... vă cunosc, de pe undeva!?

că nu-mi ţineam părul

părul strâns în coadă

dumneavoastră aveaţi părul lung.
candidez!?

... 

uite tinere, eu azi trec printr-o pasă bună.

în următoarele zile, când te scobori din pat, tinere candidat, te sfătuiesc să calci cu dreptu’, da’ să nu-mi mai suni la uşă!
uşa mea e domeniu privat.
pricepi?

...
Not one man, no,
Nor ten men
Nor a hundred
Can assuage me . . .
And I will get him back
Even as he gloats.
In the meantime I'll practice
On less honorable throats.


John McLaughlin remarks:
“At the top of the hole
Sit the privileged few,
Making mock of the vermin
In the lower zoo,
Turning beauty into filth and greed ...”


Attend the tale of Sweeney Todd.
He served a dark and a vengeful god.
What happens then – well, that's the play,
And he wouldn't want us to give it away,
Not Sweeney,
Not Sweeney Todd.
The Demon Barber of Fleet Street. 

prietenul meu de suflet spunea:

tupelo

baby lee

dimples

... dont luk back

Luna plină 

*

somnul aproape
şi-n aer zarurile
răpitul lunii 

... mut

oriunde călcam
mă usturau picioarele

unde mă uitam
nu rămânea nimic

plină pe partea cealaltă

de pe partea asta a lumii se spunea că-i hăcuită

era întreagă aseară

azinoapte o frică mare m-a pus să mă uit: numai Luna era întreagă

... un măr la comandă

lăsaţi să vină apele la mine

priviţi-mă atent
aceasta este o lamă
acesta este mărul meu
nu este mărul lui Adam în doi timpi şi trei mişcări

veţi vedea care-i asemănarea dintre acesta şi o floare 

Ultimul pătrar 

**

câine-s călcâie
oasele oricui mâine
cad toate-n lună 

... sau un măr playback

măr des-cojit

coş dintr-o coastă

gravuri din casa surdului mixate de Goya

performanţe aerodinamice ameliorate-ntr-o ureche de Van Gogh

... alt cui
 

genunchiat în el ou eram

azi

în palma-i piatră bătând aripi

tălpile  

Lună nouă 

***

cine-s cine-s eu
boabele oricui mâine
şi toate-n lună 

... ‘s pradă

niciodată

nu-ţi nimeresc nasturii bluzei

bluze

bluze

niciodată

vânează-mă azi

prada ta

 

... cutia mileelor

sau rod
acolo-n the week in photos
şi-n a doua-n-aia c’omu-dintr-ape

file from the outsider

Open

veioza White in style

rod 

Primul pătrar 

****

cam ca pe vremuri
urechile-mi mai şi scurm
sfârşit de lună

... blues

tu
tun
trăgând
mă simt bine
’n plămâni sună-mă
a minor pentatonic scale
douăşpatru de ore
blues news
bad news
clasics
tu

... cu aripi

în fine

vreau să-mi trăiesc de acum încolo viaţa într-o nesimţire
cu o femeie care să mă bată la cap

să o ţin în braţe spunându-i psihoza mea
uită-te şi tu pe geam

uită-te la tine când se urcă lumina dimineaţa
pe cer cade o singură frunză care pe mine nu mă deranjează

ceva mă face să nu-ţi spun niciun lucru în plus

nu-mi mulţumi când plouă
îmi mănânc singur unghiile

în vremurile bune încălţam pantofii tăi cu tocuri înalte simţindu-le umezeala mă linişteam

fumam uitându-mă

lumea e încă desăvârşită

fundul paharului are perechea de aripi potrivită

cu timpul

buzele albesc

tâmplele

... galbeni de cafea
- Rozei Vânturilor -

îmi trăsesem o Mare lângă casă
alta de altă culoare de lângă oraş plecase aiurea

Roza Vânturilor lăsase miresmele cardinale peaproape

am un pix galben pentru trasee în versuri
amară e durerea dulce fericirea!
amestec în cafea

trag Marea de-aproape-n casa plecată

dusă e Roza de vânturi ţin miresmele cardinale

aproape altă culoare fac lângă oraş

colorez alt pix în galben
desenez cu el zaţ
e trist în viaţă
 

durerea e amară!

