S-au implinit, la 5 februarie curent, 90 de ani de la nasterea unuia dintre cei mai straluciti piloti ai aviatiei militare romane, venerabilul general av. (r) Ion Dobran, reprezentant al elitei pilotilor aviatiei de vanatoare care s-au distins prin fapte deosebite de vitejie in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Alaturi de alti asi ai aviatiei militare precum Constantin-Bazu Cantacuzino, Alexandru Serbanescu, Ion Milu, Ion Mucenica, Teodor Greceanu, Horia Agarici si multi altii, generalul Dobran face parte din galeria barbatilor ilustri ai neamului nostru care au scris pagini de legenda in Epopeea aviatiei romane.

"Tenace, hotarat, cu sange rece si spirit de sacrificiu", cum l-a caracterizat comandantul Corpului Aerian Roman generalul Emanoil Ionescu, el a participat la unele dintre cele mai riscante misiuni de lupta pe care le-a inregistrat cu obiectivitatea si meticulozitatea unui reporter de razboi in caietul sau intitulat "Jurnalul locotenentului Dobran", document de o importanta covarsitoare pentru istoricii si cercetatorii care studiaza contextul conjunctural al participarii Romaniei la cea de a doua conflagratie mondiala. Ioan Dobran a absolvit in primavara anului 1941 Scoala de Ofiteri de Aviatie din Bucuresti si cea de piloti de vanatoare dela Ghimbav cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Flotila 1 si incadrat in Grupul 9 Vanatoare Escadrila 48, grup care a primit misiunea sa apere teritoriul tarii dupa primul bombardament aerian american. La data de 15 martie 1943 a plecat pe frontul de Est, iar dupa 23 August 1944 pana la terminarea razboiului a participat la luptele de pe frontul apusean. S-a distins in peste 340 de misiuni la inamic, a purtat 74 de lupte aeriene obtinand 10 victorii in aer si una la sol, fiind doborat de 3 ori, dar reusind sa se salveze. A fost citat de 2 ori prin Ordine de Zi ale Corpului 1 Aerian Roman pentru " spiritul de sacrificiu, curajul si deosebita pricepere dovedite in luptele aeriene" si a fost avansat de 2 ori la "exceptional" in gradul de capitan si apoi de maior. A fost propus prin Raport Special in luna noiembrie 1944 pentru cea mai inalta distinctie militara, Ordinul "Mihai Viteazul" si a primit urmatoarele decoratii si medalii: "Virtutea Aeronautica" clasa "Crucea de Aur " cu 2 barete si panglica de "Virtutea Militara", "Coroana Romaniei" cl.V-a, "Steaua Romaniei" cl.V-a, Ordinul "Virtutea Aeronautica" clasa Cavaler cu barete, Ordinul "Virtutea Aeronautica" Clasa Ofiter, decoratia cehoslovaca "Leul Alb" medalia "Victoria Sovietica" si medalia "Eliberarea de sub jugul fascis".

In ciuda acestor impresionante distinctii primite ca urmare a victoriilor obtinute in actiunile de lupta pe cerul patriei sau dincolo de fruntariile aeriene ale tarii, pilotul de inalta scoala Ion Dobran este indepartat din cadrele active ale armatei in luna aprilie 1952 deoarece facuse parte din aviatia regala, fiind obligat sa se recalifice ca strungar la Uzina "Timpuri Noi". In anul 1964 i se recunosc insa calitatile de pilot si este reincadrat in Aviatia Utilitara, pensionandu-se in anul 1973 de la TAROM unde indeplinise diferite functii de conducere. "Jurnalul Locotenentului Dobran" pe care l-a tinut la zi pana la data de 16 August 1947 se incheie cu urmatoarele cuvinte care definesc profilul acestui aviator de inalta tinuta morala, al carui principiu era ca valorile trebuie puse in drepturile lor iar nulitatile indepartate fara menajamente: "Memorialul Durerii este o palida imagine, poate nici a suta mia parte din grozaviile pe care rezistenta romana, intelectualii, muncitorii si taranii au trebuit sa le suporte dupa minutiosul plan KGB-ist de desfiintare a masei acesteia latine, ramasa o insula in marea slava. Am trait sa vad cum se prabuseste acest imperiu al crimei care a terorizat lumea, dar revolutia noastra furata ramane mica, mica de tot si lupta continua pana ce omul de tip nou, va fi remodelat"

