceva între 18 şi 23 de ani! HUĂ! HUĂ, că tot sunt parlamentară! HUĂ! Democraţia e o curvă! HUĂ! V-am predat aritmetică pe pâine, iar acum ea stă-n Parlament, da' nu vrea să voteze. HUĂ! N-am cuvinte nici de HUĂ, fiindcă preţurile au crescut de cinci ori. HUĂ! Anul trecut o pâine de o jumătate de kil era doi lei, iar acum e 0,80 de bani, deşi are acelaşi gramaj! HUĂ!
– HUĂ!
– HUĂ!
– HUĂ! În Franţa, cu o inteligenţă minimă, până şi elevii dau cu pietre şi cu “coctaile molotov” în stradă, iar noi dăm doar cu câte o cisternă de alcool de 20 de tone în plină şosea europeană. HUĂ!


****
– Vrem pahare, vrem pahare, vrem pahare, ca să fie bună-stare!
– HUĂ!
– HUĂ!
– Trei mii de militari, număraţi de mine, în calitate de fost ministru al învăţământului militar (HUĂ!) aflaţi în rezervă au venit încă de azi-noapte ca să protesteze în faţa Cotrocenilor pe cale amiabilă.
– HUĂ!
– HUĂ!
– O să ajungeţi să mâncaţi antene parabolice pentr-o sută de posturi televizate. HUĂ! HUĂ! Aş vrea să vorbesc pentru telespectatori!
– Începând de astăzi sunt programate mai multe demonstraţii de dimineaţa până noaptea. HUĂ! Să vă fie salarizarea unică. HUĂ! Ca să ştim şi noi. HUĂ!
– O să ne ducem şi la CEDO cu comportamentul nostru, drept dovadă!
– HUĂ!
– Avem multe de spus... cum ar fi: HUĂ!
– HUĂ!
– Afară din ţară, cu excluderea socială! HUĂ!

– HUĂ! (asta aşa, ca să vă re-amintesc: n.a.!)


*****
– Şi... ia, ia săltaţi-vă şi voi fustele, femeile, iar bărbaţii daţi-vă nădragii-n vine, întoarceţi-vă cu curu' către palatu' Cotroceni şi trageţi nişte: Băsescu, Băsescu, Băsescu! HUĂ!
– Hai, repede, că nu prea a mai rămas nimic de ars din patrimoniul sindicatelor. HUĂ!
– HUĂ!
– HUĂ! Ieşi afară!. Ieşi c-o barcă ordinară!
– HUĂ! HUĂ! HUĂ!

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13958405/HU%C4%82!

 

 

        Prima reprezentaţie a Teatrului Şapca                              (Conexiuni, nr. 67, octombrie 2010)

*
Vreau să fac o declaraţie publică fiindcă la numărul Serviciului Pentru Ascultări Informale ale Marilor Evenimente Eventuale (S.P.A.I.M.E.E.), nu-mi răspunde nimeni. Strig de câteva zile: alo, SPAIMEE, m-auzi? Şi... nimic! Chiar nimic!
Apăi, e de presupus că pe undeva trebuie să se fi strecurat o ţesătură de neînţelegeri între partea neautorizată a reprezentanţilor autorităţii statului (poliţ-işti, jandarm-iştri, frontier-işti) şi partea ce s-a menţinut pe partea autorizată a grilajului participării, la locul faptelor, în chestiunile mitingămânărelilor de vineri.
Coincidenţă istorică, au ba!, şeful de la Cotroceni era... în exil la Iaşi, iar Premierul era plecat ca să probeze un postament confecţionat special de ONU pentru a-i facilita accesul la microfonul prin care se discutau probleme... d-ale securităţii internaţionale, în loc să fie, amândoi, la locul faptelor şi-n mijlocul lor; primul în calitatea sa de garant, cel de-al doilea în calitatea sa de şef executant.
Aşadar: gol în Palatul Cotroceni şi curată goliciune-n Palatul Victoriei.
Splendidă armonizare!


**
Gratuit, ori din greşeală, după cum spun organizatorii Bursei locurilor de muncă din Buzău, de luni au fost afişate şi posturi libere de cocălar. COCĂLAR, dacă n-aţi înţeles! Merită să ţineţi minte asta, dat fiind că “Al doilea om în stat” (am pus degetul pe Geoană, căruia mie unul mi se pare normal să-l re-botezăm Jolly Jenă), 'şi lăsă amprenta-i de cocălar în “3x3”-ul lui Înstelică Tănase. Jolly Jenă şi-a început cronica la spectacolul Teatrului Şapca astfel: “Obiectivul minimal e căderea Guvernului Boc, iar cel maximal e dărâmarea regimului Băsescu.”
Noi nu ştim dacă ce spune Jolly Jenă-s chiar planurile “opoziţiei total echipate pentru următoarea perioadă”, pentru bunul motiv că Jolly Jenă, chiar dacă vine cu sfaturi, e numai un degeţel al părţii stângi a opoziţiei politice, dar, merită să-i fie reţinut sfătuţul: “PSD şi PNL ar trebui să-şi 'congeleze' rivalităţile până la dărâmarea Guvernul Boc.” – asta chiar dacă eu am să vin şi-am să-ntreb ce opinie are PeCe-ul?, că văd că a fost trecut cu vederea de Jolly Jenă, fără jenă (chestiunea o fi ţinând de Protecţia Consumatorului?).
Fie ce-o fi, pentru mine Jolly Jenă este şi va rămâne “accidentul veşnic”, dar şi sumă a analizabilelor “accidente trecătoare” de prin politica românească. De un singur lucru mi-e teamă: să nu ne trezim că din pricina austerităţii o să fim nevoiţi să facem coadă, ca să ne luăm porţia gratuită de “rivalitate congelată”; sper să n-aive E-uri şi să ţină de foame... produsul ăsta alimentar oferit gratis de Jolly Jenă. O fi livrat în pungă vidată? – vreau să zic: fără minte; că alt înlocuitor n-am găsit!, altul decât partea asta din declaraţia vidatului: “Va fi o bătaie între stânga şi dreapta între PSD şi PNL în următorii 20 de ani. Acum cred că orice rivalitate de viitor între PSD şi PNL trebuie lăsată în congelator, o să fie timp să se dezvolte.”.
Adică Vidat-Geoanătul o să fie şi şef al statului şi-al Executivului? Haida de!

