1.

Precum mierea în albine

Şi-o să ne iubim o dată

- Ivăr ce deschide-o poartă -

Şi-o să ne iubim atunci

- Fânul printre dinţi de furci -

Şi-o să vrei să mă-nfăşori

- Ploaie învelită-n nori -

{Ivăr ce deschide-o poată

Fânul printre dinţi de furci

Ploaie învelită-n nori}

{Şi-o să ne iubim o dată

Şi-o să ne iubim atunci

Şi-o să vrei să mă-nfăşori)

Şi mă voi sfârşi în tine

Precum mierea în albine

2.

Ø

&! Marea se-albeşte

de atâta dorinţă

patul - nedesfăcut

îmi baţi în fereastră

cu părul de alge

iubito &!

!& Iubite

eşti sarea

dizolvă-te-n

mine !&

ø!

Vorbele

putrezesc

nu şi cuvintele-n

Logos

foşnind

mătăsos

3.

Absenţa

Niciodată să
nu părăsiţi
golul
absenţei
unei
anumite
femei

Copii
- nenăscuţi -
peste ani
vor întreba

Unde e
Mama ?

Aici,

nu simţiţi
parfumul ei
inconfundabil
care persistă ?

*

Sunt bune şi
cuvintele la
ceva...

Când îţi pătrund
- mii, miliarde de
mii de ace-n
toţi porii -
otrăvindu-te
cu
frumuseţea
absenţei


4.
Dulce e drogul

 & Dulce e drogul clipelor de suspans &
& Te lăfăi aromitor în patul aburind de noi doi &
& Prădătoare de clipe înşelătoare printre care te-ai strecurat pândindu-mă veşnic atentă în lentoarea ta felină torcând alene dezmierdător de fiecare dată după ce ţi-ai lins buzele!

5.

Duios şurub

Vei şti când trenul va intra în gară
ducând duios şurub din Amsterdam
iar liliacul răsfirat pe scară
va îngâna suav epitalam
căci bobii vor cădea cu tonuri pale
iar amintirea va foşni în stins ungher
înşurubând în bolta frunţii tale
cel mai cumplit şi candid giuvaier

6.

De dragoste

I.
Ce vrei să-ţi spun iubito
nici tu nu ştii
cum am uitat şi eu
că exişti
cum ai uitat şi tu
că nu exist
cum n-am existat amândoi
când ne întâlneam
şoptindu-ne cuvinte
de dragoste
şi ne sărutam fără
să fim acolo



Grafică de Florin Pucă

II.

Dar merg acuma pe stradă
şchiopătând din când în când
ca să fiu recunoscut
am încărunţit amândoi
şi ne sprijinim unul de altul
m-ai ajuns din urmă
formăm un singur corp
cu două capete
cu două mâini
laterale
cu un singur picior
la mijloc
cu două cârje
în părţi
semănând atât de bine
unul cu altul
încât nu ne mai
recunoaştem

7

Euridice

Se schimbă vremea - osia-n Centaur
roteşte lin, egal şi monoton
iubita mea cu părul nins cu aur
să îmbrăcăm veşminte de molton

Eşti pregătită? Hai să trecem pragul…
auzi deasupra iarba foşnind blând ?
să închinăm acuma supuşi steagul…
pornesc cu părul tău în faţă luminând

8

Trandafirul coasei

Să ne iubim - Prinţesă - sub stelele ce ard
Azi Prinţul rătăceşte într-un cotlon pierdut
Cometele-n derivă mai spun că l-au văzut
Jucând cu universuri posibil biliard

În lumi ce oglindite şi paralele curg
Noi vom pieri - Prinţesă - sintagme de candoare
Ne-or hăitui-n desişul din nesfârşitul rug
Cuvinte-n versuri stranii - lungi câini de vânătoare…

Şi poate amintirea acelui Prinţ nebun
Ne va ascunde - calmă - sub clipe moi de vis
Când îngerii la cazne sublime ne supun
Cătând infernuri tandre în stinsul paradis

Cât trandafirul coasei luceşte fără fard
Să ne iubim - Prinţesă - sub stelele ce ard

9

Mai ştii…

Şi iar în orăşelul stins în iarbă
Viţei de abur - boturi de cais
Prin corzi de bacarale mă întreabă
De ce suflarea umedă-am ucis?
- Au scos copite moi dintre pahare
Mă sună insistent la telefon
Din mijlocul noianului în care
Înţeapă acul cecuri pe plafon -