Ca o tardiva recunoastere a meritelor acest brav aviator, fostul presedinte Emil Constantinescu a semnat in ultimul an al mandatului sau decretul de avansare a Comandorului Dobran la gradul de General, reparand astfel greseala impardonabila a regimului fesenist care scosese generali pe banda rulanta din consideratiuni politice. Marea aventura a sublocotenentului Dobran incepe in ziua de 15 August 1943 cand iese in prima lui misiune de lupta, angajandu-se impreuna cu un alt aparat romanesc de vanatoare intr-o confruntare aeriana doi impotriva a 11 avioane sovietice. Aceasta lupta a constituit pentru tanarul sublocotenent botezul focului care avea sa-i jaloneze destinul de zburator ce a parcurs toate gradele pana la cel de general. In avionul sau de vanatoare care raspundea cu precizie tuturor comenzilor sale se simtea invulnerabil si ardea de nerabdare sa participe la cele mai dificile misiuni, avand o incredere netarmurita in steaua lui calauzitoare. Moartea camaradului sau Florin Vasilovski care si-a frant aripile intr-o lupta aeriana in care a dat dovada de inalt spirit de abnegatie si sacrificiu reusind sa-si salveze coechipierii si avionul aterizand fortat, desi era grav ranit, l-a impresionat in mod deosebit. De asemeni si disparitia adj. Firu din Grupul 7 considerat de cei noi invulnerabil, care nu s-a mai intors dintr-o misiune de lupta. Moartea primilor lui camarazi a constituit contactul cu partea mai putin romantica a aventurii in care se angajase cu tot elanul sau tineresc. Uneori, cand vedea din avion iadul pe pamantul rascolit de bombe si casele arzand, gandurile lui zburau catre linistea din tara si la cei dragi de acasa. La data de 27 August 1943 este incadrat in escadrila printului Bazu Cantacuzino care avea la activ la acea data 23 de victorii asupra unor avioane inamice, iar peste cateva zile tanarul sublocotenet Dobran repurteaza prima sa victorie intr-o lupta aeriana contra a 13 avioane de vanatoare rusesti, reusesind sa doboare unul dintre ele. Capitanul Bazu Cantacuzino are mare incredere in capacitatile lui de pilot si ies impreuna in cateva misiuni de vanatoare impotriva avioanelor inamice care atacau si bombardau necontenit. Intr-una din misiunile cu caracter de recunoastere vede sub el sate arzand si camioane cu soldati rusi zdrentuiti si murdari, dar un sentiment de omenie il opreste sa-i mitralieze in clipa in care acestia sar din camioane si se ascund prin santuri.

