Cand s-a urcat pe tronul Tarii Romanesti in octombrie 1593, Mihai, fiul lui Patrascu Cel Bun, a gasit tara intr-o situatie jalnica. Camatarii din Constantinopol cu ajutorul banesc al carora inaintasii lui obtinusera domnia jupuiau tara, caci domnitorii erau maziliti, dar datoriile trebuiau platite de urmasii lor. Mai inainte de a prelua cu maini sigure greaua sarcina de Domnitor, Mihai Patrascu s-a ocupat de negot, dupa care si-a inceput cariera de Dregator, obtinand numirea ca Ban de Mehedinti, apoi aceea de Stolnic, Postelnic, Mare Aga, adica Comandant al Armatei si in sfarsit a urcat pe cea mai inalta treapta in Dregatoria tarii, acea de Ban al Olteniei.                                                                                             

Era inzestrat cu calitati deosebite, inteligenta, curaj, fermitate, era instruit, vorbea curent limbile greaca si turca si in plus poseda o avere considerabila.  Era un bun crestin,  a ctitorit cateva lacase de cult printre  care Biserica “Mihai Voda” din Bucuresti si a facut danii importante unor asezaminte bisericesti  din tara si din Ierusalim. Prima masura pe care a luat-o dupa urcarea sa pe tron a fost numirea unor dregatori tineri si curajosi cu ajutorul carora si-a consolidat domnia. In privinta aliantelor antiotomane pe care le-a facut, Mihai a demonstrat ca este un adevarat strateg, imbinand diplomatia cu actiunile fortelor sale armate, ceea ce a dus la marirea importantei Tarii Romanesti  pe plan extern. Dupa ce a asigurat un climat de siguranta in interior si a organizat ostirea in conformitate cu necesitatile actiunilor de lupta,  s-a gandit ca a venit timpul sa scuture jugul otoman care apasa din greu pe grumazul tarii.  

Conjunctura internationala ii era favorabila, deoarece, la insistentele Papei   Clement al VIII-lea,  imparatul   Rudolf al II-lea al Boemiei si Ungariei tocmai alcatuise o “Liga Sfanta” impotriva turcilor, la care se asociase Principele Transilvaniei Sigismund Bathory si Aron Voda, domnitorul Moldovei. Mihai a semnat cu imparatul Rudolf  un tratat de alianta  in baza caruia porni imediat la lupta, lichidand in ziua de 13 noiembrie 1594 detasamentul turcesc care supraveghea Bucurestii si il tinea sub observatie pe Domnitor, ataca orasele Giurgiu, Harsova si Silistra nimicind garnizoanele otomane care stationau acolo. Trecu apoi Dunarea si spulbera o oaste turceasca langa Rusciuk, oaste care venea sa-l mazileasca si sa inscauneze in locul lui un Domnitor mai docil.

Victoriile obtinute de el constituiau o mare sfidare la adresa otomanilor, care nu-i puteau tolera actele  de indisciplina, dorinta  de independenta, precum si incursiunile lui in sudul Dunarii de unde se intorsese cu o prada bogata. In consecinta, sultanul organiza o expeditie de pedepsire  care sa-l inlature pe Mihai, dar acesta , intuind primejdia, trimise pe fratii Buzesti pentru a stopa jonctiunea turcilor cu tatarii care intentionau sa atace din flanc. In fruntea armatei turcesti fu numit Sinan Pasa care trecu Dunarea in luna august 1589, situatie in fata careia Mihai cu oastea lui in inferioritate  numerica ocupa o pozitie  strategica langa Calugareni, intre Giurgiu si Bucuresti. Dealurile impadurite acopereau spatele trupelor sale, in timp ce in fata se intindea Valea mlastinoasa a Neajlovului.

In ziua de 23  august 1595 in fruntea trupelor sale  Mihai se arunca in lupta impotriva invadatorilor, despicand cu securea capul primelor capetenii otomane intalnite in lupta. Trupele transilvane aliate loveau lateral oastea turceasca cu tunurile, astfel incat acestia cuprinsi de panica s-au retras spre Neajlov, dar podul era prea ingust pentru trupele lor. In spaima care i-a cuprins la vederea Voievodului roman care se avantase in lupta ca un Arhanghel s-au calcat in picioare sau au fost doborati, multi dintre ei inecandu-se. Chiar comandantul lor suprem Sinan Pasa s-a prabusit de pe cal in mlastina, de unde a fost scos de un ostas al sau care l-a carat in spinare. Infrangerea turcilor a fost cumplita  fiind ucise mai multe pasale si peste 3.000 de ostasi otomani. Din pacate Mihai nu a putut urmari si distruge in totalitate trupele turcesti, retragandu-se inspre munti in fruntea micii lui armate, iar turcii refacandu-si fortele dupa un timp au ocupat tara.

