ARS PO(I)ETICA 

La lumina celor trei zboruri ale

buzduganului,

zmeura da în pîrg: din

cîmpie – peste írişi – pînă în gură, ca o prédică

cheltuindu-mi poéticul

în toate vămile (v)anului…

Definiţia po(i)eticului: “acolo unde metafora des-fiinţează logica raţionalului, metonimia asigură reversibilitatea spiritului dinspre hotarul lui real spre cel imaginar”

Versul meu: şi-spîn-şi-harap,

cît se vede că

nici-scris-nici-rostit (nu-i),

ci védică

numai-bună-de-pus-drept

(la) inimă… 

                                                  SABAT ESTETIC

Gîndul scribului nu se mai sperie după Miron Costinin încoace...

Iar locul perfect unde mă pot

întîlni – şi influenţa reciproc, nu-i aşa?! – cu cititorul meu

ideal, e chiar

poemul acesta. El (cititorul) – cu avantajul de a-mi strecura sîmbătă,

zi de piaţă,

un mănunchi de pătrunjel recoltat în Grecia:

sugerîndu-mi astfel să nu-mi fac iluzii

despre metaforă ca trop universal…

                                                 IMPOSTORUL 

Să nu crezi nici unui cuvînt de-al meu:

parcă aş putea răspunde la atîta dragoste, trădare sau nădejde,

toate investite în mine de duşmani, prieteni şi părinţi?!

Cum aş putea răspunde deplin, la toate acestea,

cu un singur nume pe care îl port?

                             SILEPSĂ ÎN GENUL SIDJO

Ara-v-aş, drumuri ale mătasei,

pînă în rărunchii Asiei:

(acolo, Li Y odele

şi le frizează ca pagódele...),

bătători-mi-aş stilul, printre voi,

cu-n dinte de usturoi ..!

Sidjo – gen literar poetic coreean

Li Y – poet coreean (1536-15840), maestru al sidjo-urilor ciclice

FRAGMENTE DINTR-O SCRISOARE EXPEDIATĂ UNEI EX-IUBITE

(obişnuită să lectureze din Kant şi Derrida) 

… doar ştii: “realitatea” e populată de “memoria universală”

în care dragostea-noastră -juvenilă, eterică și cu griji nefondate

(îţi amintești că ne-a abandonat în chiar seara majoratului ei?!)

încă poate întîlni la colţul facultăţii de filozofie

“fantoma comunismului” (copilul ilegitim al lui Marx şi Engels),

întoarsă de curînd din ambele Americi (cu izbîndă variabilă în Cuba),

ori se poate împiedica de “conştiinţa-nefericită-a-evreilor”:

nu e nevoie să-ți spun cît e de nefastă influenţa străzii…

…eu însumi sunt doar o aporie, anexată propriului destin…

…dar să-ţi povestesc despre incidentul din autobuzul nr. 9… 

Sintagmele luate între ghilimele sunt citate din Spengler, Marx şi Derrida 

Aporie (filozof) – eroare flagrantă survenită în construcţia unui raţionament al logicii, contradicţie ireconciliabilă; condiţie inerentă specifică post-modernismului, promovată de către filozoful deconstructivist Jacques Derrida  

În numerologie, cifra 9 indică limita ierarhiei fenomenelor intangibile şi se referă la partea spirituală a lucrurilor

Lozinci pentru o poezie proaspătă!

Ucideţi diagnozele neuro-poetice!

Crăpaţi ţeasta revoluţiilor care îşi devorează propriii fii!

Congelaţi, pentru orice eventualitate, organele

sfăr’mate ale maestrului nebun

de legat!

Cine poate garanta că, în toate avatarele sale,

Krishna nu îi datorează

 lui Eminescu

pseudo-capodopera literară “Luceafărul”, la care s-au lustruit

toate generaţiile trecute prin nemesis?!?

Montaţi pe soclu poemul “Ondina”, noul hybris post-modern !!! 

Hybris (in literatura antică)  - eroare fatală care decurge din insolenţa şi aroganţa, dar mai ales din simţul ironiei unui personaj literar; toate cele trei componente care conduc la  “osîndirea” la moarte a eroului unei tragedii, după ce acesta a ignorant în mod repetat avertismentul zeilor din Olimp 

Nemesis – partea culminantă rezultată din “hybris”: răzbunara ireversibilă a fenomenelor implicate în anecdotica tragediei