Corespondenta primita de la cei de acasa ii mentine moralul la cote ridicate si intre doua atacuri gaseste timp sa le raspunda. Int-o scrisoare adresata unei prietene el lasa sa se intrezareasca prin uniforma militara o inima romantica. "M-ai miscat din adancuri (scrie el) si viorile sufletului meu au inceput sa cante singure aruncand in raspantii valuri de armonii. Erau efuziunile firesti ale tanarului sublocotenent care, in ciuda vietii deosebit de dure de pe front isi manifesta cu multa gingasie nevoia de dragoste si iubire. In luna septembrie trupele germane incep o asa zisa "repliere" in urma spargerii frontului de catre rusi, atacurile inamice intetindu-se si intr-o lupta aeriana coechipierul lui adj.Florea Iordache este atins si se prabuseste la pamant unde avionul explodeaza. Aceasta tragica intamplare l-a indurerat profund. Ca o razbunare a camaradului ucis, loveste la randul lui un avion IAK rusesc care se prabuseste si explodeaza in contact cu solul. Ziua de 26 septembrie1943 este deosebit de epuizanta, avand patru misiuni de lupta insumand cinci ore de zbor si trei lupte aeriene aprige, iar in cea urmatoare participa la una dintre cele mai mari batalii aeriane de pana atunci, contra a peste 40 de avioane sovietice. Simtindu-se in vazduh in linia intai in elementul lui, il incearca un sentiment de multumire, de fericire chiar, "Pe front scrie el, o zi are alta dimensiune si prin asprimea ei capata un pret deosebit de mare" La data de 5 octombrie 1943 avionul lui Dobran este lovit intr-o lupta aeriana si este nevoit sa aterizeze fortat in liniile armatei germane unde este ingrijit si coplesit cu atentii, politetea ofiterilor nemti sufocandu-l pur si simplu, dupa cum marturiseste el. Intre doua iesiri in misiune gaseste timp si pentru cate o partida de poker, sau pentru a raspunde atentiilor unor tinere rusoaice care ii viziteaza. Din pacate in sufletul lor incepe a se cuibari indoiala cu privire la victoria finala, datorita unor serii continue de retrageri " strategice".

La 23 octombrie, impreuna cu cpt.Serbanescu al carui coechipier de preferinta este, reusesc sa doboare 2 IAK-uri intr-o lupta aeriana. Luna noiembrie este plina de evenimente pentru Ion Dobran. Este propus pentru "Virtutea Aeronautica" clasa Crucea de Aur, realizeaza a 99-a misiune de lupta si asculta nelinistit stirile in legatura cu caderea Rostovului si retragerea trupelor germane in fata ofensivei masive a rusilor pe care ii mai despart doar 230 de km pana la Nistru.

In luna martie 1944 Dobran a fost avansat la gradul de locotenent, iar din luna aprilie aviatia noastra de vanatoare a fost supusa unor eforturi deosebite, datorita deselor raiduri de bombardament ale aviatiei americane si engleze care urmareau distrugerea campurilor petroliere de le Valea Prahovei si a industriei de razboi care sprijinea armatele noastre din rasarit. Desi americanii au pierdut in acest interval peste 300 de avioane de bombardament si de vanatoare iar englezii 48, pierderile noastre s-au cifrat la 75 piloti de vanatoare ucisi, ceea ce, raportat la efectivele armatei romane si la numarul aparatelor de zbor insemna o pierdere uriasa. O zi pe care generalul Dobran nu a uitat-o nici pana astazi, desi de atunci au trecut 6o de ani, a fost 6 iunie 1944 cand s-a dat o noua alarma, anuntandu-se o formatie de peste o suta de bombardiere americane insotite de 42 Mustanguri de vanatoare care zburau in directia Tecuci. A decolat avand coechipier pe adj. Panait care s-a pierdut insa pe parcurs si a ajuns deasupra orasului Galati care prezenta mari distrugeri in urma bombardamentului la care fusese supus de aviatia americana. Ramas singur in fata unei formatii de 4 Mustanguri care alcatuiau ariergarda grupului masiv de bombardiere "Liberator", locotenentul Dobran se angajeaza in lupta contra lor desi este constient ca aest lucru echivaleaza cu o sinucidere curata. Un aparat ii apare in vizor si atunci apasa pe tragaciul celor 2 mitraliere cu percutor electric, lovind avionul american care incepe sa cada si sa scoata fum. Celelalte 3 aparate il ataca insa insistent si atunci incearca o degajare pentru a scapa de doua dintre ele, dar al treilea reuseste sa-l loveasca perforandu-i instalatia de racire a motorului. Glicolul incepe sa se scurga si in acel moment realizeaza existanta pericolului aprinderii motorului si arderea ca o torta a avionului si incepe sa clocoteasca de furie. Broboane mari de transpiratie ii apar pe frunte iar spatele ii devine lac de sudoare. Secundele ii par lungi cat o vesnicie si il cuprinde teama ca motorul va lua foc. Dupa o serie de manevre de acrobatie deosebit de complicate si dificile, zburand in zig-zag-uri stranse pentru a scapa de rafalele Mustang-urilor care il urmareau cu inversunare, reuseste sa aterizeze fortat intr-un lan de cereale.