Recent, adică duminică (la noi timpul circulă mai repede decât vântul şi gândul!), Preşedintele PSD, Victor Ponta, înlocuitorul lui Jolly Jenă la conducerea PSD, analizează, în cronica sa, gestul poliţiştilor ce-au participat, vineri, la mitingul de la Cotroceni – e vorba de gestul acestora de a-şi arunca şepcile. Vi Po (pentru intimi!) spune că gestul nu constituie o încălcare a legii. “Nu se pune problema niciunei sancţiuni, pentru că nu s-a încălcat vreo lege” ne mai spune el, citând mai apoi Articolul 236 din Codul penal, cel referitor la ofensa adusă unor însemne, articol în care se prevede că: “orice manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani; manifestarea prin care se exprimă dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la trei luni sau un an sau cu amendă”. Preşedintele PSD nu a uitat să precizeze că o echipă de jurişti ai partidului va fi la dispoziţia sindicaliştilor, pentru a-i ajuta, gratis, în eventualitatea în care vreun participant la miting ar fi acuzat de încălcarea legii.
Aha, acum am înţeles că “Ieşi afară, jigodie ordinară!”, sloganul urlat de cei 6.500 (după cifrele statistice numai 2.000, adică numai ăia aduşi din provincie în “dispozitiv”) de poliţişti ce-au asaltat Palatul Cotroceni cu acest slogan ce conţinea un soi de imprecaţie nu-i o chestiune penală, iar aruncatul şepcilor este doar o expresie artistică, parte dintr-un spectacol pantomimic. Invectivele adevărate au fost numai spusele mitingiştilor, spusele lor de după ce organizatorii deplasării dezordonate le-au spus că e timpul să meargă acasă, adică atunci când sloganiştii le-au spus-o organizatorilor pe şleau: să-mi bag p..a-n voi dac-o să mă mai prindeţi voi p-aici!
Păi se putea, se putea să lipsească din cărţi Cretinean Tudor Popescu? Pofţiţi o mostră: “Poliţiştii au dreptul să amendeze şi să reţină, dar nicio lege nu le dă dreptul să jignească un cetăţean, cu atât mai mult pe Preşedintele României; astfel, că preşedintele, premierul şi Poliţia au comis, prin aceste gesturi şi atitudini, atentate la siguranţa naţională”.
Hm, bine zice un analist politic – e vorba de Boda –, care-n cromatica sa cronică zice că suntem out of history, deşi, după cum a pronunţat... am înţeles că-i isteric, sau... o fi fiind el “historycoios” de-a binelea?!