Dulapul a trosnit încet - motanul
Când leneş s-a întins pe aripi dus -
Plutesc în băi de-aramă cu toptanul
Irozii verzi cu poalele în sus
Şi orologii moi în troli de ore
Înving concentric timpu-ncremenit
- Irozii verzi învârtejiţii în hore -
Cu ei de mână iarăşi ai venit

Îngenunchiaţi rostim un Tatăl Nostru
- Mai ştii, iubito, razele de fân
Când ne jucam pe seară popa prostu
Cum înfloreau atunci râzând pe sân? -

 

10

Intermezzo

Ne întâlneam în supermarket.
Ea avea ochii gri-aurii.
Şi avea….
vorbele nu m-ajută.
Eu aveam (întotdeauna)
în mână o pungă cu
Royal pentru
pisici sensibile…

Apoi n-a mai venit….

Ultima dată - în vis -
am văzut-o într-o
livadă de vişini
din buze curgându-i
puroi de rubine

şi atunci m-am îndrăgostit
iubind-o
crâncen
răzbunător
pentru crima
de aş fi păstrat
puritatea în pârg

11

În biblioteci fantaste

Căci ne-am ascuns Prinţesă în spaţiul neştiut
Ce îşi găseşte locul adânc între cuvinte
Precum singurătate unui poem pierdut
Prin înţelesuri clare dispare şi ne minte

Şi-n biblioteci fantaste când îngerii prin cărţi
Topologia morţii o-ntind acuma vastă
Încolăcite viperi simţim cum ne adastă
Când Prinţul rătăci-va pe-nscrisul unor hărţi
Pierzându-se-n desişul întregului prin părţi
Sub care vag tresare iubirea noastră castă

12

Prin

Să îţi îndoi genunchii plini de lene
într-un mister fecund şi solitar
când jertfa se uneşte pe altar
cu timpul ce se-ntoarce-n el alene

Prin trupul tău – duios mărgăritar
încremenesc poveştile elene
şi spaţii-ncremenite iar tresar
când îţi îndoi genunchii plini de lene

13

Atât (Din ciclul „Dragoste în fel şi chip”)

Din nou acest miros de pepeni proaspeţi
mă va găsi iar bucuros de oaspeţi
urmând firesc masacrul de cireşi
când pe-nserate tainic ai să ieşi

Şi-atunci Magistrul ce-i plecat haihui
va pogorî în noi absenţa lui
şi-atât de singuri – singuri doar în doi
se-aprinde cerul, cerul peste noi

 

14

Priviri

Ţi s-au dilatat pupilele
mi-ai prins privirea
privirea ta mă urzică
precum sânii tăi
când îţi ating sufletul

15

Din iubire

Cândva mi-am plimbat mâna
peste

ochii adumbriţi de gene întoarse-n supliciul plăcut de a-i proteja/
buze măiestrite - pictor care-a murit de dragoste pictându-le/
lebăda gâtului încătuşată pervers cu lăţişoare/
sânii cruzi de aur - ce urzicau/
pântecele tatuat
- şarpe încolăcindu-se descolăcindu-se ce se pierdea în pubis/ jucându-se/ înfiorat înfiorând/ alintându-i cârlionţii -
şoldurile curgând molatec/
eliberate din/
strâmtoarea de amforă a mijlocului/
coapsele ascunzând umbra de catifea
- mângâiere-a fructului în pârg
crisalidă ce-aștepta să moară
desfăcându-se-n flutur cu aripi încă tremurânde ce presimţeau
zborul oferirii -
pulpele alungindu-se leneş pierzându-se-n gleznele fin strunjite…..

suflet explozia liniştii în tăcere

Acum mângâi golul aerul prinde formă
te întrupezi mereu din iubire.

16

Viol consimţit

Nimic nu poate fi
mai frumos
decât
violul consimțit
al unui
câmp de
narcise după ce

am făcut

dragoste

Umbra noastră
mai rătăceşte
un timp

Ne regăsim
în oasele
ce se dizolvă
în rugăciunea
mută
a florilor
ce au plecat
capul

17

Ovidiu mi-a zis

Dacă ne-am întâlnit
sigur da nu
poţi să mă uiţi nu
poţi Ovidiu mi-a
zis te-a zărit

iernile frigului curgeau
în mare invocaţia mea
zar aruncat rămas pe
muchie în echilibru/

 

stabil