Conform intelegerii cu Principele Transilvaniei, pe la inceputul anumui 1596 a primit ajutor militar, iar armatele lor reunite au recucerit Bucurestii, Targoviste si Giurgiu, eliberand tara  de sub ocupatia otomana. Sinan Pasa se retrase spre Dunare, dar o parte a trupelor sale care nu apucasera sa o treaca fura nimicite.  Victoria a fost deplina, dar urmele razboiului erau cumplite. Bucurestii erau o ruina, locuitorii se imprastiasera iar recolta fusese distrusa in intregime. Mihai a luat primele masuri de redresare a situatiei decretand “Legatura cu Pamantul”, in baza careia taranii puteau ramane pe pamanturile pe care se instalasera dupa izgonirea turcilor. Apoi, drept represalii pentru pagubele imense suferite de populatie, caci turcii parjolisera totul in retragere, Mihai  trecu Dunarea in anul 1596 atacand cetatile turcesti de pe linia fluviului, pradand cateva orase, inclusive Plevna care fu incendiata, ajungand pana la portile Sofiei. La Nicopole comandantul turc ceru pacea, de teama sa nu piarda integul pasalac bulgar ocupat de ei.

Deoarece “Liga Sfanta” suferea infrangeri chiar pe teritoriul Ungariei, iar Sigismund batea in retragere, Mihai fu obligat sa semneze pacea solicitata de turci, desi ar fi dorit sa lupte pana la capat impotriva lor.  In dorinta de a fi ajutat sa continuie razboiul, el semna un tratat cu imparatul Rudolf al Austriei prin care acesta se obliga sa-i plateasca intretinerea a 10.000 de mercenari si sa-i furnizeze tunuri si alte arme de razboi. Arhiducele Maximilian , fratele imparatului, a declarat ca Mihai “a fost zidul de aparare al acestor tari”. Se referea la Muntenia, Tansilvania, Ungaria si Austria. Urmara  noi lupte cu turcii pe malul drept al Dunarii la Silistrra si Vidin, unde oastea lui Mihai repurta din nou victorii stralucite.   Intre timp in Transilvania se petreceau unele evenimente politice care  puneau practic in pericol existenta Tarii Romanesti. Andrei Bathory, in favoarea caruia varul sau renuntase la tronul Transilvaniei, ii dadu un ultimatum lui Mihai sa paraseasca domnia.  La sugestia polonilor cu care  Bathory s-a aliat, a fost sfatuit  sa recunoasca suzeranitatea turceasca si sa inchine tara sultanului, ceace ar fi insemnat ca Tara Romaneasca sa fie inconjurata de jur imprejur de dusmani. Mihai, ca mare strateg militar  intui primejdia si porni singur la lupta impotriva cardinalului Bathory,  deoarece generalul austriac Basta intarzia sa ia o hotarare.  La 5 octombrie 1599 trupele sale au trecut muntii prin Pasul Buzaului, iar la 28 octombrie langa Selimbar Mihai invinse armata lui Bathory pe care il puse pe fuga iar la data de 1 noiembrie 1599 el intra triumfator in orasul Alba-Iulia.  Toate cetatile transilvane i s-au supus, iar nobilii unguri i s-au inchinat.

Voievodul calare purta   o mantie alba brodata cu soimi de aur, cum a fost descris de cronicile vremii. Aliatii lui, secuii, l-au descoperit pe Bathory ascuns intr-o coliba de padurar si l-au ucis cu lovituri de topor, dar Mihai a dat dispozitii sa fie inmormantat cu toate onorurile cuvenite rangului sau. In planurile lui de lupta impotriva turcilor  era prevazuta si eliberarea Moldovei, unde Ieremia Movila, care era un obedient al otomanilor,  il declarase pe Mihai dusmanul lui de moarte.  In primavara anului 1600, o parte a trupelor  sale au intrat in Moldova pe la Oituz, in timp ce altele patrundeau prin nord pe la Campulung, iar cel de al treilea detasament condus de fiul sau Nicolae Patrascu trecea Milcovul venind din Tara Romaneasca. Dupa o campanile fulgeratoare Ieremia fu invins si Mihai realiza prima unire  politica a celor trei Tari Romane, intitulandu-se “Domn al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si a toata Tara Moldovei”,  (dupa cum este mentionat in Hrisovul din 6 iulie 1600), stapanind intreaga tara de la Nistru pana in Banat si din Maramures pana la Dunare.  PRIMA UNIRE FUSESE INFAPTUITA.

Mihai Viteazul, supranumit   “Cel Brav”,  a strabatut ca un meteor luminos istoria zbuciumata a tarii noastre, iar amintirea  lui a ramas indisolubil legata de visul de aur al poporului Roman, UNIFICAREA. Curajul sau de erou legendar, eroismul de care a dat dovada in luptele crancene pe care le-a purtat impotriva ocupantilor vremelnici, faptele lui de arme ce fac parte din Marea Epopee a Neamului Romanesc, l-au inaltat pe un postament alaturi de cei mai mari Voievozi ai nostri. El a ramas in istorie, ca si in cugetele si constiintele noastre drept PRIMUL UNIFICATOR AL TUTUROR ROMANLOR.