M-am întristat că jurnalistul Adi Ursu s-a simţit rău lunea trecută, după emisiune, şi că a fost transportat de urgență la spital; acolo unde (la Spitalul Fundeni!) Adi Ursu, în vârstă de 41 de ani, în urma investigațiilor medicale, şi-a decis, deliberat, efectuarea unei intervenții chirurgicale de implantare a două stenturi, renunţând, astfel, să facă orice comentariu despre spectacolul Teatrului Şapca.
Pierderea nu-i prea mare, fiindcă şi-a putut dezlănţui coarnele Nistorescu. În cronica sa el exploatează valenţele sloganului “Ieşi afară, jigodie ordinară” şi repune în drepturi tipul de discurs lipsit de orice logică; tehnica utilizată cu măiestrie desăvârşită de autor fiind aceea a gurii slobode.
Iată o mostră amplă din “Ce vreau să spun / Tele-suspendarea lui Traian Băsescu / de Cornel Nistorescu / Publicat Vineri, 24 septembrie 2010 / în Cotidianul: “Nu cred că românii care n-ar fi de acord cu suspendarea şi destituirea lui Traian Băsescu mai reprezintă un procent important! Furia şi nemulţumirea, oftica pe expresiile sale de personaj afumat, comportamentul său total incompatibil cu funcţia, deteriorarea instituţiilor publice, responsabilităţile economico-financiare şi salariale asumate în momente de mare nemulţumire, toate îl fac atât de odios încât strălucirea omului politic de altădată pare a se fi redus la ridicolul unei oale sparte aninate într-un vârf de par. Toate acestea, inclusiv scindarea până la pulverizare a societăţii româneşti, inclusiv limbajul pestriţ, nu reprezintă însă un temei juridic solid pentru o suspendare şi o destituire a maleficului personaj. Suspendarea fluturată începând de joi, 23 septembrie, este una de defilare. Victor Ponta s-a trezit terfelit de un Traian Băsescu afumat de fineţea limbilor primite pe B1 TV din partea lui Radu Moraru şi a derapat într-un limbaj de Frentari. Victor Pota a fost portretizat în lingător de preşuri la Cotroceni şi posibil evadat politic în schimbul unui post de ministru (cică exact cu câteva zile înainte de alegerea sa ca preşedinte al PSD!). Probabil că aceste afirmaţii (fabulaţii sau adevăruri - deocamdată greu de probat într-un sens sau în celălalt!) l-au aprins pe tânărul cap al stângii româneşti şi astfel, după sumare consultări telefonice, a şi lansat operaţiunea de suspendare. Culmea este că a făcut-o într-o situaţie absolut ipotetică. Dacă Traian Băsescu va promulga Legea! Totuşi, faptul că Roberta Anastase este deja subiectul unei cercetări penale pentru măsluirea votului din Camera Deputaţilor la Legea pensiilor (operaţiune dincolo de orice îndoială) nu-l priveşte câtuşi de puţin pe năbădăiosul preşedinte. Mai mult, ipoteza că el ar fi îndemnat-o (plauzibilă!) este deocamdată lipsită de orice probă materială. Şi atunci, pentru ce să-l suspende Parlamentul? Pentru exprimări vulgare? Pentru comportament de tractorist? Pentru distrugerea clasei politice româneşti (iarăşi ne lipsesc dovezi ale unui plan premeditat care să probeze intenţia), pentru ce? În aceste condiţii, suspendarea ar semăna mai mult cu împuşcarea unui pieton pentru că a trecut strada pe lângă zebră!”
Da, Nistorescu e de data asta pieton şi evită cu graţie aglomerărarea pricinuită de spectacolul Teatrului Şapca. Mai mult, el ne sfătuieşte să ne ducem la un service, doar aşa, ca să ne aflăm în treabă şi să privim ecranele alea montate prin intersecţiile capitalei, ecrane pe care se derulează craniile sindicaliştiilor şi să fim atenţi când aceştia vor arunca nişte ouă video şi vor mai arunca, de dragul artei, covrigii în propria lor gaură.
Nu-i incredibil, pentru că-i... adevărat. Am probat eu: se ia un video, se pun nişte ouă pe el, videoul se enervează, iar urmarea-i previzibilă. Chestia cu aruncatul covrigului în propria-i gaură nu mi-a reuşit. Încercaţi voi. Până ce vă iese aruncarea, am să stau sub o presiune morală acceptabilă, după care am să revin la presiunea-mi normală.
Dar, să revenim la forţa cuvintelor nistoresciene: “Fac parte dintre aceia care cred că debarcarea lui Traian Băsescu este vitală pentru menţinerea unei Românii stabile. Dar mijloacele folosite nu pot fi în nici un caz dintre cele naive, copilăreşti, improvizate la mânie. Cu praştia, Traian Băsescu poate fi doar scos din pepeni! Victor Ponta s-a înfuriat şi a răspuns improvizând o strategie. Nu ştim în ce măsură va avea susţinere în partid şi în rândul aliaţilor. Şi în ce măsură ea va continua să se deruleze. Sau rămâne ca şi scrisoarea lui Dan Voiculescu? Adică tot o mişcare politică menită să-l ciupească pe elefantul scăldat în whisky, flecăreală de mahala şi dispreţul democraţiei!”

Anul viitor, când vor mai fi Serbările Dâmboviţei, dacă se mai face concursul de zburat în Dâmboviţa cu tot soiul de avioane improvizate, aş vrea să participe şi Nistorescu cu un avion improvizat – i-l construiesc eu din paginile ziarului în care-i apar articolele (editorialele!).

***
În ceea ce mă priveşte, eu am văzut în tot ce s-a-ntâmplat în zilele astea o revenire în forţă a valorilor culturii noastre, valori culturale surghiunite sau deturnate timp de 50 de ani de varii dictaturi şi amânate timp de 20 de ani, cât ne-am tot re-format la faţă. În fine: taclaua, bârfa, huiduiala, suduiala, iscoditul, acreala, şezătoarea, claca, şatra, mahalageala, bălăcăreala, jugăneala adică tot atâtea filoane ale culturii s-au aprins şi au sclipit apoteotic. Nu-i deloc întâmplător că tocmai apărătorii ordinii publice au fost primii care au dat curs acestui împuls restaurator, că elita cocălarilor politici a marşat şi că mass-mediatiştii de marcă au configurat în cronicile lor virtuţile primului spectacol al Teatrului Şapca.
A, din pricină că nu prea există latrine publice şi dat fiind că Prostamolul şi Prostenalul au dat chix, vă sfătuiesc să folosiţi PROSTRADAL, care-i mai bun decât toate.

Jos pălăria!

