In universul concentrationar implementat in Romania dupa model sovietic, organele structurilor de represiune ale regimului comunist au decimat cu un sadism rar intalnit in istoria moderna cateva generatii de elite si valori de neinlocuit ale neamului nostru. Alaturi de penitenciarul din Sighet si de Canalul mortii, inchisoarea de la Aiud se inscrie ca un moment definitoriu al unei politici criminale ce urmarea exterminarea tuturor celor ce reprezentau gloria si mandria unui popor din mijlocul caruia se ridicasera si creasera opere intrate in patrimoniul cultural al Universalitatii. Profesori universitari, ministri, ofiteri superiori, slujitori ai altarului, filozofi, scriitori, savanti, artisti, studenti, elevi, tarani si muncitori, toate aceste categorii sociale au dat un numar atat de mare de martiri incat s-a creat un vacuum spiritual de peste o jumatate de secol. In felul acesta cateva generatii de tineri nu au putut patrunde in universul acestor valori eliminate in mod brutal din circuitul cultural al tarii noastre.　

Numai in celulele cu iz de cavou ale sinistrei inchisori de la Aiud, intre anii 1947-52 au fost ucisi 241 de mari personalitati, dintre care amintim cateva nume: General Aurel Aldea fost ministru, gen. Constantin Eftimiu, seful operational al Armatei a IV-a in primul an celui de al Doilea Razboi Mondial, gen. Iosif Iacobici fost ministru, gen. Ion Carlaont, gen. Gh. Dobre, fost ministru, Gh. Petrovicescu fost ministru, profesorii universitari Istrate Micescu, o somitate a Baroului de Ilfov, Gheorghe Cuza, Ion Lugojanu, Petre Nemoianu, Traian Braileanu, Constantin Busila proiectant si constructor al portului Constanta si al mai multor centrale electrice, Petre Nemoianu, Traian Braileanu, Valeriu Gafencu, George Manu si multi altii. Prin beciurile acestei inchisori aveau sa treaca si poetul Radu Gyr, scritorul Nichifor Crainic, Parintele Staniloaie, Parintele Arhimandrit Benedict Ghius si multi altii.

Mircea Vulcanescu, fost profesor universitar de Etica, de Economie Politica si de Stiinte Juridice la Universitatea din Bucuresti si Subsecretar de Stat la Ministerul Finantelor in Guvernul Ion Antonescu este una din marile valori ale neamului romanesc care si-a gasit sfarsitul in inchisoarea de la Aiud, la varsta de numai 48 de ani. Motivul arestarii si condamnarii lui a fost: "aservirea economica a Romaniei, Reichului Nazist". Asa cum marturisea unui coleg de temnita in infirmeria inchisorii de la Aiud cu putin timp inainte de moarte, s-a despartit de studentii pe care ii iubea, in cele mai dureroase momente ale istoriei. "Am crezut ca mi-am facut datoria ca cetatean fata de aceasta tara haituita si jefuita cu nerusinare, fata de acest neam insangerat", a precizat el marturisindu-si astfel crezul politic.

