Poezii
|
linge-o şi taci
I scream, you scream, we all scream for ice cream
aminteşte-ţi că mori taci aprinde încă o ţigară priveşte cum fumul se înalţă spre cer el a înţeles că doar aşa se poate transforma într-un nor deasupra limbilor rămân oamenii închide ochii şi debarcă Omaha există pentru fiecare nu îţi trebuie decât puţină imaginaţie câteva rafale de gloanţe şi un ideal. monstrul se ascunde adânc în tine undeva după perdeaua de alb avioanele brăzdează cerul ce faci când nu mai ai unde să te ascunzi? ce faci când toate paharele se sparg? este vremea când toate clopotele bat simte cerul cu mâinile eşti mic şi ai învăţat până acum doar să zâmbeşti aruncă vinul apleacă-te acum pământul îţi cere să îl bei supune-te plescăie-ţi strămoşii îngenunchează şi în timp ce te rogi înţelege este în puterea ta să-ţi creezi un dumnezeu expert în lins rănile oamenilor de diamant
voi ştiaţi că vikingii sunt sexi? barca alunecă pe apele copiilor noştri lasă-ţi pletele să fluture în vânt şi râzi ca şi cum mâine ai muri
dacă vrei toţi câinii o să te asculte linge degetele celor pe care îi iubeşti răpeşte-le inima prin fire lungi o batistă poate să spargă securea în două
uite, casele au răsărit din pământ luntrea se leagănă între stuful care se împleteşte cu furtuna fiecare împărat are nebunul aferent ştii prea bine că robele nu pot ascunde femeia nu mai încerca înghite-ţi crucea desenează satanic pe zidurile albastre doar dacă vei ajunge în cel mai adânc infinit îţi vei atinge gleznele
sari sari pentru viitor
atinge sânul drept aruncă şarpele între picioarele statuilor piciorul tău va deveni teacă împlântă sabia adânc şi râzi
astăzi mori
nu uita cum te-au învăţat zeii vechilor vikingi să zâmbeşti
unde este fantoma mea? alerg prin pădurea de fiere castelul albastru zâmbeşte oamenii negri au mâncat până la urmă sârma ghimpată departe în spatele orizontului glugile albe pregătesc o altă porţie
dar nu mai contează o picătură este îndeajuns cascadele nu mai pot fi oprite lavă aer şi gheaţă universul se apropie de obrazul meu sărută-mă sărută-mă ca să pot să visez
sărută-mă iubita mea lasă-mă să te strâng în pumn voi încerca să te transform într-un talisman să te alint vei fi particula mea de praf vom înfrunta împreună deşertul
te rog iubito dormi pe urechea mea şi şopteşte-mi în somn poveşti nemuritoare
eu caut ştii prea bine voi fi al tău până când îmi voi găsi fantoma...
|
caen buffalo
şarpele aşteaptă tăcut a învăţat să vorbească, dar preferă să tacă săbiile se ascut atunci când ochii se acoperă urechile nu vor înţelege niciodată iubirea cerul nu poate să se gândească la tine norii se preling scuipându-şi răsăriturile spre ferestre murdare ne temem să deschidem geamurile am uitat să înjurăm pentru că am uitat să sărutăm
fulgerul se aruncă înainte nu se gândeşte la nimic închide ochii şi joacă fulgerul ştie că nu este nimic mai plăcut decât să intri în carnea celui care te-a chemat fulgerul ştie că taurii zilei de mâine se nasc din carnea victimelor de astăzi
aşează-te dragă este rândul tău desfă picioarele deschide gura şi lasă ultimul fulger să intre în tine...
avem frunze de ciocolată copacii bătrâni se îneacă în apa fântânilor triste care au uitat să se reverse unde trebuie pe drumul de ţară roţile se împiedică în proprii spini, scuipând petrol rafinat şi iluzii undeva, focurile ard acoperind dealurile roşii cu mantiile negre ale nopţii eterne priveşte fiule, ridică-ţi ochii din pământ, îndreaptă-ţi coiful murdar şi priveşte dealurile copilăriei tale s-au transformat astăzi în ţigări aburinde, priveşte-le şi plângi.
nu vei mai găsi drumul spre casă, oamenii care sălăşuiau acolo au plecat spre adâncuri coliviile sunt goale, între uşile bătrâne doar vântul îşi mai pocneşte biciul nu mă întreba nu voi şti să îţi răspund nimeni nu ştie unde au plecat apaşii, nimeni nu ştie de unde au venit minerii sufletelor plângi băiete plângi astăzi când diamantele s-au transformat fără să îşi dea seama în cruci
tsunami-ul a lovit, pretutindeni cadavre şi pelerine, sau pelerini şi cadavre diferenţele nu mai există demult într-o lume a copacilor sfinţi moartea miroase a omnia sau poate a vâsc nimeni nu mai ştie, nimeni nu mai poate să şoptească te iubesc la trei metri deasupra apei tăcute care macină inimi şi prezervative copacii sfinţi cântă nepăsători: “priviţi-ne, adoraţi-ne, noi avem frunze de ciocolată doar noi avem frunze de ciocolată...”
Jack. just Jack nu e greu să deşurubezi un capac mişcarea în dreapta ţi-ar putea aminti de un şanţ, sau poate de mama respiră lasă vaporii să-ţi înfioare creierii încă o dată priveşte cum râurile lumii se scurg paharul se umple, dar încă nu eşti mulţumit Niagara îngheaţă şi apoi curge din nou cineva a scos dopul de la butoiul de carne lasă-ţi ochelarii pe masă, în seara asta nu mai trebuie să vezi o mie de lumini vin spre tine adâncindu-se în ceaţă sări dansează ritmul de samba picură arămiu
salută-i pe toţi, ei sunt copiii aceluiaşi soare nu te speria moartea înseamnă până la urmă un pic mai multă durere nu te teme aduce cu ea frica întradevăr însă totul pleacă de la dorinţă
priveşte-l în ochi oglindeşte-te în sclipirea lor paharul se dă până la fund şi se sparge imediat aminteşte-ţi asta acum
priveşte în pumnul care vine spre tine înţelege un alt dop şi o altă mişcare spre dreapta lovitura se prezintă universal jack... just that...
azulejos clădirile ne zâmbesc în albastru şi alb istoria scrâşneşte din dinţi departe soarele ne luminează mânăstirile unde sunt călugăriţele? unde este sunetul îngerilor?
după ziduri transformarea este completă lupii au scăpat în altar fugi iubito răpeşte-mă dacă vrei, dar fugi pietrele albastre nu te vor mai salva de data asta fugi ascultă cum ghearele ne gâdilă inimile dar fugi nu te lăsa înşelată azulejo nu mai există demult astăzi doar vampirii se mai joacă crucile noastre s-au transformat în morminte fugi teme-te dar nu uita că te iubesc...
|