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13955031/Prima_reprezenta%C5%A3ie_a_Teatrului_%C5%9Eapca

 

           Despre rolul şi calităţile nebănuite ale Parchetului în derularea

                       “prezentului” societăţii româneşti                    (Conexiuni, nr. 66, septembrie 2010)

I        – în fond, parchetul nu-i decât o para-doseală făcută din bucăţele bine articulate-ntre ele –
 
Prima parte – chestiuni generalizant-obositoare

Nici prin cap nu v-ar trece, vreodată, că vorba aia: ce-şi face românul cu mâna lui, nici dracu' nu desface!, ar fi aplicabilă onorabilei noastre justiţii oarbe; căci, vorba aia, oarbă-oarbă, ba chiar plină până-n gât de imunităţi şi de excepţii de la regulă fiind – de nici “citatul Naiba” nu mai ştie despre ce-i vorba când va să vină vorba despre acele imunităţi şi despre acele excepţii cu privire la justiţie, nu-i aşa? – încât ajungi să dai cu capu-n para-psihologic, nu-n parchet, după cum ar fi ordinea firească a lucrurilor – căci, s-ar ivi, imediat, excepţia neconstituţională cum că n-ar fi/avea/găsi, fie şi dându-şi cu Parchetu-n “capbilităţi” ea (justiţia!), o soluţie, fie aceasta de o natură aşa şi pe dincolo, dar, astea din urmă, evident, doar şi numai conjunctural despre ele vorbind, iar nu despre Ea.

Aparent zic, eu nu dau cu parul!, că Parchetul este o parte semnificativă a justiţiei, da? Păi, să zicem că justiţia e oarbă, dar c-ar fi pusă a se uita – experimental – într-o oglindă, din lateral, ca să vadă ce feţe au cei ce sunt reflectaţi de oglindă – procedura e simplă, ne-urmărindu-se decât faptul de a putea vedea feţele celorlalţi, fără ca, aparent, tu să fii implicat; dar povestea e de parcă ai avea un ochi în ceafă – desigur, dumneavoastră decideţi ce-i real şi ce-i virtual în toată afacerea asta... aparent meschină; personal nu vă solicit decât să faceţi efortul, fie el şi aparent, de a separa faptele. Ei bine, avem deaface cu o glumă în realitate, ori lucrurile stau exact ca atunci când parchetul din casă v-a fost inundat?


Partea a doua – sau partea aplicată

Hai să plecăm... în recunoaştere!

Uneori, acţiunile Parchetului, aparent, nu pot fi contrafăcute, însă pot fi vândute, pe piaţa media, cu efectul unor (ori a “nişte”) audienţe uluitoare.
Imposibil! Cum aşa?
Păi, să zicem că eu sunt, extraordinar!, că sunt Dan Diaconescu şi că abia am primit din partea Parchetului înştiinţarea că trebuie să mă prezint mâine la Parchet. Ce fac? Păi mă duc în altă parte a justiţiei, unde depun actele în vederea înscrierii partidului MEU (PARTIDUL POPULAR) pe care vreau să-l înfiinţez, solicitând pentru asta aceeaşi dată şi oră corespondentă cu data şi ora prezentării mele în faţa Parchetului. Eu, DeDe, jur că suprapunerea asta de fapte a fost spontană, iar nu autoprovocată! Prin urmare, PARTIDUL POPULAR şi cu MINE am făcut un salt de o sută la sută-n poante, folosind Parchetul cu inteligenţă “sondatorială”, astfel încât de la un procent de numai 17%, am sărit la unul, extraordinar!, de 34%. Extraordinar! S-ar putea ca, în funcţie de “solicitările” Parchetului, să ajung de la un procent demn de invidiat, la unul absolut absurd, adică de 1 700% din procentul alegătorilor, la un procent categoric şi inimaginabil de 3 400%, adică supra-extraordinar pentru a deveni Preşedintele Cel Mai Extraordinar al României, indiferent de consecinţe.

Dacă tot am ajuns aici, mă gândesc dacă nu-i cumva recomandabil ca justiţia asta a noastră să-şi lustruiască premeditat Parchetul, aşa-ncât acesta să reflecte, precum o oglindă veneţiană bine-intenţionată şi alte intenţii ale clienţilor săi.
Evident că: DA! E recomandabil. Ar fi şi de bun augur.
Să luăm cazul automobilistulului ce conducea acel CS – 23 – CRI, caz în care intimitatea conducătorului auto din Caransebeş a fost profund încălcată, automobilistul încercând, doar, să testeze dacă-i capabil să conducă în stare de comă alcoolică (premieră mondială, nu altceva!) în condiţiile în care o haită de motociclişti postaţi pe linia de start i se opunea în mod absurd şi ilegal, refuzând să părăsească, contra-cronometru, pista, deteriorându-i astfel automobilul şi rănindu-l sentimental, deşi pista era vizibil setată/demarcată cu o stivă de cauciucuri. Noroc cu Parchetul, care a solicitat o expertiză, expertiză ce a făcut lumină în acest caz, absolvindu-l pe tânărul nostru autoalcoolist de orice vină.

Un caz ce duce lucrurile mai departe de orice limite ale închipuirii are în vedere incriminarea şi chemarea Spitalului (maternităţii) Giuleşti în faţa completului de judecată – e vorba de acele părţi fizice şi morale ale spitalului care nu au legătură cu exercitarea actului medical. Preventiv, asupra spitalului cu pricina, s-a instituit şi un sechestru. Unele minţi, minţi ce n-au legătură cu actul justiţiar, înclină să creadă că spitalul nu se va prezenta în faţa completului de judecată, dat fiind că n-ar avea loc în sala de judecată, spitalul având fundaţie, pereţi, scări, acoperiş şi mari probleme, chiar insurmontabile, cu deplasarea, asta dacă inginerii nu se vor gândi să facă un utilaj care să transleze spitalul şi să-l bage-n sala de judecată. La urma urmelor, orice-i posibil, chiar şi o astfel de minune a tehnicii, dacă ea-i menită să vină în sprijinul înfăptuirii actului justiţiei.