Mircea Vulcanescu s-a nascut la data de 3 martie 1904 intr-o familie de intelectuali din Bucuresti unde a absolvit cursurile scolii primare si liceul. La varsta de 16 ani s-a inscris in Societatea culturala "Infratirea Romaneasca", a urmat apoi cursurile Facultatii de Filozofie si Litere si ale Facultatii de Drept, luandu-si licentele in anul 1926 si specializarea la Paris. In timpul studiilor a participat activ la Asociatia Studentilor Crestini din Romania (ASCR), absolvind si Scoala Militara de Ofiteri de Geniu cu gradul de sublocotenent. A functionat ca asistent universitar la Catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti, fiind considerat la timpul sau unul din purtatorii de cuvant ai tinerei generatii. Din luna ianuarie 1941 pana in August 1944 a fost Subsecretar de Stat la Ministerul Finanelor, functie pe care avea sa o plateasca cu pretul vietii, deoarece comunistii au considerat participarea lui la guvernul Antonescu o crima de razboi. A scris si publicat lucrari si eseuri filozofice cu tema religioasa, precum "Introducere in fenomenologia Teoriei Cunoasterii", "Misticismul si teoria cunoasterii", "Cercetari asupra cunostintei", "Dimensiunea romaneasca a existentei", "Existenta concreta in metafizica romaneasca", "Izvoare de Filozoie" 2 volume, "Razboiul pentru Intregirea Neamlui", "Teoria si sociologia vietii economice", etc. A colaborat la publicatiile "Viata Universitara ", "Realitatea Ilustrata", "Criterion", "Convorbiri Literare", "Dreapta ", "Cuvantul Studentilor", "Excelsior", "Gand Romanesc", etc. A mai colaborat la "Gandirea", la "Cuvantul " editat de profesorul Nae Ionescu si a tinut o serie de conferinte la Paris.

Alaturi de Mircea Eliade, Emil Cioran, Nichifor Crainic, Constantin Noica, Petre Tutea, Gh.Racoveanu, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian si altii, Mircea Vulcanescu a fost un discipol al celebrului profesor Nae Ionescu, cel care a avut un rol deosebit de important in formarea si educarea tinerei generatii dintre cele doua Razboaie Mondiale si a creat o scoala si o pleiada de discipoli si elite. Dupa cum a marturisit in scrierile sale, Vulcanescu, considerat a fi un exponent de valoare al curentului de dreapta, a realizat sinteza dintre scoala de gandire a lui Nae Ionescu si cea a lui Dimitrie Gusti. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania si a primului val de arestari in randul demnitarilor, a fost arestat la data de 30 August 1948 in lotul al II-lea al fostilor ministri din Cabinetul Ion Antonescu, considerati "criminali de razboi". Avand constiinta curata si temeinice cunostinte juridice, fiind un orator desavarsit, s-a aparat singur la proces in fata unei sali pline de economisti, juristi si ziaristi, demonstrand cu documente felul corect in care a condus economia tari in perioada razboiului. In privinta acuzatiei ca a subordonat economia Romaniei masinii de razboi germane, in magistrala lui pledoarie a aratat ca nemtii au platit achizitiile de grane din tara noastra cu doua vagoane de aur in avans, visteria tarii fiind foarte puternica. Completul de judecata l-a condamnat insa la 8 ani de munca silnica si a fost trimis la inchisoarea dela Aiud unde a tinut o serie de conferinte pentru ridicarea moralului celorlalti detinuti politici. Datorita acestor conferinte a fost izolat in hrubele temnitei unde a fost tinut in pielea goala pe cimentul rece, imbolnavindu-se de plamani datorita frigului cumplit. A murit dupa sase ani de detentie ca urmare a agravarii bolii, pentru care primea din cand in cand cate o aspirina, in timp ce detinutii de drept comun si turnatorii care se imbolnaveau primeau antibiotice . Astfel a fost asasinat "cel mai incapator spirit al Generatiei ‘27, omul care avea in sine si enciclopedismul lui Mircea Eliade si ludicul ionescian, <Erlebnis>-ul lui Cioran si retorica lui Tutea, lirismul lui Sebastian si logica lui Noica", cum atat de sugestiv il portretizeaza Dan C.Mihailescu. In amintirea lui si a altor martiri ai neamului romanesc care au platit cu viata dragostea lor nemarginita pentru plaiurile mostenite din strabuni, cat si pentru pastrarea traditiilor si fiintei nationale, poetul Radu Gyr scria intr-una din celulele sinistrei inchisori de la Aiud urmatoarele versuri :

"Nu plangem lacrima de sange, ci ne madrim cu-atati eroi, Nu! Neamul nostru nu va plange, ci se cumineca prin voi."