Dupa acapararea puterii in Romania cu ajutorul tancurilor sovietice, comunistii au considerat Biserica un obstacol insurmontabil in calea intentiei lor de a impune materialismul dialectic ca politica oficiala de Stat.

Un popor credincios, cum era poporul roman, nu putea fi insa convertit la ateism decat prin masuri draconice de discreditare a filozofiei crestine si de eliminare a celor mai devotati slujitori ai altarului, care mentineau aprinsa flacara credintei in constiinta oamenilor. Intrucat principiile Moralei Crestine ii impiedicau sa puna in practica ideologia marxist-leninista, conducatorii obedienti pana la servilism fata de cei de la Kremlin, ale caror ordine le executau cu exces de zel, au inlocuit-o cu asa zisa "morala proletara", conceptia filozofica a idealismului platonian cu conceptia materialista asupra vietii, iar dragostea pentru Iisus Christos, a carei existenta o contestau, prin cultul personalitatii unor aventurieri agramati cu o biografie bogata in faradelegi si crime. Cei varstnici isi mai amintesc ca purtarea unei cruciulite la gat in acea perioada prezenta un risc deosebit de mare, iar slujbele din noaptea de Inviere erau supravegheate de agenti ai securitatii si de anumiti elevi informatori care notau numele colegilor prezenti la slujba, acestia pierzand dreptul de a face parte din utc si de a urma o facultate, viitorul lor fiind astfel compromis. La slujbele duminicale in fiecare biserica era infiltrat un securist in civil care intocmea rapoarte asupra continutului predicilor preotilor din amvon, predici considerate ca instigari impotriva oranduirii comuniste din Romania.

In baza rapoartelor inaintate de agentii securitatii, slujitorii altarului au fost arestati si condamnati, o mare parte dintre ei fiind deportati la Canalul Dunare-Marea Neagra unde si-au pierdut viata. In perioada in care Mos Craciun devenise " Mos Gerila " iar Sfintele Sarbatori ale Nasterii Mantuitorului se transformasera in "Sarbatorile de iarna", multora le era teama sa recunoasca faptul ca sunt crestini si isi botezau in ascuns copiii nou nascuti si nici nu se cununau religios. In acele vremuri de vacuum spiritul, cand inchisorile si lagarele de exterminare erau pline de elite ale neamului, personalitati de marca ce scapasera de ororile universului concentrationar s-au refugiat in munca de cercetare si creatie, in arta, in literatura, sau in anumite miscari de renastere spirituala cum era "Scoala de la Paltinis" a filozofului Constantin Noica sau "Rugul Aprins" de la Manastirea Antim din Bucuresti. Aceasta miscare, considerata de autoritati a fi o conspiratie anticomunista, fusese initiata si organizata de Parintele Daniil Sandu Tudor, "Sfantul de la Rarau", nume sub care a ramas in amintirea celor ce au trait in preajma lui si l-au cunoscut indeaproape. Ca si la grupul de "Meditatie Transcedentala", la miscarea "Rugul Aprins" au aderat un numar insemnat de studenti, de inalti prelati ai Bisericii Ortodoxe si de intelectuali care au suferit din aceasta cauza ani grei de temnita fiind acuzati de activitate cu caracter legionar si de "uneltire contra ordinei sociale".

In documentele securitatii care au putut fi consultate in ultima perioda, "Rugul Aprins" era considerata "o miscare cu caracter legionar in care au fost racolati o multime de tineri pentru a fi educati in spirit mistic-nationalist, cu manifestari de ostilitate fata de statul comunist". Intr-o nota informativa din anul 1949 semnata de col.de securitate Birtas, se mentioneaza : "Preotul Sandu Tudor refuza a citi pastorale cu continut democratic, precum si a da concurs organizatiilor democrate sau a lamuri credinciosii in acest sens. Deasemeni susnumitul are o atitudine ostila fata de regim, facand propaganda anticomunista si antisovietica".