Ultimul caz, caz grav de “amnezie parchetică”, este acela al avocatului Chitic. După mine, acest caz este unul care priveşte caftul dintre două imunităţi: imunitatea unui prestator într-ale justiţiei, versus imunitatea unuia care-i Preşedintele ţării. Deocamdată, în acest caz, Parchetul nu s-a auto-sesizat. De ce oare, câtă vreme lucrurile sunt evidente, iar înfruntarea dintre imunităţi s-a consumat deja?
Bunăoară, avocatul Chitic şade cu nevasta-n crâşmă şi bea şi vede că şi Preşedintele bea-n aceeaşi crâşmă cot la cot cu nevasta lui şi-i trece prin cap, avocatului, să aranjeze de-o chestie cu premeditare, să aranjeze de-o instigare, de-o agresiune verbală urmată de un anticipat tacâm de agresiune fizică, date fiind profilul şi antecedentele mediatic cunoscute ale comportamentului subiectului luat în vizor de Chitic.
Cum se premeditează o astfel de înscenare? Simplu: aştepţi să cheme Preşedintele chelnerul, ca să-şi plătească ce-a consumat cu consoarta; ieşi, precipitat, din crâşmă şi premeditezi modul de adresare, adică vei produce o agresiune verbală la adresa Preşedintelui, însă aceasta va fi formulată în stilul “familiar” de exprimare a preşedintelui, adică la per-tu. Să mai spună cineva că asta nu-i instigare cu premeditare la agresiune verbală, făcută ca la carte, şi chiar de către unul care e de profesie avocat, adică specialist într-ale legii.
A, s-o creadă fraierii p-aia cum că avocatul Chitic n-avea habar că sepepiştii Preşedintelui nu erau pierduţi în vise, ci-n supravegherea “obiectivului”!
Demn de un roman de aventuri este, însă, faptul că avocatul Chitic, băut (băut, nu bătut!) bine*, ajunge repede la Bucureşti şi povesteşte prin televiziuni cum a premeditat el, şi cum a făcut şi a dres, el, agresiunea verbală, pentru ca mai apoi, în loc să fie lăudat şi recompensat cu “Ordinul în grad de cavaler al justiţiei”, să-i fie dat să suporte, chipurile, o agresiune fizică asupra gurii.

Ceva, totuşi, mă intrigă în ceea ce priveşte acest din urmă caz: de ce Parchetul şi chestia aia, asociaţia profesională, adică Panteonul Justiţiei, aia/ăla ce veghează asupra integrităţii oricărui făcător de justiţie, nu a suspendat imunitatea lui Chitic, pentru a-l deferi unei judecăţi oarbe îndreptăţite?


Partea a treia – cea plină de ambiguităţi

Dacă televiziunile stau cu camerele “puse” pe Parchet chiar şi atunci când DeDe-ul face ceva-n closet, de ce tac chitic, în “cazul” avocatului Chitic?


Notă:
* Ştiu ce-nseamnă să bei o sticlă de Uzo (ούζο) – adică sunt în cunoştinţă de cauză, drept pentru care nici scuze nu cer şi nici n-am de gând să refuz experimentul, asta dacă vrea cineva să mă trateze cu ceva Uzo.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13951827/Despre_rolul_şi_calităţile_nebănuite_ale_Parchetului_în_derularea_“prezentului”_societăţii_româneşti

 

 

       Ziua de ieri a trecut; să vedem cum trecem peste asta de azi!   (Conexiuni, nr. 65, august 2010)

                                                – prim-planuri mortale –

Ieri, câţiva Don Quijăţi se luară la trântă cu morile de vânt plantate ilegal şi inegal (aşa spun ei, Quijăţii) pe un câmp perfect plat de către o firmă, în detrimentul alteia care n-a apucat să pună şi ea măcar o pală contra vântului dobrogean ce animă Cogealacul.
Conform declaraţiilor martorilor, printre care se află şi primarul comunei, nici un zmeu n-au fost lăsaţi să înalţe, ca să poată lua şi ei pulsul şi intensitatea curenţilor electrici locali, pentru a se convinge că plantatorii morilor de vânt se înscriu în criteriile legale de eligibilitate. Chestiunea cu zmeul probator şade blocată pe undeva, adică e aflată-n dispută-n justiţie, care justiţie încă nu s-a pronunţat, din motive numai de ea ştiute de mai bine de doi ani. Probabil că tre' să mai bată mulţi curenţi de aer, pân-o da justiţia de cap soartei ăsteia neclare.
Deocamdată, s-au ales Don Quijăţii cu nişte gloanţe de cauciuc trase cu arme neletale: care-n aer, care prin picioarele lor. Este de remarcat că încă o dată istoria universală fu nedreaptă cu eroii noştri conlocuitori, aflaţi acum în spital, nu în cimitirul eroilor vii ai memoriei noastre istorice. Dar, cert e că fără episodul ăsta, Cogealacul nu pupa el să fie-nscris drept frontieră a războiului verde contemporan.