Constient de faptul ca a scapat cu viata este cuprins de bucuria supravietuitorului care mai poate vedea cerul si iarba si gandeste ca in fond aviatorii sunt niste gladiatori moderni, din care unul trebuie sa piara. Verificand apoi starea avionului constata ca un proectil de mitraliera ii perforase elicea iar altul intrase prin peretele din spatele rezervorului de benzina si se oprise in blindajul scaunului sau de pilot pe care din fericire nu-l putuse strapunge. Acest blindaj al avionului Messerschmitt ii salvase viata.

Una dintre cele mai mari pierderi ale aviatiei noastre militare din acea perioada care l-a indurerat profund pe locotenetul Dobran a fost moartea comandantului Grupului 9 cpt. Alexandru Serbanescu, asul pilotilor romani de vanatoare, care efectuase pana la data disparitiei sale 590 misiuni de lupta sustinand 235 angajamente aeriene in cursul carora doborase 47 de avioane inamice. Era Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", poseda "Virtutea Aronautica cu Spade" precum si multe alte Ordine si medalii. A fost una dintre cele mai grele pierderi suferite de aviatia noastra militara, o adevarata tragedie care a indoliat Fortele Aeriene Romane. Pentru meritele lui deosebite in luptele la care a participat demonstrand un spirit de sacrificiu iesit din comun, a fost inaintat post mortem la gradul de Lt. Comandor.

Tragica intamplare s-a petrecut cu numai cateva zile inaintea semnarii Armistitiului de incetare a ostilitatilor, in ultima confruntare aeriana cu aviatia americana in cel de al Doilea Razboi Mondial. Sapte mari formatiuni de "Fortarete Zburatoare" americane, insotite de avioane de vanatoare "Mustang" si "Lighting", insumand peste 600 de aparate de zbor, au intrat in spatiul aerian al tarii noastre, indreptandu-se spre regiunea petroliera de pe Valea Prahovei. Impotriva acelei gigantice forte aeriene care lansa "covoare" de bombe ce faceau prapad la sol au fost trimise 25 de avioane de vanatoare dintre care 21 s-au intors la baza, trei au fost lovite dar au reusit sa aterizeze fortat, unul singur fiind doborat. Din nefericire acesta era pilotat de asul aviatiei noastre de vanatoare cpt. Alexandru Serbanescu, comandant de escadrila dotat cu calitati deosebite, "omul care polariza in jurul lui toate energiile", cum il descrie camaradul sau lt.Dobran.

Cand postul de radio "Ilse" a anuntat in dimineata zilei de 18 August 1944 alarma aeriana, 13 avioane din Grupul 9 Vanatoare au decolat avand in fruntea lor pe cpt. Serbanescu si cpt. Bazu Cantacuzino. "Printul" zbura insa putin mai sus pentru a nu fi considerat al 13-lea in formatie, incercand in felul acesta sa insele fortele implacabile ale destinului care urmau sa curme viata unuia dintre ei. Dupa ce au intrat in dispozitiv alaturi de Grupul 7 alcatuit din 12 aparate care li s-au alaturat, primesc ordin de a nu se angaja in lupta cu o formatiunie mult prea numeroasa. "Nu pot, raspunde Serbanescu, pentru ca sunt angajat deja in lupta aeriana cu Mustang-uri". Acestea au fost ultimele lui cuvinte deoarece contactul radio s-a intrerupt dupa aceea si nu a mai putut auzi mesajul disperat al lui Dobran care il urmarea ca un inger pazitor : "Virati, D-le capitan!". Ramas singur in fata unei uriase forte aeriene care dispunea de cele mai moderne aparate de zbor, Serbanescu a contiuat lupta impotriva a 8 avioane de vanatoare americane recunoscute prin superioritatea lor fata de avioanele noastre uzate datorita suprasolicitarii in cursul atator lupte aeriene timp de 3 ani.