... cu vedere din laBalonul Antifurthaussen
- reverie, prigoană şi iar reverie -

în ultimul vis mă invadaseră mangustele tale
calde oarecum pripite
tocmai parcurgeam o fază pe undeva
pe la mijlocul andropauzei îmi încheiasem ceva
cumva fără de veste preocupările faustic-oculte cu prepeliţele

chiar ceea ce mi se păruse interesant
le-aş fi făcut să treacă singure dintr-o parte în alta
să fi produs moarte termică să mă simt altfel de Maxwell
ce super:
supermarket supercondus superfluid superheliu

superficial ca merii ca periile de cap ca perechea Lee Cooper

cu teorii efecte aplicaţii când mă odihneam

acceptam din mâna ta orice
socată de exemplu

... din viaţa dublă a canapelelor

mă tot întrebi când am de gând să scriu romanul ăla poliţist
ieftin ca braga fără să-mi dau seama
l-am scris pe nerăsuflate
răsfoind în acelaşi timp pliantele „uite cum vine treaba!”

canapelele au şi ele viaţa lor dublă pentru că nu le cere nimeni socoteala
la urma urmelor dau şi ele din colţ în colţ
iar noi ne aflăm în treabă şi tot aşa cum ar veni
ne apucă solidaritatea digitală pentru că e vorba numai de da şi nu

asta se pare că ne ascultă toate spovedaniile
chiar ceva mai mult evită denunţurile
participă la toate dialogurile noastre marţiale
are de gând să se iniţieze şi în celelalte arte

nu ştie faţa ce face dosul
o mână spală pe alta ambele ţi le pun în triumph gratis pe sâni
tu mă iei în răspăr sugerându-mi că originea omului e divină
îmi strigi: jos mâinile de pe mine; sus mâinile că trag!
 

asta pentru că m-ai întrebat când am de gând

... să scriu
să nu te mai duc cu vorba
să nu te seduc în general câtă vreme ea se desface

 ... stând de vorbă cu Richard de Trei ori Îndrăgostit

mi-ar fi plăcut să mă numesc Richard
să pun mecanic întrebarea aia bună: n-aveţi un cal la-ndemână?
să nu umblu cu restul întrebărilor la mine
pentru ca ziua de 9 martie să fie una confuză destinată comemorării torturii
să le las acasă
să-mi rămână timp pentru vorbire
adică să mi se vorbească de sus de foarte de sus adică în acut
să pot să răspund invariabil: posibil!

dacă m-aş fi numit Richard
puteam să fac toate proiecţiile ilizibile
universul hipnotic dar regenerabil
şi-mi mai rămânea şi de-un rest erotic de contrabandă
aş fi văzut răbdarea mai repede pusă cu mâinile pe piept
ţi-aş fi dat apeluri universale
iar numele ni le-am fi căutat printre dinţi
până ne venea rândul la sufocare

nu mă numesc Richard de Trei ori Îndrăgostit
puţin îmi pasă că eşti infidel
mi-ar fi frică să stau pe lângă tine
vederea dublă e molipsitoare
sufocarea devine relativă
unul altuia lumea-i va fi altfel
asta ca să te scutesc de amănunte tehnice
îţi comunic doar scorul: e un meci "greu de greu".

... intraţi prin efracţie
- ultimul mulaj -

să începi cu o afirmaţie zice-se: Aşa e viaţa!
primeşti lovitura de dragoste la prima vedere şi locul din faţă la coadă
cunoască-mă adăpaţii zilelor noastre
numai în sensul mersului acelor de ceasornic
ei adaptaţii cacioririi capitolelor şi sensului sentimentelor
când eu voiesc să meargă toate automobilele numai cu spatele
numai în spatele meu cu zgomotele cu tobele şi gazele lor de eşapament
numai de o parte să meargă o apă
în spaţiul meu vital să vii numai tu cu loviturile tale de dragoste la prima vedere
o dată şi încă o dată ... aşa fel să fie să mergă moara fericirii fie ea şi stricată
Doamne fereşte să spui NU!
să începi să miroşi a veşnicie trăgând mâţa de coadă
lasă moara să toace fericire în fel şi chip să facă fericiri
să ne-o rupă-n fericire şi fără materie primă
găsim oriunde loc verdeaţă dulceaţă şi spiritul bun

nu mă mai apela: James

m-am bronzat mă confund cu o acadea din zahăr ars
le dau bani de-un ciorap de câte un Ford Capucino
le dau şi fondul ăsta de ten să nu-i mai aud să nu-i mai văd
mă fac de bunăvoie la buzunare fac zidul morţii prin bucătărie
legat la ochi cu ştergar văd că fiecare dimineaţă e bună
te văd şi pe tine cu-ncrengăturile tale de dragoste cât o împărăţie

fracţiile matinale ale bunei înţelegeri
după micul dejun fracturat aşa cum s-a văzut în filmul de aseară
urmează o cavalcadă pe pereţi ajungând pe ei prin efracţie
... vine poliţia călare şi unul stigă STAI! altul ia o poziţie de tragere
al treilea nu spune nimic având probleme

pe scară-l compătimesc după o scală frumos gradată cu broderii verbale naturale
unele sunt făcute de tine te las să le oferi cu darea ta de mână

lustruind pereţii ne ţinem dimineţile la-ndemână

poate am şters tot urâtul
mâncând biletele astea de teatru am mai terminat o indecizie