Tot ieri, justiţia de prin Călăraşi (ori Ialomiţa?!) a repus în drepturi salariale şi de funcţionare-n post (post-mortal, ori post-mortem – rămâne la alegerea dumneavoastră!) un fost director al direcţiei agricole judeţene respective (repet: ori din Călăraşi, ori din Ialomiţa!), ce-a fost îndepărtat din funcţie acum un an, pe motive de boală, nu politice. Din păcate, Decizia tribunalului nu conţine obligativitatea ministerului de a-l readuce-n viaţă pe directorul ce-a trecut apele Stixului cu nouă luni înainte de ivirea respectivei decizii – drept care, ar fi bine ca decedatul să facă un recurs, în vederea completării lipsurilor din hotărârea definitivă şi executorie a tribunalului.
Desigur, noi vom respecta independenţa justiţiei, indiferent pe ce tărâmuri (de pe lumea asta, ori de pe cealaltă) şi-ar exercita ea, justiţia, competenţele pentru repunerea-n drepturi a răposatului director destituit de viu, dar repus în drepturi de mort cu zilele ce-i.


La fel, ieri, un helicopter militar israelian, aflat în misiune de recunoaştere prin zona lui Dracula, a dat-o-ntr-un perete stâncos. Se aşteaptă pronunciamentul justiţiei pentru ca militarii căzuţi (şapte dintr-o lovitură, ca muştele!) să fie-naintaţi în grad.
Din cauză că recuperarea eroilor căzuţi este anevoioasă – teren stâncos, ca-n ţara de baştină a şase dintre militarii decedaţi, dar plin de vegetaţie ca-n Ţara lui Dracula, cea a singurului militar din ţara asta aflat în helicopter, adică nu stâncă goală arsă de soare pe care o poţi observa fără instrumente militare performante – armata israeliană şi-a retras degrabă restul militarilor din ţara asta plină de surprize vegetale neplăcute, ca să nu le treacă cine ştie ce idee prin cap, până s-o pronunţa justiţia noastră despre-naintările-n grad.


Ca să rămână o zi celebră-n calendarul nostru, în ziua de ieri Deshumatul Ceauşescu (sper să nu fiu dat în judecată pentru utilizarea fără acordul moştenitorilor a brandului Ceauşescu) s-a calificat, în urma publicării unui sondaj de opinie, în turul doi al alegerilor prezidenţiale ce se desfăşoară-n presa scrisă şi-n televiziuni în această săptămână. Numele contracandidatului a rămas un mister. Analiştii politici ne spun că, probabil, vom avea deaface cu o dublă surpriză de proporţii, de îndată ce datele complete ale sondajului vor fi făcute publice. Mai mult ca sigur, ne spun aceştia, că este vorba de prima candidatură a unei femei defuncte la Preşedinţia României, anume: Elena Ceauşescu – acest lucru este posibil, datorită faptului că resturile deshumării au fost integral recuperate, în ciuda faptului că acestea, ale Elenei, nu au beneficiat de condiţii egale de conservare cu cele ale defunctului său soţ. Aplicarea regulilor democratice va face din ceea ce denumim acum că-i doar posibil, un real rezultat şi un exerciţiu democratic pentru desemnarea viitorului Preşedinte al României. Rezultatul final al alegerilor, confirmat de B.E.C, va fi înaintat justiţiei, care va publica verdictul urnelor în Monitorul Oficial.


În sfârşit, parchetul, tot de ieri începând, are în vedere anchetarea soţului sinucigaşei Mădălina, pe motivul întemeiat că deţine 600 de mililitri de Furadan, o substanţă extrem de toxică (otrăvitoare chiar!), deţinere ce din punct de vedere legal este ilegală. Rămâne de văzut dacă presupusul vinovat va da pe mâna justiţiei respectiva substanţă, în vederea probatoriului toxicităţii acesteia.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13948687/Ziua_de_ieri_a_trecut;_să_vedem_cum_trecem_peste_asta_de_azi!

 

                       Toată stima şi respectu', chiar că presa nu-i suspectu'

                     – până la urmă, tot în Vaslui o să mă-ntorc; văd eu cum “plec” … de aici! –     (Conexiuni, nr. 64, iulie 2010)

Motto:
“Plecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ş-aveam şi pene-n frunte.
/.../

(Vasile Alecsandri, Peneş Curcanul – Mirceşti, august 1877)”
 

1. “Date pentru identificarea plecărilor”:

VREMEA NOUĂ* – Liderul Presei Vasluiene – Fonadat în 1910; Siteul oficial al ziarului local Vremea Nouă FC Vaslui a învins cu 1-0 formaţia cehă SK Ceske Budejovice, în primul amical al verii – în după-amiaza de 7 iunie “plecase” în Botoşani, cu o maşină de ocazie.

2. “Plecările** zilei”:

“Crin Antonescu, a declarat sâmbătă, la Vaslui problema remanierii după terminarea celor nouă luni de suspendare dictate în fugă la “plecare”.”

“Un cargou libian care naviga sub pavilion nord-coreean a fost capturat miercuri dimineaţă de piraţi în Golful Aden, a anunţat forţa navală antipiraterie a Uniunii Europene, Atalanta. Cargoul “plecase” din România, a adăugat aceeaşi sursă, subliniind că nu este în măsură să precizeze numărul persoanelor aflate la bord sau natura încărcăturii ori destinaţia navei. Un marinar, sau doi sunt din Vaslui.”
 

