Creatorul a fost în vechile societăţi un membru privilegiat. Cunoaşterea conferea atunci o poziţie de forţă, demiurgică, iar cei care o posedau acţionau aproape de fiecare dată aidoma unor despoţi. Cultura a rămas pentru multe secole o afacere restrânsă, o castă imuabilă, la care marea majoritate a oamenilor nu avea cum să ajungă. În vechile societăţi, cărturarii, cei care ştiau să scrie şi citească, conduceau. Societatea în esenţă era modelată de aceştia. Pentru a ajunge să ai ceva de spus trebuia să urmezi un întreg mecanism, trebuia să reuşeşti să te integrezi în cercurile restrânse care guvernau exprimarea. Pe parcursul istoriei, cultura, arta, muzica, au fost aservite de nenumărate ori unor interese oculte.

Multe dintre marile opere, pe care astăzi tindem să le sanctificăm, au la bază motive banale. Marii artişti ai Renaşterii au pictat, au scris şi au sculptat pentru bani, iar asta nu are nicio legătură cu valoarea intrinsecă a creaţiilor. Ceea ce pentru noi apare acum ca o minune era atunci o simplă sursă de câştig. Nu a fost niciodată nimic ruşinos în arta percepută ca o meserie.

Explozia culturii de masă a dus, aidoma oricărui proces ideologic, la construirea unor mituri. Dacă în antichitate existau zeii, astăzi există vedetele. Dacă acum câteva secole existau şi erau apreciaţi Kant, Hegel şi alţii, astăzi impact asupra societăţii au cărţile unor autori ca Dan Brown, Paulo Coelho, J.K. Rowling etc. Nu este vorba de o scădere a nivelului, nu este vorba de o rafinare pozitivă sau negativă a gusturilor, este vorba de realitate, de evidenţă. În trecut cultura era un process exclusivist, astăzi cultura este accesibilă tuturor. În trecut, oamenii erau obligaţi să citească, pentru că nu existau alte mijloace de a se informa. Oamenii de cultură erau cei care impuneau modele, pe care, în absenţa altor posibilităţi, nu puteai să le conteşti. Frustrările acumulate au dus la formarea unei majorităţi tăcute care, atunci când a avut posibilitatea, a sancţionat drastic clasa conducătoare. Odată ce evoluţia le-a oferit alternative, oamenii au ales, renunţând la rolul de simpli cobai. Astăzi cultura nu mai poate exista aplicând standardele trecutului, pentru că acestea au fost depăşite de mult. Discuţiile sunt inutile, nu contează de ce, nu contează cum, nu contează în ce direcţie, contează doar că aceste standarde au devenit inaplicabile. Cei care continuă să lupte pentru vechile sisteme sunt sortiţi izolării. Intelectualii au ajuns să nu mai conteze în ceea ce priveşte marea scenă, iar acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. Spectatorii refuză să aplaude atâta timp cât actorii nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Şi în cele din urmă, de foarte multe ori, spectatorii pleacă din sală. Este o realitate firească, pentru că atunci când simţi că interesele nu îţi sunt reprezentate, vrei să te revolţi, să le arăţi celor din jurul tău că ai puterea de a riposta. Animalul luptă până la ultima suflare pentru a rămâne în viaţă. Omul de ce ar trebui să facă altfel?

            Accesibilitatea este una dintre cele mai apreciate calităţi astăzi. Valoarea unui simbol este strâns legată de posibilitatea indivizilor de a ajunge sau nu la el. Astfel se poate explica laicizarea societăţii. Oamenii nu se mai pot raporta la principii imuabile, ei au nevoie de dovezi incontestabile. Teoria lasă locul practicii, pentru că doar aceasta le poate oferi indivizilor ceva palpabil. Am învăţat de mult să nu mai credem fără să cercetăm!

            Cultura de masă este accesibilă, cultura de masă nu se agaţă de nişte valori absolute. Totul se află în continuă mişcare, oamenii au reuşit să se elibereze de constrângeri. Sexul începe să nu mai constituie un subiect tabu, homosexualitatea este acceptată legal, influenţa cultelor a scăzut, libertatea de exprimare este apărată chiar şi prin război. Lumea a început să nu mai trateze totul în modul apocaliptic specific trecutului. Astăzi trebuie să învăţăm că viaţa merge înainte orice s-ar întâmpla. Nu avem cum să ne opunem schimbărilor şi tocmai de aceea trebuie să ştim să ne adaptăm. Natura găseşte întotdeauna o cale iar omul nu ar trebui să facă excepţie.