In baza acestor acuzatii deosebit de grave la timpul respectiv, Parintele Daniil Sandu Tudor a fost arestat si aruncat in inchisoare unde avea sa-si piarda viata. Publicistul Alexandru Teodorescu, un fost ofiter care luptase in Primul Razboi Mondial cu gradul de sublocotenent, iar in cel de al Doilea cu gradul de locotenent, incepuse sa publice in anul 1925 sub pseudonimul Sandu Tudor in Revista "Gandirea" de sub directia lui Nichifor Crainic, in "Cuvantul", "Fapta", "Credinta", precum si in alte publicatii de atitudine. In articolele sale cu viziune profetica asupra comunismului, combatea materialismul ateist si afirma superioritatea spiritului asupra materiei. In anul 1929 si-a luat licenta in Filozofie iar in anul 1945, dupa o vizita la Muntele Athos si o salvare miraculoasa in urma prabusirii dela doua mii de metri a avionului cu care zbura si de sub ale carui sfaramaturi a iesit nevatamat, a intrat in Manastirea Antim, ca recunostinta pentru faptul ca a ramas in viata dupa groaznicul accident aviatic. In aceasta manastire, restaurata din fonduri personale, a fost calugarit cu numele monahal de Agaton Tudor si a organizat miscarea spiritula "Rugul Aprins". In cuvintele pe care le adresa tinerilor ce veneau sa il asculte le spunea ca "singura posibilitate de a lupta impotriva conceptiilor materialiste este cea pe plan spiritual". A denuntat in nenumarate randuri lipsa libertatii de exprimare in tara noastra precum si lipsa de libertate a religiei, fapt pentru care a intrat in vizorul securitatii.

Considerand activitatea lui deosebit de periculoasa pentru stabilitatea noului regim instalat in Romania, autoritatile comuniste l-au arestat pentru prima oara in anul 1950 condamnandu-l la 2 ani de inchisoare, iar dupa eliberare, in anul 1952, el s-a transferat la Manastirea Sihastria Neamtului luand numele Daniil Tudor. In anul 1954 il gasim staret la Schitul Rarau unde este vizitat de o multime de studenti carora le facea educatia spirituala combatand doctrina comunista. In noaptea de 13 iunie 1958 este ridicat de securitatea care l-a urmarit tot timpul si trimis in fata Tribunalului Militar impreuna cu un lot de 16 intelectuali de vaza din grupul "Rugul Aprins". Prin sentinta nr. 125 din 8 noiembrie 1958 este condamnat la 25 ani de temnita grea cu confiscarea totala a averii si 10 ani degradare civica, dar, in urma torturilor cumplite la care a fost supus de catre calaii aflati in slujba organelor de represiune, a murit dupa numai doi ani in inchisoarea de la Aiud. Nu se cunoaste locul unde a fost inmormantat acest mare erudit care vorbea la perfectie 6 limbi de circulatie mondiala si a lasat la Schitul Rarau o biblioteca vasta cu peste 7000 de volume. Fiind considerat un martir al Dreptei Credinte a fost propus BOR pentru canonizare. Conform Referatului medical emis de Formatiunea 0622 a MAI, " detinutul contrarevolutionar Teodorescu Alexandru, de profesie preot, condamnat la 25 ani de temnita grea, a fost internat in spitalul Formatiunii 0622 cu diagnosticul hemoragie cerebrala masiva". Ceace nu se mentioneaza insa in acest asa zis certificat de deces, este cauza hemoragiei cerebrale, survenite, dupa cum se intuieste, in urma torturilor la care a fost supus in inchisoarea de la Aiud unde au fost asasinate o multime de valori si elite ale neamului Romanesc. Din lotul celor arestati impreuna cu Parintele Daniili Sandu Tudor au facut parte cateva inalte fete bisericesti, studenti, scriitori, profesori universitari, etc. Parintele Arhimandrit Benedict Vasile Ghius de la Manastirea Cernica, doctor in Teologie la Strasbourg, un intelectual de talie europeana, profesor invitat la Londra si Berlin, a fost condamnat la inchisoare pe viata, sentinta preschimbata apoi in 16 ani de temnita grea pentru "participarea in anul 1945 la infiintarea Asociatiei religioase "Rugul Aprins", precum si la intrunirile de la Manastirea Antim la care s-au purtat discutii ostile noului regim social-politic instaurat in Romania". Din dosarul lui mai rezulta ca "in perioada 1955-58 a participat la intruniri clandestine ale Asociatiei, la care s-au comentat stirile ascultate la posturile de radio din occident, preconizandu-se schimbarea regimului existent in tara noastra. Tot in aceasta perioada inculpatul a tinut intruniri religioase cu coinculpatii Mironescu Serban, Vasai Gheorghe si Radulescu Nicolae carora le-a facut educatie in spirit nationalist ostil socialismului".