3. “Politic”:

“În centrul afacerii se găseşte deputatul PSD de Vaslui, Vasile Butnaru, în care noua societate Hidrotehnica prelua, în afara legii şi a susţinerii că “nu era nimic în neregulă”, dl. Larion “plecase” de la noi.”

“Centralizatorul Consiliului Judeţean (CJ) Vaslui cuprinde patru rubrici ... că este nouă în funcţie şi nici că era “plecată” din localitate.”

“La Judecătoria Vaslui, fostul subprefect al judetului Vaslui, Sergiu Marian a primit o nouă amânare la “plecarea” în fugă.”

“Şeful vânătorilor vasluieni şi-a pierdut arma! LEGE PENTRU UNII, DOAR. Cadăr nici nu sesizase pericolul şi “plecase” la o altă petrecere.”

“Conducerea DSP Vaslui a anunţat că va solicita de la Serviciul de Transmisiuni ... deoarece salvarea medicalizată era “plecată” la un alt caz. A cerut Direcţiei de Sănătate Publică Vaslui să desfăşoare o nouă anchetă.”

4. “Ştiri”:

“Un vatman vasluian a fugit cu bicicleta după tramvaiul său, care “a plecat” accidental, fără pasageri, şi a reuşit să urce la bordul acestuia, după o urmărire, dar a ajuns la spital, din cauza unui atac cardiac, a relatat vineri cotidianul.”

“Bărbatul “plecase” în grabă la Vaslui, în ziua fatidică, să ducă ştampila. Voia să-i facă o surpriză de Crăciun, mai ales că urmau să se mute în casă nouă.”
 

5. “Social”:

“În 2008, Lenuţa Panciuc (37 de ani), mama băiatului, “plecase” la muncă. Din ceea ce ne spun nouă reiese că aceşti copii au nevoie mai ales.”

“Nouă dintre cele 14 victime ale tragediei de vineri, de pe calea ferată, au fost duse vineri, Maria Petrache “plecase” să ia alocaţia celor cinci copiii, la Vaslui, o femeie care şi-a pierdut în accident copilul de 10 ani.”

“Astăzi sunt înmormântate nouă dintre celelalte 11 victime, (o parte din Scânteia, ceilalţi din comunele Grajduri - Iaşi şi Tăcuta - Vaslui), printre care o zi tristă: Dan tocmai “plecase” la Iaşi să aducă bani în casă.”

“Avea 16 ani şi mai “plecase” de la Şcoala specială “Elena Farago” din Vaslui, unde era elevă, de câteva ori.”

“Pentru că “plecase” de mult timp de la Vaslui, iar prietenii îi erau cât de curând împreună şi vor începe o viaţă nouă în căsuţa care îi aştepta la Buzău.”

“Un vecin lăsase apa deschisă şi “plecase” în concediu. A fost tras la răspundere, deoarece nici pagubele nu au fost mari.”

6. “Sport”:

“FC Vaslui - FC Braşov 4-0. '79 O nouă modificare la oaspeţi: iese Dusan Savic şi intră Attila Hadnagy … cartonaş galben al meciului, după un fault asupra lui Milisavljevic, care “plecase” pe contraatac.”


7. “Cultură”:

“Tocmai “plecase” la Iaşi cronicarul teatral Luca Arbore şi publică.”

“De la Miron Cosma şi preotul ucigaş din Vaslui, la Regele Mihai, securitate, în opinia sa, “Plecată la revoluţie” este cartea unui călător englez prin ... în locul unde România veche se întâlneşte cu cea nouă.”


Note:
* Vasluiul a bătut Caracălul … la “presă” – sunt decepţionat!
** Plec, plecare, plecări etc. este tema; nu am intervenit cu nimic – pe onoarea mea!

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13945821/Toată_stima_şi_respectu',_chiar_că_presa_nu-i_suspectu'

 

              Metoda arborilor de impertinenţă - preludiu -                          (Conexiuni, nr. 63, iunie 2010)

Bine că s-a făcut ora cinci, după-amiază – oră potrivită începerii unor activităţi încărcate de nobleţe, cum sunt cele ale descoperirii-descrierii, cercetării-dezvoltării şi proiectării-implementării. Altminteri vorbind, numai după ora cinci după-amiaza te poţi dedica/deda liniştit oricăreia dintre aceste chestiuni nobile, aşa cum am spus, mai sus, că ar fi ele, fiindcă marea majoritate a oamenilor cuprinşi fiind de febra lucrurilor şi lucrărilor opţional-personal-banale (să-şi părăsească slujba-n grabă, să ajung-acasă, să mai facă o cumpărătură, să-şi mai rezolve o treabă ce nu suferă amânare, să pună-n gură ceva, să-şi piardă puţinul timp dedicat relaxării cumva … etc.) te vor lăsa-n pace, adică abandonat complet preocupărilor tale, nobile cum le-am mai zis, deşi, luând lucrurile la bani mărunţi, cu toţii, până la urmă, ne scăldăm într-o mare criză, din respect pentru regulile igienice elementare (în ciuda faptului că stăm rău la capitolul consumului de săpun, pastă de dinţi, detergenţi şi alte enervante suporturi bine mirositoare corporal şi ambiental).
Ei bine, în ciuda acestor evidenţe emise în urma cercetărilor pieţei, enervant rămâne numai faptul că orice ţine de rezultatul cercetărilor ştiinţifice şi de al oricărei atitudini apostazice, ambele sunt, şi rămân a fi, tratate asemănător, opinia publică scuipând şi rezultatul şi atitudinea, de parc-ar fi, ambele, dracul gol!

