In caietele de memorii ale Episcopului  Iuliu  Hossu,  salvate  in urma unor dispute cu caracter succesoral, dar  care  au revenit in patrimoniul Bisericii si au vazut lumina  tiparului, inaltul prelat scrie ca planul unificarii  fortate a Bisericii Romane Unite cu cea Ortodoxa din Romania a fost initiat la Moscova si aplicat in tara noastra dupa modelul folosit de Stalin in Ucraina. Inaltul prelat mentioneaza cateva  fete bisericesti care l-au sprijinit pe Petru Groza sa puna in aplicare acest plan cu  consecinte dramatice, in frunte cu  Patriarhul comunist Justinian Marina,  care au venit la ei in detentie incercand  sa-i convinga sa se lepede de credinta lor stramoseasca.

            Hotararea abuziva a unificarii confesionale a dat nastere unei miscari de rezistenta in randul  prelatilor greco-catolici si al credinciosilor care se opuneau unificarii fortate a celor doua Biserici, sau cereau reinfiintarea Bisericii Unite. In urma acestor actiuni, autoritatile comuniste au luat masuri de represalii inscenand procese in care s-au pronuntat pedepse cu ani grei de inchisoare, opozantii fiind acuzati de “uneltire  contra  ordinei  sociale” si “manifestari ostile democratiei”. In  orasele din Transilvania unde  au existat  forme active de rezistenta  pedepsele au fost deosebit de severe. La Oradea a avut  loc procesul unul lot de 13 persoane acuzate de propaganda pentru reinfiintarea Cultului Greco-Catolic, in frunte cu rectorul Academiei Teologice Coriolan Tamaianu si Teodor Daraban care au fost condamnati la cate 25  ani de munca silnica.  Ceilalti  membri  ai  lotului primind  urmatoarele  pedepse: Virgil Maxim 20 de ani, Dumitru Muresan 20, Ioan Tautu 18, Eugen Foisor 18, Gheorghe Mangra 15, etc, tot lotul fiind condamnat si la cate 10 ani  degradare civica.  In procesul lotului  Pop din orasul Dej, Tribunalul Militar din capitala Transilvaniei  a  pronuntat urmatoarele sentinte : Preotii Traian Pop si Augustin Prundus la cate 9 ani  munca  silnica,  preotul  Ioan  Bal  8 ani, Damian Pop 7 ani, Ioan Sabau, Vasile Laurentiu si Ioan Micu la cate 5 ani, calugarita Maria Fekete 4 ani, etc.  In  acest moment Episcopul Iuliu Hossu a intuit  drama care se apropia  si  s-a adresat lui Petru Groza  intr-o audienta cu urmatoarele cuvinte “Ceea ce faceti faceti-o crestineste si romaneste!”.

            Parintele Vasile Aftenie este unul dintre episcopii care nu au acceptat copromisul propus de reprezentantii regimului comunist care i-au oferit titlul de Mitropolit al Bisericii Ortodoxe, cu conditia de a se  se lepada de credinta stramoseasca in care fusese  botezat si crescut. Neacceptand sa semneze acest pact care era in realitate un siretlic al lui Petru Groza,  a fost dat pe mana calailor tortionari ai  securitatii,  fiind  supus  unor torturi ce depasesc limitele  imaginatiei.  Dupa cum se mentioneaza in Buletinul Arhieparhiei de Alba-Iulia si Fagaras, in ziua  inmormantarii  lui cand   a fost adus cu duba in cel mai strict secret de la Jilava,  groparul Cimitirului Bellu-Catolic si cateva femei care se aflau acolo au ridicat capacul sicriului pentru a-i  aseza mainile pe piept conform traditiei crestinesti.  Acestia au descoperit urmele unor cumplite torturi pe fata si pe corpul lui. Barba ii fusese smulsa, iar bratele  erau desprinse din umar. Tinand cont  de faptul ca Episcopul Aftenie avea o constitutie atletica, ne putem inchipui la cate suplicii  a fost supus de catre calaii securitatii, care l-au schilodit  si mutilat cu un sadism ce aminteste de tribunalele inchizitoriale ale Evului Mediu. Un singur lucru nu i-au putut smulge, dragostea fata de Christos si de Biserica pe care a slujit-o cu credinta si zambetul senin cu care a trecut la cele vesnice.  

           Vasile Aftenie s-a nascut intr-un sat de langa Blaj la 14 Iunie 1899, urmand cursurile Facultatii de Teologie  din Bucuresti dupa terminarea liceului. Era inalt, blond, avea o constitutie atletica, o privire calda si un zambet care inspira incredere. Primind o bursa pentru Colegiul “Sf.Atanasie” a plecat la Roma de unde s-a intors dupa sase ani de studii cu titlul de doctor in Filosofie si Teologie.  Dupa numai o luna este numit profesor la Academia de Teologie din Blaj, apoi Protoop de Bucuresti si ulterior rector al Academiei Teologice din Blaj, de unde revine in Capitala in urma numirii sale in functia de Episcop Vicar.

            In luna Aprilie 1940 Sfantul Scaun i-a acordat titlul de Episcop titular de Ulpiana, indeplinind si functia de auxiliar al Mitropolitului Alexandru Nicolescu, care l-a numit Vicar General al Vicariatului Bucurestilor. Acest Vicariat  numara in acea perioada aproape o suta de mii de credinciosi, urmasi ai ardelenilor care se refugiasera in Tara in cea de a doua jumatate a Sec al XVIII-lea pentru a nu fi inrolati in armata  austro-ungara, numarul  lor  si  al parohiilor greco-catolice dublandu-se dupa Marea Unire dela 1918 si dupa anexarea Ardealului de Nord in urma dictatului de la Viena, cand foarte multi romani au trecut muntii refugiindu-se in “Regat”.

