1.

Mă voi sfârşi lucid în toate

mă voi sfârşi precum un zar

rămâne strict pe zero poate

încremenind în mod bizar

iar fluvii s-or sfârşi în mine

vărsându-se fără hotar

în marea ce-nvârtea dulbine

- un alarmant abece/

dar fără litere –

şi iarăşi

va-ncepe totul căci absent

precum pe seară şi-a şters urma

un Doamne, Doamne/

Repetent

2.

Pe prima treaptă/

este o floare/

pe a doua/se taie capul/

pe următoarea/ se pune la loc…

şi uite-aşa/din loc în loc/

se petrece câte-o întâmplare

în acest univers

deloc simetric şi plictisitor/

dar ceea ce este îmbucurător/

şi/totodată/hilar/

universul este/sau pare/

uneori/

absolut circular

3.

Mi se întâmplă-adesea să contemplu

când jertfă mie însumi eu îmi cad

şi când pătrund în mine ca într-un templu

frumos precum o groază – ochi de jad

Căci în lumina lui ca-ntr-o sfială

mă pierd în jocul lent şi rotitor

furat fiind de o ciudată boală

chiar nu mai ştiu de urc sau de cobor

4.

Dacă ne-am întâlnit

sigur  da nu

poţi să mă uiţi nu

poţi Ovidiu mi-a

zis te-a zărit

iernile frigului curgeau

în mare invocaţia  mea

zar aruncat rămas pe

muchie în echilibru/

stabil

5.

Niciodată să

nu părăsiţi

golul

absenţei

unei

anumite

femei

Copiii

- nenăscuţi -

peste ani

vor întreba

Unde e

Mama ?

Aici,

nu simţiţi

parfumul ei

inconfundabil

care persistă ?

*

Sunt bune şi

cuvintele la

ceva...

Când îţi pătrund

- mii, miliarde de

mii de ace-n

toţi porii -

otrăvindu-te

cu

frumuseţea

absenţei