Stimaţi ...:
„... să se acţioneze mai hotărât pentru simplificarea la maximum ... în multe locuri. (p. 48)”
Dragi ...:
„ Dezvoltarea ... Rolul primordial în realizarea forţei de muncă îl are învăţământul – factorul principal de educaţie ... Iată de ce trebuie luate toate măsurile pentru ... la un înalt nivel a tineretului, pentru perfecţionarea pregătirii întregului personal, împrospătarea – prin reciclare, în concordanţă cu prevederile legii – a cunoştinţelor ... inclusiv ... În viitorul cincinal, învăţământul va trebui să asigure formarea ... (p.54); „... Considerăm că şi în acest domeniu avem o orientare clară ... APLAUZE PUTERNICE (p. 55)”. [Congresul al XI-lea al ...; 25 – 28 noiembrie 1974; Editura politică, Bucureşti, 1975)].

Acum, hai să facem o tăietură prin „tortul andronescian”!
Ce se vede?
Păi, în secţiune, vedem un platou care produce şi se reproduce. Una dintre părţile gâfâinde ale producţiei şi reproducţiei e aia a generaţiei viitoare. Generaţia asta nu trebuie să rămână de izbelişte – după ce a fost produsă prin reproducerea biologică –, ci trebuie să fie supusă unui proces de prelucrare, într-un mediu bine definit, à la longue, vreme de paişpe ani. Treaba are caracter obligatoriu: bagi copilul aici, pe la cinci anişori, şi ţi-l scoate sistemul gata ambalat pe la nouăşpe-douăzeci de ani, numai bun de consumat.
Laboratorul ăsta se numeşte învăţământ obligatoriu. Şi e chiar de stat, adică e conceput, desfăşurat, întreţinut, ba chiar şi garantat de către stat.
Structura productiv/reproductivă specifică e bine gândită componenţial şi relaţional şi verificată ceva mai mult de o jumătate de secol.
Sistemul dispune (la propriu şi la figurat) de un corp de preparatori cu diverse grade şi funcţii. Asupra calităţii acestui corp nu se discută, pentru că, profesional, el e verificat an de an, iar o dată la cinci ani intră chiar sub incidenţa unui control psihologic obligatoriu, bucată cu bucată – protocoalele sunt stabilite şi controlate de un suprasistem organizat ierarhic aşa cum trebuie, în vârf fiinţând o cupolă, în vârful-vărfului (aşa cum stă bine oricărui tort!) tronând ministra învăţământului.
Cu titlu de paranteză, CUPOLA nu este supusă controalelor de rutină în ceea ce priveşte competenţele profesionale sau incidenţa unor aptitudini administrative şi psihologice. Însă, după opinia mea, cel mult, ar fi nevoie de un control psihiatric; dar nu s-a inventat, încă, acesta – adică, mă gândesc eu că trebuie să fie unul pentru problemele specifice ale învăţământului de stat, pentru că sistemul ca atare nu poate să fie un subiect de control psihiatric, căci, ce ne-am face, de exemplu, dacă am supune unui astfel de control producţiile S.F.?; presupun că înţelegeţi la care dintre ele fac trimitere!
A, să nu uit, cupola are extensii şi filiaţii la nivel local – astea se numesc inspectorate şcolare. Ar fi şi păcat ...: pe acolo se fac nişte paranghelii şi nişte „trafice de influenţe”, mai ceva decât carnavalele de la Rio.

...
Mă simt bine, m-am răcorit cu un Skol, aşa că pot să merg mai departe.

...
După ce stă cam un sfert din viaţa sa sublunară (aşa cum reiese dintr-un simplu calcul de simplă raportare a numărului de ani petrecuţi în sistem, cu numărul de ani medii de viaţă al unui cetăţean din România) într-un astfel de sistem de pregătire finanţat şi garantat de stat, asumat şi supervizat de pălăria şi cireaşa de pe tortul instructiv-educativ naţional, tinerelului nostru i se deschid două porţi opţionale încântătoare: ori se duce mai departe prin sistemul de învăţământ, de data asta universitar, cu toate subîncrengăturile sale, dar de preferat tot prin ramurile coordonate de stat; ori se aruncă înainte, cu capul, fie în variantele rapide (emo sau trai pe banii babacilor, cultivarea lumii interlope, viaţa prin canalele patriei, puşcăriile de mai mare ori de mai mică siguranţă, etc.), sau printr-o angajare „la ciocu’ şi norocu!”.

Să vă intre bine în cap că aici intrările şi ieşirile nu sunt sub comanda socialului, ca în sistemul de învăţământ modular, ci că sunt sub imperiul comenzilor ce vin din capul locului şi de dinainte stabilite, iară telecomanda e pe mâini bune, mâinile „corporaţiei de stat din învăţământ”.


P.S.:

M-am trezit bine dispus, aşa că am făcut pe mine o ...: coupure épistémique.