Iernile la tara, in ciuda conditiilor primitive de viata, sau, poate, tocmai de aceea, erau cele mai frumoase. Imi aduc aminte, si acum, cat de frumos era iarna. Noi,copiii, ne bucuram de fiecare data cand venea iarna si ningea. Innotam prin zapada pana la brau, sau ne pitulam in spatele nametilor, uneori, mai mari decat gardul, sau mari cat casa.

Ne bateam cu cocolosi(bulgari) de zapada, sau ne dadeam pe gurgumei(derdelus)cu traga(saniuta). Desi parintii nu ne lasau, pentru ca rupeam pingelele bocancilor, ne dadeam totusi pe gheata. Veneam in casa rosii ca racu la fata. Piciorele, si mainile inghetate le bagam in cuptor ca sa le dezghetam. Raceam si,uneori, faceam chiar degeraturi.

Cand raceam insa, parintii ne faceau bine cu leacuri babesti. Seara, bagam picioarele in ligheanul cu apa fierbinte cu sare, puneam scoarta pe cap, si ne bagam in pat. Uscam camasa de 3-4 ori de transpiratie. Pe aceeasi, ca nu aveam mai multe. Cand aveam galci, facute si de la mancatul de zapada, maica ne ungea cu gaz, si ne tragea. Zicand: "galcile motofalcile, au plecat cu curcile...". Si ne trecea. Si iar, uitand de sfaturi, raceam.
Cand parintii ne auzeau strafigand(stranutand), doar odata, ne ziceau cu blandete: "Nasu-n ... pan'la Craciun!" A doua, sau a treia oara insa... "Iar racisi, Ioane!"

Ai in varsta, raceau si ei. Dar ei aveau voie. Isi puneau ventuzele ca sa scape mai repede de raceala. Un fel de pahare rotunde cu buze groase, pastrate intr-o cutie de lemn, cu un matauz de lemn cu carpa sau cu vata la un capat, si o lampita de spirt medicinal.Trebuia sa ai dexteritate mare sa scoti aerul din ventuza cu matauzul aprins la flacara lampii de spirt,si s-o infigi pe sale, acolo unde te durea mai tare. Ramaneau semne saptamani intregi, dar te puneau pe picioare. Ai mari mai beau si cate o oala de vin fiert indulcit.
Cu zacar, si cu scortisoara, cand aveai. Asa reuseai sa pui sangele in miscare. Noi, copiii,n-aveam voie sa bem alcool. Decat cand ne facuram mai mari, beam si noi cate un pahar de vin, sau de tuica. De aia, cred eu, acum, ca nici nu ne placea.

Muntii de zapada, copacii plini de promoraca, intreaga natura, parca, te transporta intr-o lume a basmelor. La gura sobei, in serile lungi de iarna, ascultam povestile bunicilor. Iar in flacarile focului vedeam Feti-Frumosi si Zmei luptandu-se intre ei. Si visam frumos noaptea!

Saraci fiind, si multi, iarna ne inghesuiam cu totii intr-o odaie. 6 insi, in doua paturi! Acolo gateam, acolo mancam, acolo dormeam. Si tot acolo noi, copiii, ne faceam lectiile. La lumina lampii cu gaz. Numarul 5,6 sau,mai mare, 8. Cateodata mai si fumega. Dar nu ne stricam ochii atat cat si-i strica azi copiii din cauza televiziunii, sau a computerului.

Cateodata, eu ma culcam cu batranu, intr-un antreu, unde aveam un godin de fonta in care puteam face  focu' si cu paie. Ca lemnele erau scumpe. Odaia de la drum nu era locuita. Si fara soba,nu dormea nimeni niciodata in ea. Nici iarna, si nici vara.

Cand venea o iarna mai lunga, mai rea, cu greu ieseam din ea. Taranii harnici, prevazatori si grijulii se pregateau serios pentru fiecare iarna. Animalele erau pe primul plan. Cocenii, paiele, pentru vite, tarata si boabe pentru porc si oratanii, trebuiau cu grija dramuite ca sa ajunga pentru toata iarna.
De, nu degeaba canta taranul:
"Iarna-i grea, muirea-i rea,
Vitelor/Vacilor n-am ce le da,
Vai de muiculita mea!"

