Exista in viata noastra intamplari ce par a fi determinate de jocul hazardului, de actiunea unor factori imprevizibili sau de anumite situatii conjuncturale, ca o rezultanta a concursurilor de imprejurari. In realitate ele sunt opera destinului inexorabil care dirijeaza toate actiunile noastre, conducandu-le spre un final inevitabil. Uneori deznodamantul acestor situatii este neindurator, cum a fost in cazul slt.aviator Theodor Lisaniuc, care si-a frant aripile in locul camaradului sau de arme, lt. aviator Florian Buchiu, ale carui amintiri au stat la baza acestui remember.

Capitularea neconditionata a Romaniei la 23 August 1944, cunoscuta sub eufemismul "Armistitiu", a avut consecinte dezastruoase pentru tara noastra. Armata romana din Moldova a primit ordinul de a inceta luptele, hoardele armatei rosii patrunzand in tara fara a intampina nici cea mai mica rezistenta, dupa care au urmat o serie de jafuri, violuri si crime. Rusii s-au comportat in Romania ca intr-o tara ocupata, ucigand, jefuind si furand tot ce se putea fura, chiar si ceasurile de la mana oamenilor, pe care nu le vazusera in "raiul" lor bolsevic. "Davai cias" era cuvantul la ordinea zilei, astfel incat oamenii se fereau sa mai iasa chiar si ziua din casele lor, deoarece riscau sa fie pradati sau impuscati in plina strada.

Dupa incetarea ostilitatilor rusii au incalcat cu cinism acordurile incheiate, luand prizonieri peste 150 de mii de ostasi, subofiteri si ofiteri ai armatei noastre, dintre care peste 40 de mii au fost deportati in lagarul de la Balti, impreuna cu circa zece mii de militari germani, unguri, italieni si slovaci. Neavand posibilitatea de a-i alimenta, rusii i-au impuscat pe toti, aruncandu-i in gropi comune. Pe acel loc a fost ridicat mai tarziu un monument in amintirea macelului care aminteste crimele de la Katyn unde a fost asasinata de KGB floarea armatei poloneze. Restul prizonierilor romani au luat drumul Siberiei si al lagarelor mortii din Asia Centrala, raspandite in vastul teritoriu al gulagului rusesc pana la Vladivostok.

In acest timp Aviatia Romana care era angajata in luptele pentru eliberarea Transilvaniei de nord a primit ordinul de a schimba semnele de identificare de pe fuselajul si aripile avioanelor, semnul crucii tricolore cu litera "M" la fiecare capat fiind inlocuite cu un cerc tricolor avand in centru steaua cu cinci colturi. Cu toate acestea avioanele romane erau doborte sau incendiate la sol de rusi, care aveau o ura viscerala impotriva aviatiei noastre care le daduse cateva lectii de inalta maestrie in arta pilotajului, atat in luptele aeriene cat si in bombardamentele obiectivelor terestre.

Escadrila 113 se afla cantonata in acele zile fierbinti pe aerodromul improvizat de la marginea padurii Coanda, langa comuna Produlesti, gara Matasari, aflandu-se la dispozitia Statului Major al Aerului care era dispersat in orasul Titu. In asteptarea ordinului de plecare in misiune cativa aviatori jucau remy la o masa in jurul careia se aflau lt.aviator Florian Buchiu, slt. aviator Theodor Lisaniuc, adj. sef aviator Ion Moise si serg. aviator Francois Hillerin. Jocul era anost si lancezea deoarece toti erau cu gandurile la camarazii lor plecati in misiuni deosebit de riscante inca din zorii acelei zile de la sfarsitul lunii septembrie 1944. Printre cei plecati se aflau lt.av. Ionica Voiculescu, sergentii aviatori Dumitru Istrate, Ionescu Vasile si cel mai tanar dintre toti, Nicolae Crivat. In jurul orelor 10 dimineata comandantul Escadrilei 113 cpt. aviator Ion Goranescu s-a intors de la Statul Major al Aerului avand in mana un plic mare de culoare galbena, plin de sigilii. Acest ofiter rezervist care a condus Escadrila de la inceputul razboiului pe toata perioada luptelor, era cu cativa ani mai in varsta decat ceilalti aviatori, dar era iubit pentru intelepciunea manifestata cu diverse prilejuri, pentru dragostea fata de intreaga Escadrila si nu in ultimul rand pentru intelegerea aratata fiecarui component al Escadrilei compusa din piloti, tehnicieni, mecanici, servanti de bord si ostasi in termen. Era un adevarat catalizator al energiilor tinerilor aviatori, in jurul lui Escadrila fiind strans unita ca un monolit. Apropiindu-se de lt. Buchiu, care era cel mai mare in grad, i-a spus, aratandu-i plicul pe care il tinea in mana: "Zbori imediat la Craiova si predai acest document Sefului Statului Major al Armatelor Terestre Romane. Fa-ti foaia de misiune si adu-o la mine la semnat."

