*

 1.  Poveste pseudo-Zen (1)

Acest stâlp

sprijină cerul

e-nfipt în pământ

îl urc

în curând

voi ajunge

în vârf

e-un mesaj

 Aici se termină stâlpul

Acum în mintea mea este vid

Atunci aruncă-l afară

Cum să-l arunc dacă nu-i nimic?

Ei bine. Realizează-l!

2.  Poveste pseudo-Zen (2)

 I

Mă uit în oglindă

mă priveşte

cineva

care rânjeşte

deşi nu schiţez

măcar

un zâmbet

II 

Mă uit în oglindă

merg

în spate

eu însumi

dându-mi

şuturi 

III 

Mă uit în oglindă

e plină de praf

întind mâna

s-o şterg

nu există

nici o

oglindă

3.  Poveste pseudo-Zen (3) 

Un nou discipol:  Venerabile, am venit să mă iniţiezi.

Magistrul: Stai lângă mine trei ani!

…..

Discipolul: Au trecut trei ani şi..

M: Mai ai rădare trei luni!

……

D: Au trecut cele trei luni…

M: Mai rezistă trei săptămâni!

……

D: De ajuns! Plec…

M: După atâta timp ce mai contează trei zile. Apoi poţi face orice. Fiind un om de onoare,  chiar şi să te sinucizi…. 

*

Şi, în a treia zi, Discipolul, în timp ce-şi făcea harakiri, s-a iluminat.

4.  Poveste pseudo-Zen (4) 

Un om stătea în mijlocul unei intersecţii.

Dând din mâini ca şi cum ar vâsli.

Trafic blocat.

Un şofer exasperat: ce faci omule, eşti nebun?!

Vâslesc. Vrei să facem împreună o plimbare?

Dar unde-ţi e barca?

Cum? N-am  barcă? Atunci ar trebui să înotăm amândoi! 

*

Şi s-au iluminat.  

5.  Poveste pseudo-Zen (5)  

Moto:  Povestea spune că Bodihrama şi-a tăiat pleoapele

ca să poată medita fără să-l prindă somnul.

Iar din lacrimile care-i curgeau a răsărit ceaiul.

Plouă cu picuri de întuneric strălucitor Katia,

Irina,Marta,Sofia,Marga,Jeana,Sanda, Ely...

toate într-una cu părul despletit pentru

ceremonia ceaiului/pleoape tăiate lasă

ochii liberi să vadă ultima mea

nuntă

luaţi-mi resturile

şi le ardeţi/

râzând

6.  Lunatice (mă feresc să le zic haiku-uri) 

I 

luna în apă

căldarea se sparge

luna în cer

II 

secera lunii

snopuri de stele

plouă mărunt

III 

luna de sânge

plânge pădurea

frunzele toamnei

**

7. Poveste pseudo-Sufi (1)

Moto: „Vezi cât de puternic este întunericul acestei lumi. Întinde-ţi mâna şi nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mâna. Şi n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină””

Ibn ’Arabi.

Îmi  place   jocul

cu trenuleţe

filosofia

poezia

Dumnezeu

tăcând  tăcerea renunţă

la dogme

e dogmă

întind o mână

în întuneric

ea mă arată

nu mă mai văd

dar văd

8.  Poveste pseudo-Sufi (2) 

Deasupra capului tău, femeie, se zărea

sufletul unui copil

chircit

ori n-ar fi fost

să fie

conceput

ori născut

şi a fost conceput & născut.

Într-o zi, într-o cârciumă

cineva zice:

lumea asta-i perfectă.

Blasfemie, cretinule,

nu vezi ce nenorocit sunt?

Ei aş, eşti cel mai perfect

dintre toţi cocoşaţii,

Quasimodo