Băi, n-am vrut să mă bag în gem-ul vostru ca să nu mă aleg cu copite. Am şi eu orgoliul meu. Şi mai am şi un grad seismic ridicat. Nu e întrutotul meritul meu, pentru că am exploatat din plin concursul de împrejurări pe care mi l-au dat gratuit specialiştii. Acum stă ridicat şi mă loveşte cu capul în stomac. Chestiunea în sine nu mă prea încălzeşte, dimpotrivă, pot să spun că mă enervează şi mă cutremură şi mă abate de la comportamentul meu normal, aşa cum i-am obişnuit pe toţi să aştepte din partea mea în ultima vreme să fie el. Există, evident, şi o parte bună, adică m-am înregistrat la Registrul Comerţului cu câteva clase de risc asumat. Am primit numărul de înregistrare 499 999, adică la mustaţă. Acum răsuflu uşurat. Sunt asigurat, adică am şi eu o securitate socială maximă.

Deficitar sunt la altele, de exemplu la câştigarea oportunităţilor - aşa cum am păţit acum trei ani, când nici măcar nişte tacâmuri de gripă aviară n-am prins. Ehehei, dacă prindeam, făceam o piftie de tacâmuri de gripă aviară de intram în Cartea Recordurilor Gastronomice Categorice. Acum nu mă mai risc, vreau să prind, dacă nu o pulpă de febră porcină, măcar o bucăţică de ceafă de febră porcină, pentru că e bună şi asta. O fac la cuptor şi o asezonez cu ceva comportament public cu celeritate pe deasupra. Sper să-mi iasă şi chestia cu ratingul, asta pentru consolidarea şi înzestrarea opiniei publice cu un coeficient de risc ceva mai ridicat decât media de inteligenţă. Totul e preventiv, astfel încât orice risc de prăbuşire nemaipomenită să fie foarte aproape de hazard.

Între altele, vă spun că ne aşteaptă vremuri aşa de grele, încât îmi stă mintea-n loc intrată şi blocată de-a binelea-n criză – e cam ca atunci când îţi cumperi o pereche de nădragi noi, iară după primul spălat nu te mai cuprind. Ce să mai zic?, atmosfera e ternă. Pot doar afirma, fără teamă, că s-a terminat cu eternitatea. E suficient să privim sondajele de opinie recente. Mi-e şi frică să le compar cu altele de mai de demult, cât şi cu astea din trecutul imediat. În principiu nu e nimic senzaţional. Pe mine mă jenează criza, că promisiuni de care să-mi fie acum jenă n-am făcut. Mă gânesc să rezolv jena printr-o măsură severă legată de modă, măsură pe care eu o consider a fi benefică. Păi dacă ne aşteaptă o perioadă a buzunarelor goale, păi e limpede că nu trebuie ne mai pierdem timpul cu făcutul de buzunare. În sensul ăsta s-a terminat şi cu cei care vor să ne mai „facă la buzunare”, de exemplu. Iar dacă portofelele ne sunt goale, păi să renunăţm şi la ele. Putem să mergem chiar mai departe, adică să umblăm în fundul gol. Pe chestia asta avem şanse să câştigăm un ban cinstit: cine se uită, să plătească! Să văd eu cine mai pune impozit forfetar pe aşa ceva. Pe de altă parte putem să economisim, că nu ne costă nimic dacă ne uităm ce/cum fac alţii – putem să focalizăm pe fotomodelele care or să facă „mici-mititei” de 1 Mai şi să suflăm în spuma berii gratis, fiind în deplin acord cu sloganul vanghelic: „mâncăm mici, mai bem şi-o bere / şi vizăm fete modele”.

Am şi soluţii la nivel macro – nu sunt soluţii vesele, ci de-a dreptul optimiste. De exemplu, pragmatic vorbind, renunţăm la sondajele de opinie şi facem nişte sonde urmând întocmai opiniile specialiştilor. Probăm sondele pe recent dobândita porţiune de platou continental al Mării Negre. Rezltatul aşteptat va consta în ceva gaze naturale ce vor fi îndreptate, prin comenzi de stat, către întreprinderile foarte-foarte mici (de apartament cum li se spune!). Cui nu-i convine să citească Tabu liniştit! Întreprinderile foarte-foarte mici vor produce sifoanele absolut necesare îmbutelierii gazelor. Destinaţia acestora va fi rezerva de siguranţă a statului. E de la sine înţeles că vor fi omologate numai acele sifoane ale căror proprietăţi supuse probelor de conţinut vor corespunde parametrilor de capacitate optimă, adaptare la culoarea politică, volumului de gaze cu proprietăţi electorale şi raportului volum gaze / lichidităţi sifonate de minimum 4% la intrarea în urne.