Exista momente in viata cand o vointa mai puternica decat a noastra ne determina sa luam unele hotarari care ne vor schimba radical cursul existentei. Asa s-a intamplat in acel moment cand slt.Theodor Lisaniuc s-a ridicat de la masa si apropiindu-se de lt. Florian Buchiu i-a spus : "Te rog sa ma lasi sa zbor in locul tau la Craiova unde locuiesc, deoarece sotia mea a nascut acum cateva zile un baiat si as vrea sa-i imbratisez". Cu aceste cuvinte slt. Lisaniuc si-a semnat sentinta, urmandu-si necrutatorul destin scris in stele. "Desigur draga prietene, i-a raspuns lt.Buchiu. In primul rand da-mi voie sa te felicit pentru noul tau nascut, ai acordul meu pentru schimbare, dar avem nevoie de aprobarea comandantului". Cpt. Goranescu a semnat foaia de zbor, dandu-i cateva sfaturi lui Lisaniuc: "Fii atent deoarece misiunea aceasta este foarte importanta. Ai in total trei zile pentru a o indeplini si pentru a-ti vedea mostenitorul". Fericit ca un copil care a primit cadou jucaria preferata, Lisaniuc l-a imbratisat atat pe comandant cat si pe camaradul lui, Buchiu, dupa care si-a luat foaia misiunii de zbor, a imbracat salopeta de pilot, a luat casca si ochelarii si s-a urcat in "Fieslerul" care il astepta cu motorul pornit la capatul pistei. A decolat apoi fericit facand tuturor un semn prietenesc cu mana, plecand in ultima lui misiune , la capatul careia il astepta nu intalnirea cu familia, ci cea cu eternitatea.

Dupa plecarea slt. Theodor Lisaniuc, lt. Buchiu a decolat impreuna cu generalul aviator Garleanu pe o ruta lunga de inspectie a unitatilor de aviatie din Brasov, Buzau, Bacau, Roman, Iasi, Suceava si Botosani. Peste tot au intalnit atat in viata civila cat si in cadrul unitatilor militare inspectate oameni dezmagiti si timorati datorita comportarii trupelor rusesti care jefuiau, violau si sechestrau persoane cu o salbaticie rar intalnita. Dupa inapoierea din misiune, Lt Buchiu nici nu a apucat sa-si scoata costumul de zbor, cand furierul Escadrilei, serg. Ion Bratu ii spuse ca autoritatile militare din Craiova insista sa vorbeasca cu comandantul Escadrilei 113. Deoarece era singurul ofiter la acea ora pe aerodrom, a preluat receptorul si s-a prezentat conform uzantelor militare. La celalat capat al firului, Slt. Nicolae Pelin i-a raportat urmatoarele: " Astazi...orele...avionul "Fieslerstork" nr...aflandu-se pe pista de aterizare a fost doborat cu o rafala de mitraliera, pilotul avionului, slt. Theodor Livasiuc fiind omorat". La aflarea acestei vesti, lt. Buchiu a ramas pentru cateva minte fara glas. Mai tarziu, dupa cercetari pe care le-a facut, inclusiv la Ministerul Aerului si la Marele Stat Major, avea sa afle ca in urma anchetei unei comisii mixte romano-sovietice care a urmat, s-a stabilit ca doi ostasi rusi in stare avansata de ebrietate au pariat ca vor dobori primul avion care va ateriza din prima rafala de mitraliera. Pretul acestei marsavii era o sticla de vodca.