Dacă vrem să impresionăm, trebuie să renunţăm la dorinţele absurde. Nu vom reuşi să le impunem oamenilor modelul nostru. Iar despre a îi convinge nu poate fi vorba atâta timp cât refuzăm să acceptăm dorinţele lor. Este vorba despre cerere şi ofertă. Dacă nu reuşim să găsim un echilibru între acestea două, ne vom pierde mai mult ca sigur publicurile potenţiale. Alternative există, creaţia noastră nu este indispensabilă. Nu ne putem permite să ne sfidăm publicul decât atunci când deţinem un monopol asupra pieţei. Şi cum monopolul devine un deziderat aproape imposibil astăzi, e clar că artiştii trebuie să-şi regândească poziţia. Nu deţinem niciun atu, trebuie să ne luptăm pentru a ne câştiga poziţia în cadrul pieţei.

            Filosofia viitorului este filosofia capitalismului de consum. Produsele pe care le realizăm au valoare în măsura în care pot fi consumate de ceilalţi. Nu putem exista pentru noi înşine, pentru că societatea presupune interacţiune. Dacă acţiunile tale nu îi afectează pe ceilalţi, sunt inutile. Nu trăieşti singur şi trebuie să înţelegi că relaţiile pe care le stabileşti cu cei din jurul sunt foarte importante. Viaţa nu are valoare aseptică, pentru că viaţa este definită în esenţă de apropiere. Dacă nu te adaptezi timpului în care trăieşti, te vei simţi respins. Alienarea creatorilor trebuie oprită chiar de către aceştia. Este în puterea noastră să alegem cum anume trăim, doar noi putem decide dacă vrem să fim actuali sau ne cramponăm într-un trecut ce nu mai poate fi aplicat. Modelele noi s-ar putea să nu fie pe placul nostru, însă a le respinge nu este o soluţie. Progresul nu poate fi stopat, oricât de nociv ar fi el. Doar din greşeli putem învăţa.

Cinismul existenţial este religia viitorului. Singura şansă a artiştilor este Marketingul Cultural. În absenţa acestuia, cultura din România se va transforma într-o nişă practic inexistentă.

            Concluzia este foarte simplă. Ceva trebuie schimbat din temelii în literatura română. Autorii trebuie să înceapă să citească pentru a se simţi bine şi nu pentru a bifa “lucrările monumentale ale literaturii universale”. Nu recitind marii clasici vom învăţa să ne adaptăm realităţii. Mai bine citim un ziar sau mai bine mergem să facem un sport decât să ne pierdem timpul printre cuvinte folosite ca topoare. Omul modern nu mai vrea să fie constrâns, nu mai vrea să vadă cum limitele îl atacă din mai multe părţi. Vrem libertate, indiferent de nivelul acesteia.

            Să învăţăm să privim viaţa cu detaşare, să învăţăm să apărem fericiţi. Nu contează cum reuşim, contează doar să învingem. Filosofia învinşilor trebuie surprimată, pentru că viitorul aparţine exclusiv învingătorilor. Fără comentarii paternaliste, pentru că nimeni nu va învăţa astfel nimic. Dacă vrem să îi impresionăm pe cei din jurul nostru, nu trebuie să îi obligăm să facă nimic şi nu trebuie să îi convingem să facă decât ceea ce este în interesul lor. Modelează-ţi interesele după posibilităţi şi vei reuşi să descoperi calea spre succes. Convinge-i cu argumente reale pe cei din jurul tău, ai încredere în ei atunci când vrei să o faci, trăieşte-ţi viaţa la intensitate maximă. Doar aşa vei reuşi să laşi ceva important în urma ta, doar aşa vei reuşi să schimbi lumea.

            Marketingul literar reprezintă singurul viitor posibil pentru literatură în special şi pentru artă în general. Să fim sinceri cu noi înşine, să scriem şi să creăm doar pentru public. Pe scurt, să învăţăm să îmbuteliem viaţă. Cu cât mai spectaculos, cu atât mai bine. Până la urmă, cultura de consum a mileniului trei are un răspuns pentru orice:  

“Attention Universe: Be sure to tune in next week for another exciting episode of… Earth! The Asians are really stewed at the russians, the zebras trying to get along with the buffalo. And americans and irakies have an all out brawl. It’s outrageous fun and it’s all new... Earth! On Fogal...” 

                                                                                                South Park - Cancelled