Una dintre temele generoase de cercetare-dezvoltare, asupra căreia stau aplecat de multă vreme, este: “asumarea răspunderii săptămânale a guvernării, cu posibilitatea prelungirii pe termen mediu şi prea lung”. Fac menţiunea, de bun simţ, cum că mulţi dintre alţi cercetători ai problemei (alţii decât mine!) sunt convinşi că-i vorba despre “asumarea responsabilităţii politice”. Nimic mai fals, spun eu: fiind vorba de altceva, dar nu vă pot spune amănunţit cum stau lucrurile, decât numai după ce finalizez cercetarea* şi stabilesc pilonii temporali de dincolo de bunul simţ ipotetic consimţit.

Pentru a nu mă învinovăţi că mă joc de-a baba oarba cu dumneavoastră, afirm că guvernanţii, de azi şi de ieri, sunt nişte pompieri ce joacă, liniştiţi, cărţi, cărţile fiind ignifuge. Populaţia e liniştită: are pompieri care veghează; nu mai are cărţi; are, însă, din belşug televiziuni care-ntreţin flacăra vie a spiritualităţii (oamenii fiind astfel mai aproape de natura umană, de propria identitate în mod manifest, natural, spontan şi dezinvolt!). Nu consider că greşesc afirmând că suntem, astfel, în plin fundament al iubirii, privit şi analizat cu artă şi măiestrie în nuanţele lui.

Contrar tuturor demersurilor ştiinţifice favorabile conceptului şi procedurilor ce statutează ceea ce se numeşte “metoda arborilor de pertinenţă”**, eu susţin că noi avem deja un instrumentar etic formidabil, care se numeşte: “metoda arborilor de impertinenţă”. Cu alte cuvinte, etica bate de departe ştiinţa la fund de mulţi ani la noi.

Indiscutabil!

Note:

* Imediat ce “săvârşesc” studiul, îl voi face public, din motive etic-cetăţeneşti.

** În mod curent, analiza prin “metoda arborilor de pertinenţă” se centrează pe anumite variabile considerate “dependente” (cum ar fi: populaţia, instituţiile, migraţia teritorială, structurile profesionale, mobilitatea socială etc.) a căror evoluţie şi variaţie depind de alte variabile considerate, la rândul lor, “independente” (printre care figurează: sistemul economic, deciziile politice strategice, diviziunea muncii, evoluţia situaţiei internaţionale etc.); cu specificaţia că acţiunea acestora din urmă asupra primelor se studiază prin diferite metode, investigându-se starea lor aflată în funcţiune, pendinte de obiectivele evoluţiei şi dezvoltării sistemului social respectiv.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13942180/Metoda_arborilor_de_impertinenţă

 

            Ce-mi arătă, mie, girueta                                         (Conexiuni, nr. 62, mai 2010)

          

După ce stătu-n nesimţire o bună bucată de timp, îmi porni iară girueta politică – proprietate a mea inatacabilă! Ea-mi arătă cu precizie dincotro bate vântul.


Graţie giruetei şi graţie Laurei Chiririac aflai că politica noastră (recte politicienii!):

 “beneficiază de foloase ne-curvenite”. Unii fură dispuşi să spună că ştirista a produs o bâlbă, iar alţii că fu vorba doar de un act ratat. Personal spun, fără să-mi mai pierd timpul cu argumentaţii sterile, că ştirista a emis un concept ce defineşte perfect statutul politicii şi (recte!) al politicienilor de pe la noi.


Cea mai săţioasă, elocventă, concludentă, transparentă, influentă, justificată, profesionistă, întemeiată, neîndoielnică şi documentată apologetică asupra şi în favoarea conceptului a survenit la câteva minute, sursa fiind parlamentarul european Corneliu Vadim Tudor. Acesta, sobru, temperat, cu toată documentaţia necesară la-ndemână a emis preceptul: “sunt prevederile din Prostituţie”. Printre altele, domnia sa, a arătat (înspumat în partea stâng-a gurii, aşa cum de regulă i se-ntâmplă!) că prevederile Prostituţiei conţin şi “drepturile câinilor comunitari” (ale maidanezilor, cum îi denumim noi!). La vedere, parlamentarul european ţinea-n braţe doi căţei comunitari minori: căţeluşa avea fundă roz; căţeluşul una albastră; euro-parlamentarul i-a coborât uşor, uşor... la, sau pe Pământul românesc... într-u edificare.

…
După o scurtă şedinţă de resuscitare, la spitalul judeţean, am re-venit acasă... pe picioarele mele – nimeni nu vrea să-mi spună cum am ajuns acolo!?


Acum stau cu fereastra deschisă, transcriind, pentru dumneavoastră, din memoria-mi imediată. Sunt influenţat numai de Luna plină, care-mi dă o stare de somnolenţă; cu alte cuvinte: mă simt bine, aşa că nu mă mai uit... la giruetă.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13938749/Ce-mi_arătă,_mie,_girueta