Varza de la putina, muraturi de la borcan, bulion de rosii, fasole uscata, cartofi, erau proviziile principale pentru noi, celelalte vietuitoare ale unei gospodarii taranesti. Totul era bine dozat in timp astfel incat sa putem iesi din iarna cu bine. Faina se mai gasea. Dar foarte putina. Faceam paine si colaci numai la sarbatori. Foarte rar si cozonaci, iar,ocazional, gogosi. Malaiul in tava la cuptor, si mamaliga in tuci de fonta erau de baza. Imi aduc aminte si acum. Dimineata, cand plecam la scoala, prajeam mamaliga pe plita. Si o mancam cand beam o cana de cicoare. Mirosea in toata casa a mamaliga prajita, si a cicoare. Mai rar, cand ramanea turta, maica ne facea si zabic, imbunatatit, cateodata, si cu jumari de porc.

La scoala din sat nu era prea cald. Cand eram de serviciu sa fac focul, plecam de noapte. Stateam imbracati in clasa, si suflam in deste. Nu puteam sa le facem "puica" de inghetate ce erau. Dar mergeam zilnic la scoala. Nu lipseam niciodata, si invatam bine. Ca sa ajungem la oras. Sa scapam de viata grea de la tara. De coada sapii, cum se zicea pe-atunci.

Serile de iarna, la tara, erau lungi. Lipsa gazului, si ala scump, ne forta sa ne culcam devreme. In noptile senine, si cu luna plina, stelele sclipeau pe cer ca purcelele. Crapau si lemnele, si pietrele, cand era ger. Cand era moina insa, curgeau stresinile, pe care se faceau turturi mari. Ne amuzam jucandu-ne cu ei, sau ,chiar, mancandu-i de sete. Peste noapte, cand se facea frig in casa, nici doua paturi nu erau deajuns. Geamurile, pe care le mai captuseam si cu zderente, inghetau peste noapte. Taicu se scula cu noaptea in
cap. Inaintea noastra. Sa sparga lemne si sa raneasca la vite, sa le tasale, sa le dea de mancare, si sa le adape. Sa dea de mancare la porc, la pasari, si la cainele nelipsit, aproape, din orice curte de la tara.

Maica,in casa, scotea cenusa pe faras,tragand-o cu vatraiul din soba. Apoi,facea focul si ne pregatea de scoala. Ziua, isi vedea de casa. Facea de-ale gurii in fiecare zi. Fasole sau cartofi, in zilele de post. Ciorba cu os in oala, sau varza calita, cu coada lu' purcel prin ea, in celelalte zile. Toate aveau un gust cum nu mai intalnesc deloc, nicaieri in  lume, in ziua de azi. Batranu cobora, uneori, dis-de-dimineata, cu ulcica de pamant in mana in pivnita, la putina cu varza acra. O punea langa putina si dadea drumul la slavina. Incet ca sa nu sara nastrapi. Apoi, o bea, stia el de ce, pe narasuflate. Stergandu-si mustata cu mana zicea: "Ah...Ce buna e!"

Periodic, in zile cand nu era pacat-se tinea cont de asta- maica spala rufele,si perdelele, in albia mare. Tot in casa. Pe care le clatea apoi in jgheabul de la fantana, cu apa rece. Le punea la scurs afara, pe franghie, in curte. Iar seara le aducea inghetate in casa, ca sa se usuce. Se faceau aburi in casa. Dar miroseau asa de frumos a curat!