Dupa participarea activa la luptele pentru eliberarea Ardealului de nord, la data de 1 noiembrie 1944 Escadrila 113 a primit ordinul de a se prezenta la Baza, la Flotila nr.3 Aviatie-Informatie de la Buzau. A urmat apoi scoaterea unor Unitati de aviatie de pe linia frontului si dezarmarea avioanelor romanesti de vanatoare, bombardament si recunoastere. Acest ordin dat la indicatiile Comandamentului sovietic dezonora Armata Romana si in special Aviatia militara. Din acest motiv lt. Florian Buchiu a refuzat sa faca parte din Escadrilele aviatice care urmau sa insoteasca trupele romane si sa participe alaturi de cele rusesti in luptele din Ungaria si Cehoslovacia si in ziua de 11 noiembrie 1944, dupa 3 ani si patru luni de front, s-a prezentat la Seful Seviciului Mobilizarii caruia i-a cerut sa fie demobilizat, fiind rezervist.

"Te inteleg foarte bine, esti deceptionat si eu as face la fel, i-a raspuns cpt aviator Comanescu, dar nu pot deoarece sunt ofiter activ si trebuie sa raman la datorie". Luand ordinul de demobilizare, lt. Buchiu s-a indrepta spre dormitor pentru a-si face bagajele. Avea sufletul indurerat. Imaginea camarazilor sai care si-au frant aripile in marea inclestare a luptelor aeriene ii reveneau in minte, defiland prin fata lui ca la apelul de dinaintea plecarii in misiune, zambindu-i de dincolo de viata cu mana la cozorocul caschetei de aviator. Isi aminti de camarazii sai din Escadrila 113 care cazusera in misiuni de lupta si sufletul lui se umplu de tristete. Retrai momentele petrecute alaturi de ei si le revazu chipurile asa cum ii cunoscuse. Si-l reaminti pe Cpt.av. postmortem Alexandru Starcea care arsese in carlinga avionului sau, pe Adj.av. Tomac, pe Sergentul mitralior Constantinescu, cazuti in luptele aeriene, cat si pe Sergentul t.r. Trambitas impuscat in frunte langa el in luptele de la sol impotriva unui comando german. Isi mai aminti si de alti aviatori cazuti la datorie, precum adjutantul Theodor Negulici citat prin Ordin de Zi pe intreaga Aviatie si decorat cu Ordinul "Virtutea Aeronautica" clasa "Crucea de Aur cu Spade" pentru conducerea avionului sau de bombardament "Stukas"si aterizarea in bune conditii, desi fusese lovit de un glont care ii atinsese nervul optic si orbise pe loc. Fapta lui de eroism impresionse profund si fusese relatata pe larg intr-o cunoscuta revista de razboi germana. Isi mai aminti si de asul aviatiei de vanatoare romane, Comandorul postmortem Alexandru Serbanescu, cel care se angajase singur in lupta impotriva unei formatii de cateva sute de avioane americane de bombardament si se prabusise ca un vultur cu aripile frante pe un povarnis de stanca pe frumoasa Vale a Buzaului. Urcand in trenul care il aducea la Bucuresti, coplesit de amintiri, lt.Buchiu isi sterse discret o lacrima, cu gandul la toate intamplarile pe care le traise in anii petercuti alaturi de toti camarazii lui decedati in inclesarile cumplite ale razboiului.

Aceasta este povestea mortii Slt. aviator Theodor Lisaniuc, pe care autoritatile comuniste de atunci, aflate in slujba Moscovei, au ascuns-o. Sansa a fost insa ca unii dintre camarazii lui de arma au supravietuit, precum Comandoul av.(r) Florian Buchiu, decorat printre alte cu "Virtutea Aeronautica cu Spade" care si-a amintit unele fapte eroice din Epopeea Aviatiei Romane in cel de al Doilea Razboi Mondial in care trupele rusesti in drumul spre Berlin, cu kalasnicowul intr-o mana si cu sticla de vodca in cealalta au lasat in urma lor ruine, lacrimi si morminte, printre care a fost si cel al Slt.av. Theodor Lisaniuc, cazut jertfa pe altarul crudului zeu Marte, ucis de doi membri ai unei armate care a adus in Europa ciuma doctrinei comuniste .

P.S. De curand, bunul meu prieten si colaborator comandorul av. (r) Florian Buchiu a decolat int-un zbor fara intoarcere, pentru a-si intalni camaradul caruia i-a datorat viata, cat si pe ceilalti aviatori cazuti in inclestarile marei Conflagratii Mondiale, care a secerat fara mila floarea tineretului din tarile participante la acel cumplit macel.