A fost deajuns ca lt. Dobran sa-l piarda din vizor pret de cateva momente cat l-a cautat cu privirea, pentru ca avionul lui Serbanescu sa intre intr-o rafala de trasoare lansate de un Mustang american si sa cada in linie dreapta lasand in urma o usoara urma de fum. "Sunt dezolat si am sufletul greu. A cazut o stea. A cazut din inaltimi un titan fulgerat. A fost de ajuns strafulgerarea unei clipe pentru a se scrie un destin" scrie Dobran in Jurnalul sau la data de 18 August 1944. Cuvinte patetice prin care prietenul si camaradul de lupta alaturi de care participase la multe actiuni incununate de succes isi manifesta tristetea profunda in fata mortii unui adevarat erou pe care l-a cautat a doua zi cu un avion " Fiesler Stork" obtinut de un ofiter german dela "Luftflotte", cu care a plecat in munti unde l-a gasit pe frumoasa Vale a Buzaului cazut ca un vultur cu aripile frante pe o stanca, intr-um peisaj bucolic in care femeile "spalau rufe la rau si le intindeau pe iarba in covoare multicolore de tesaturi". O veritabila legenda a aviatiei de vanatoare romanesti pierise in incercarea eroica de a zadarnici actiunea nimicitoare a bombardierelor americane. Insensibila la marile tragedii umane, viata isi urma nestingherita cursul firesc.

Dupa participarea la dezrobirea Transilvaniei si la luptele din Vest, urmeaza la 31 iulie 1945 intoarcerea acasa din Cehoslovacia, intoarcere de care Dobran s-a bucurat mult mai putin ca la plecarea pe front, cunoscand schimbarile nefaste care se petrecusera in tara dupa capitulare. Au survolat Bucuresti in formatie stransa si au aterizat pe aeroportul din Popesti-Leordeni unde nu erau asteptati de nici un reprezentant al autoritatilor comuniste. A urmat casatoria cu "Pusy" Orasanu la 5 decembrie 1946 avand ca nasi cuplul Nadia si Bazu Cantacuzino, apoi scoaterea lui din cadrele active ale armatei in anul 1952, demobilizarea si desfiintarea multor unitati militare, nationalizarea si colectivizarea, valurile masive de arestari si deportari, recalificarea ca strungar, apoi reintoarcerea in aviatia civila si pensionarea.

Deceptionat de cele ce se petreceau in tara care, in loc sa-si sarbatoreasca eroii intorsi de pe front, ii arunca in lagare si inchisori - unde multi au pierit in conditiile de exterminare din universul concentrationar, precum camaradul lui comandorul de aviatie care a fost aruncat de viu inr-un cuptor la Canalul Dunare-Marea Neagra - venerabilul general Dobran scrie pe ultima fila a Jurnalului sau: "Sub un aparent echilibru se dezlantuie furtuni care ma lasa cu totul descumpanit. Ziua de maine? Ramane mereu departe... Am ramas doar trei insi din promotia 1941" .

Nu sunteti singuri D-le General. Alaturi de camarazii Dvs. din "Eroica Promotie ‘41" care au scris pagini de eroism in Epopeea Aviatiei Romane in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, alaturi de aviatorii care au plecat spre alte constelatii, sau de acei care au ramas martori ai unor memorabile momente din istoria moderna a Romaniei, Dvs faceti parte din patrimoniul spiritual al neamului nostru trasmis posteritatii. Va uram multa sanatate si zile insorite in frumosii ani ai senectutii.