Cand avea un pic de timp, maica lua un caier de lana, punea furca-n brau, si-l torcea. Parca aud fusul: sfrr,sfrr... Si ne facea ciorapi grosi de iarna, sau manusi cu un desti, la un carlig. Rar punea si razboiul pentru a tese o scoarta de zestre, bete pentru fie-sa, sau vreun asternut din zdrente. Dar stia si sa coase. Camasi pentru ea si sora mea, sau pentru noi, baietii. Cu fir de borangic rosu, negru, sau galben. In rauri
cu motive oltenesti, pe care  le imbracam primavara, sau vara. Nu statea o clipa. Tot timpul se gasea cate ceva de facut in gospodarie. Sa mearga la poarta sa stea pe marginea santului la barfe cu babele,cum faceau altele? Feri-te-ar Sfantu'!. Nici iarna, si nici vara n-am vazut-o pe maica, niciodata, stand la poarta.

In unele seri, de sarbatori, sau ocazional, veneau pe la noi rude, prieteni, sau vecini. Jucam cu totii popa prostu',tantar, sau baba oarba. Fetele mai mari isi aduceau lucru cu ele. Fiecare povestea cate ceva. Faceam floricele sau fierbeam boabe de porumb, sau prajeam pe plita samanta de floarea sorelui sau de dovleac. Cateodata, taicu scotea si cate o oala de vin. Si, cand prindea chef, canta cate un cantec. Ne invata sa jucam sarbe, hore. El stia sa cante, si sa joace foarte frumos. Restemu',Brauletu', Alunelu' oltenesc, si altele. Sau nea Ion a lu'Titi, care facuse armata in Dobrogea,ne arata cum invatase el sa joace. Ca aia de acolo: pe ciucite, pe sarite, fluierand si batand cu palma pamantul si talpile piciorelor. Mai dechideam usa, din cand in cand. Ca eram multi si se ridica praful dupa toate scalambaielile lu 'nea Ion. Dar era frumos! Ne simteam aproape unii de altii. Ne intelegeam bine. Ne iubeam chiar.

Dupa Anul Nou, cand treceau toate Sarbatorile de Iarna, si cand incepea sa se mareasca ziua, taicu se uita pe geamul de sus al usii. Era inalt, frumos, si puternic. Deja planuiacum si ce trebuie sa faca in primavara care, parca, batea la usa. Sa intinda balegarul pentru rasadnite, unde puneam samanta de ardei,de toate felurile, vinete,varza, praz, si altele. Dar, mai intai, trebuia facut rost de creitari pentru diferite nevoi ale casei. Pentru unele, pentru altele.

Sapam in gradina si scoteam de sub zapada, si de sub pamant zarzavaturi: praz, morcovi, pastranac,ridichi, sfecla. Pe care le spalam in apa rece din jgheabul de la fantana. Stateau bine, la caldurica sub zapada si sub pamant, aratau frumos, si miroseau a proaspat, incat credeai ca atunci fusesera scoase din camp.

Din podul casei coboram usturoiul, ceapa. Si orceagul pe care trebuia sa-l alegem, din nou, bob cu bob, la fel cum il stransesem de pe camp. Il puneam intr-o postavita si ii rupeam mustatile, si coditele,il curatam de pamant, si il separam pe categorii: mai mic, un pic mai mare, si alte doua categorii de tazalac. Din acesta se facea ceapa verde timpurie, buna la salata, sau cu branza alba, de capra. Fiecare avea un pret. Munca migaloasa, dar si banoasa. Mirosea urat si se ridica praful in toata casa. Dar merita. In cate un an era
scump ca aurul.Pe un sac de orceag faceam bani frumosi. Cand se vindea. Cand era plointe insa, si se facea mult, nu se vindea. Si il aruncam pe Jii, sau la gunoi. Iar, in anulurmator, puneam mai putin. La fel faceam si cu usturoiul si cu ceapa care ramaneau nevandute.

Marfa era pusa in saci, si dusa cu  caru tras de boi la piata, la Craiova. Sau, cand era marfa mai multa, taicu se ducea cu ea "la deal".In oraselele de munte, populate cu muncitori,cu bani mai multi,si unde piata era mai iute. La Petrosani,Petrila, Lupeni. Sau, peste munte,la Sighisoara, Sibiu, Brasov...Ne bucuram cand venea acasa. Ca ne aducea nuci, mere,bomboane,alvita, halva,...Dar si pentru bani. De care aveam atata nevoie...