Din fericire, Parintele Arhimandrit Benedict Ghius a supravietuit infernului din universul concentrationar si a decedat la cateva luni dupa rasturnarea odiosului regim comunist, inaintea Sarbatorii Invierii Domnului din anul 1990.

Arhimandritul Sofian Boghiu a fost arestat in plina zi la Manastirea Ghighiu unde picta o fresca si condamnat la 16 ani munca silnica dupa o ancheta care a durat cateva luni. A trecut prin inchisorile de la Jilava, Aiud si lagarul de la Salcia fiind sups unor torturi inimaginabile pe care le-a suportat cu stoicism datorita puternicei lui credinte in Dumnezeu. A fost eliberat in urma decretului de amnistie si s-a intors la Manastirea Antim unde a ramas pana in ziua cand a trecut la cele vesnice.

Ieromonahul Alexandru Fageteanu, licentiat in Drept si Teologie a fost condamnat la 20 de ani de temnita grea si confiscarea totala a averii. Calugarul Roman Braga, licentiat in Teologie a primit 18 ani de munca silnica si 10 ani degradare civica, iar Parintele Dumitru Staniloaie, unul dintre cei mai mari teologi ai Secolului XX a fost condamnat la 5 ani munca silnica si 5 ani degradare civica. Urmeaza un grup de participanti la miscarea "Rugul Aprins" care au primit pedepse intre 5 si 8 ani de munca silnica. Prof. Univ. Dr. Alexandru Mironescu, Parintele Felix Dubneac, Parintele Arsenie Papacioc, studentii Gheorghe Vasai, Serban Mironescu, Nicolae Radulescu, medicul scriitorul si poetul Vasile Voiculescu arestat la varsta de 74 de ani, Emanoil Mihailescu etc. In actul de acuzare al lotului " Teodorescu Alexandru si altii" se mentioneaza faptul ca membrii lotului "au transformat educatia religioasa in educatie mistic-obscurantista, folosind religia in scopuri ostile regimului". Din miscarea "Rugul Aprins" au mai facut parte renumitul compozitor Paul Constantinescu, academicianul prof.univ. Alexandru Elian, scriitorul Ion Marin Sadoveanu, Constantin Joja, Paul Sterian, un general si multi altii.

Cu toate incercarile de discreditare a Religiei, a persecutiilor religioase si a numarului mare de martiri ai Bisericii care au fost ucisi la Canalul mortii sau in temnitele gulagului romanesc, credinta in Dumnezeu nu a putut fi inabusita si nici extirpata din sufletele oamenilor care au considerat invataturile Mantuitorului o adevarata Cale spre mantuire. Din toate timpurile Biserica a fost un locas de refugiu, de reculegere si de comuniune cu Puterile Divine catre care s-au indreptat gandurile si sperantele oamenilor in vremuri de restriste.

Marxismul s-a dovedit a fi o utopie, iar comunismul a ramas ca o pata pe istoria moderna a omenirii. Astazi cei care au vrut sa lichideze Biserica in Romania sunt praf si pulbere, iar locasurile de inchinaciune sunt mai pline ca niciodata.