             Dupa instalarea la carma tarii a regimului comunist, demonstrand un act de mare curaj in plina teroare stalinista,  Parintele Aftenie a intrat in inchisoarea Vacaresti pentru  a-i incuraja pe detinutii politici de acolo. Printre  ei  se aflau generalul Aurel Aldea, gen.Eftimiu, col. Evolceanu, cpt.Mircea Criveanu, prof. Ion Vulcanescu si multi alti reprezentanti ai elitei intelectuale care erau aruncati in infernul dela Vacaresti unde avea sa moara si el in curand. Dupa oficiera unei Sfinte Liturghii, el i-a imbarbatat pe cei arestati cu urmatoarele cuvintele: “Biserica este alaturi de voi. Biserica se roaga pentru voi”.

              Episcopul  Aftenie s-a implicat in multe din problemele sociale cu care se confrunta populatia in acea perioada tulbure. La locuinta lui din Bucuresti din care a fost alungat de comunisti, gazduia in permanenta 5-6 studenti saraci si primea credinciosi de diferite confesiuni pe care ii indruma si le dadea sfaturi. A fost prezent in randul manifestantilor din fata Palatului Regal la 8 Noiembrie 1945,  precum  si la adunarea de la Ateneul Roman cand bucurestenii s-au adunat sa-l asculte pe Iuliu Maniu. Intr-o intalnire cu Liciniu Faina, in luna octombrie din anul 1948, i-a marturisit acestui prieten din copilarie: ”Vin vremuri grele  pentru  Biserica noastra, frate Liciniu. In curand voi fi arestat dar nu imi voi intina sufletul cu pacatul tradarii, chiar daca imi vor oferi lumea toata”.

                Intr-adevar, asa cum intuise, Episcopul Aftenie a fost arestat  la data de 28 Octombrie 1948 impreuna cu episcopii dr. Valeriu Traian Frentiu, dr. Iuliu Hossu, dr. Ioan Balan, dr. Alexandru Rusu si dr. Ioan Suciu, si internat  la Manastirea Caldarusani de langa Bucuresti, care fusese transformata intr-un lagar de detentie inconjurat cu retele de sarma ghimpata si paza militara. Acolo au mai fost adusi inca  28 de membri ai Clerului Superior  Greco-Catolic  care  refuzasera  convertirea  ceruta de autoritatile comuniste. Dupa cateva incercari nereusite de a-l determina sa-si renege confesiunea,  Episcopul Aftenie  a fost transferat in arestul ministerului de Interne in luna mai 1949, fiind  supus unor torturi bestiale. A trecut  la  cele vesnice la data de 10 mai 1950 in varsta de 51 de ani, dupa numai un an petrecut in inchisoarea Vacaresti. A fost inmormantat la Cimitirul Bellu Catolic, mormantul lui devenind un loc unde o multime de oameni vin in pelerinaj  pentru a se ruga si a-si marturisi necazurile, fiind incredintati ca Episcopul martir le va indeplini dorintele.

            In vizita ecumenica pe care Suveranul Pontif Ioan-Paul al II-lea a facut-o in Romania in luna mai 1999 la invitatia fostului presedinte Emil Constantinescu, a BOR si a Conferintei Episcopilor Catolici din Romania, inaltul prelat s-a rugat in genunchi la mormantul celor 3 episcopi greco-catolici, Vasile Aftenie, Ion Balan si Cardinalul Iuliu Hossu, precum si la mormantul Eroilor Revolutiei, in prezenta a catorva mii de credinciosi care au venit sa-l vada.

           Mormantul Episcopului Aftenie este strajuit acum de un monument funerar  ridicat de o familie de credinciosi a caror fata  a fost vindecata de paralizie in urma vizitelor si rugaciunilor la mormantul lui.

           Episcopul martir Vasile Aftenie, a carui canonizare este asteptata de toti credinciosii din Romania, s-a dus cu zambetul pe buze sa-i intalneasca  pe ceilalti episcopi martiri ai Bisericii Unite ucisi in inchisorile comuniste:  Tit-Liviu Chinezu,  Ioan Suciu  si  Valeriu Traian Frentiu ucisi in inchisoarea dela  Sighet,  Alexandru Rusu la Gherla, Ioan Balan la Jilava si Iuliu Hossu mort in lagarul de la  Caldarusani unde avea domiciliu fortat, dupa ce indurase ani grei de temnita.

            In Imparatia Cerurilor, acolo unde pasiunile, patimile si interesele politice nu se regasesc,  unde  discriminarile confesionale nu exista intrucat Dumnezeu este unic si are in  paza Sa pe toti credinciosii, ei s-au intalnit si s-au infratit cu sutele de slujitori ai altarului Bisericii Ortodoxe ucisi in universul concentrationar in obsedantul deceniu care a patat cu sange  istoria Romaniei moderne.                                  

            P.S. Citind cutremuratoarea poveste a martiriului acestui inalt Prelat, care a platit cu viata convingerile lui religioase alaturi de alte cateva sute de fete bisericesti si de mii de elite si valori  ale neamului nostru, iti pui firesc o intrebare: Cum este posibil ca unii reprezentanti ai aparatului de represiune ai regimului comunist sa declare cu nonsalanta in media  ca toate torturile si supliciile la care au fost supusi  cei considerati indezirabili pentru regimul communist, au fost savarsite in interesul  si binele Romaniei?