In primul rand, erau datoriile catre stat. Apoi, din putinul care mai ramanea, trebuia sa procuri cele necesare pentru gura. Produse ce nu le puteam avea din camp, sau din gradina de zarzavaturi. Precum: gazul, uleiul, zaharul, lemnele de foc, si altele. Unele dintre acestea le luam de la comparative (mai tarziu numita Magazin satesc). Si cu bani, dar si in natura.Mai dadeam si oua, si floarea soarelui, ca sa luam gaz si ulei. Imbracamintea? Si aia cu economoie. Trecea de la unu la altu'. Rar avea cate unu' din casa norocu sa
aiba ceva nou.

Noi eram mici pe-atunci. Sau marunti, cum se zicea la tara. Cand ne facuram mai mari, plecaram care si-ncotro. Eu plecai primul, la liceu. Dupa doua luni, se marita sora-mea. Eu stateam deja in gazda la viitorul cumnat. Ca doar(si) de aia isi dadusera parintii mei odrasla asa de tanara dupa unul de la oras, dar mult mai in varsta decat ea. Dupa alte cateva luni, pleca si fratele cel mare la armata. Departe..."unde a arat cu iedul", cum se zicea pe la tara. In 3 ani si 3 luni de armata veni odata, in permisie, pe acasa.

Nu trecura, sa zicem 2 ani, dupa ce se libera al mare, si ni-l "luara"pe al mic. Nemaiavand posibilitati materiale, taicu il dadu la profesionala. Dar fu declarat respins. Nu de prost, ci dincauza originii sociala: fiu de taran,mijlocas instarit. Ne schimbasera statutul ca sa ne forteze sa ne treceam la colectiva. Si-atunci, ce-si zise al plesnit. Cum ii ziceau ai mei cand se suparau pe el. Se apuca, nici una-nici doua,impreuna cu
inca doi, mai mari ca el, Bombica si Bebe, sa rastoarne pe primarul comunei. Seful lor era nea Ion al Mare. Asta stia multe. Citea si ziaru'. Ii gasira acasa o sabie veche ruginita si un pistol tot vechi in stare de nefunctionare, si fara munitie. Pe copii, ca minori, ii condamnara la cate 3, si 4 ani, iar pe nea Ion la 7 ani. Bebe al Balii scapa necondamnat. Acesta ii tradase.....Ooof, Doamne! Ce vremuri! Cate ne-a fost dat
la toti sa tragem de pe  urma lui, numai noi stim.

Parintii nostri,mai tot timpul anului, numai ei doi, trebuiau sa munceasca singuri pamantul ca sa faca bani. Sa plateasca mobila de zestre pentru sora-mea, sa trimita periodic pachete cu mancare fratelui la armata. La fel,dar mai tarziu, trebuia sa trimita pachete lunar la puscarie, fratelui mai mic. Iar pentru mine trebuia sa-mi cumpere uniforma si rechizite scolare, si sa plateasca taxa scolara,in fiecare an. Incat, din toti banii pe care ii faceau, nu le ramaneau pentru ei nimic. Nici cat sa-si faca o alta camasa pe ei sau o pereche de izmene in fund. Nici vorba sa mai poti bate un cui intr-o uluca, sa faci cate ceva la casa, sau prin curte.

Cum reuseau totusi taranii,parintii nostri, sa imparta banii, si sa le ajunga pe toate, nu-mi pot, nici astazi, explica!... Pentru ca bani erau putini, noi eram multi, iar cerintele mari. Dar aveau in permanenta cu ei o vorba: "Daca ne-o ajuta Dumnezeu, trecem noi si peste asta!" Nu stiu cum faceau, dar treceau. Si peste iernile lungi si grele, dar si peste celelalte greutati si necazuri ale  vietii. Care n-au fost putine. Pentru ca
exista un lucru. Pe care nu prea-l mai vad nici la tinerii, si nici la varstnicii de azi:
Intelegere si Credinta. In care am crescut si noi, la gura sobei,....


Love to You all
Ion COTOI, Massapequa, NY
20 dec. 2008