Dupa evenimentele regizate din decembrie‘89, pe scena politica a Romaniei au aparut ca ciupercile o sumedenie de formatiuni politice create cu scopul diminuarii sanselor partidelor istorice din perioada interbelica de a reveni pe scena politica a Romaniei.

Supravietuitorii Partidului National Taranesc au reusit totusi sa reconstituie acest partid sub conducerea "Seniorului" Corneliu Coposu, care reusise sa afilieze in clandestinitate partidul la Internationala Crestin-Democrata.

A fost reconstituit si Partidul National Liberal in care s-au pus mari sperante dupa rasturnarea dictaturii comuniste, dar acest partid a dezamagit profund electoratul, dovedindu-se a nu fi la inaltimea momentului istoric. Aceasta formatiune politica a avut tot timpul o atitudine ambigua, purtand amprenta duplicitatii imprimate de unii dintre liderii ei, precum Guta Tatarascu in perioada instaurarii comunismului, cu care a colaborat, Radu Campeanu dupa asa zisa revolutie, si mai recent Calin Popescu Tariceanu, cel mai duplicitar dintre toti sefii acestui partid istoric, care a realizat o serie de compomisuri cu partidele din stanga esicherului politic, votand in Parlament cot la cot cu formatiunile de sorginte comunista carora le-a sustiut politica populista., ceea ce a antrenat tara intr-o criza sociala si financiara nemaiintalnita in perioada postdecembrista. Daca Partidul National Liberal a dat o pleiada de barbati de Stat care au condus stralucit destinele tarii in momentele de cumpana ale istoriei noastre, dupa evenimentele din Decembrie acest partid nu a mai fost condus cu aceeasi clarviziune, in el aciuindu-se o multime de afaceristi, indivizi aroganti si infatuati, care au dat dovada de diletantism cras si incompetenta, compromitand ideile nobile ale Bratienilor.

Recitind opera politica a marelui Eminescu aparuta sub forma unor editoriale in ziarul de nuanta conservatoare " Timpul" unde era redactor-sef, se poate constata viggoarea cu care a combatut demagogia si coruptia ce domneau in sanul partidului liberal. Ceea ce frapeaza enorm pe cititorul de astazi al publicisticii lui Eminescu, este similitudinea izbitoare dintre naravurile reprezentantilor acelui partid aflat la putere in epoca respectiva si al celor din partidul Liberal din zilele noastre. Exemplele selectate vin sa confirme sintagma : coruptie, incompetenta si abuz de putere. "Traim intr-o tara ciudata, scrie Eminescu in ziarul Timpul la data de 16 mai 1881 si nu e zi in care sa nu putem repeta, cand cu mahnire, cand cu indignare : ca la noi la nimeni! Multe am vazut, multe am indurat de cand avem fericirea sa vedem la carma tarii pe oamenii marelui partid (liberal, nn) care promiteau sa aduca in aceasta tara mult incercata Domnie a Virtutii. Acei oameni atat de mult s-au obisnuit a striga ca ei sunt tara si numai ei incat in cele din urma au inceput s-o creada si, cautand imaginea natiunii in acea oglinda mincinoasa in care nu se vad decat diurne, ghesefturi, recompense, misiuni, cumul, etc., striga cu mirare: In tara asta nu sunt oameni cinstiti!" In ziarul "Timpul" din 2 decembrie 1881 Eminescu este atat de actual incat citindu-i editorialul ai putea crede ca a anticipat fapte ce se petrec in zilele noastre: "Cunoastem de mult colosalele preparative, scrie el, ce se fac in vederea campaniei electorale. Dupa cate stim, ele vor intrece cu mult tot ce tara a avut ocaziunea sa vada in trecut in aceasta materie. Nu credem totusi ca cutezanta oamenilor de la putere sa mearga pana la a dezonora Justitia, facand-o unealta de partid si servindu-se de dansa in alegeri spre a oprima vointa si constiinta alegatorilor".

Aservirea Justitiei poate nu a fost posibila in timpul lui Eminescu la scara la care aceasta Institutie a Statului de Drept a fost aservita partidului condus de tandemul Iliescu-Natase, cand am asistat la un spectacol dezonorant in care multi slujitori ai Zeitei Dreptatii s-au transformat in lachei ai puterii careia i-au aparat cu exces de zel interesele.

Tariceanu nu a putut realiza aservirea justitiei, dar a reusit sa-i blocheze drumul spre reforma, reforma ce ar fi dus la epurarea deplina a societatii romane. Referitor la viteza cu care reprezentantii partidului liberal au votat intr-o singura seara 5 proiecte de legi, Eminescu scrie in ziarul "Timpul" la data de 27 martie 1879 : " orice expresii am intrebuinta, daca am numi-o bufonerie constitutionala sau panglicarie prlamentara, orice vorba am intrebuinta ea n-ar fi indestul de tare pentru a infiera aceasta extrema usurinta, care nu credem sa fi avand seaman in analele nici unui parlament de pe fata pamantului". Calin Popescu Tariceanu nu a avut nevoie sa treaca prin Parlament anumite proiecte de legi intrucat a preluat de la precedesorul lui, Adrian Nastase, o metoda mult mai sigura si mai eficace: Ordonantele de urgenta emise de guvernul liberal de la putere.. "Am vorbit atat de mult de partidul rosu de guvernamant (liberal, nn) si de inividualitatile care-l compun incat marturisim ca uneori simtim ca ne-a sleit dictionarul si nu mai aflam expresii care sa-nsemneze intr-un chip nou coruptiunea adanca ce s-a-nradacinat in acest partid. Osteneste in adevar cineva descriind tot aceleasi naturi care considera avutul public si interesele tarii ca pe o mina buna de exploatat". (Timpul, 13 iunie 1881). Acelasi sentiment il incearca si pe analistul politic de azi care este pe cale a epuiza toata gama de epitete la adresa PNL, vazand halul in care a adus tara acest partid oportunist.

Daca Eminescu ar fi trait in zilele noastre si ar fi fost martor al marilor abuzuri la care se dedau asa zisii "oligarhi" care sustin financiar partidul liberal si pe cele cu care a semnat alianta pentru destituirea presedintelui Basescu, ar fi ramas fara replica. "O spunem drept ca lipsa pana si a unei umbre de sentiment de pudoare, care e comun atat celor mai multi dintre oameni precum si sentimentul machiavelic al guvernului, nu ne mai revolta. Ne-am obisnuit atat de bine cu dansul, am patruns atat de bine toata reteaua aceasta de expediente si de cugetare perversa incat nu ne mai mira nimic, nu ne mai revolta nimic. Pe de alta parte suntem siguri ca o lupta in infinit cu adevarul nu e cu putinta. Haosul adevarat care exista in finante, deficitul adevaat, criza adevarata, cu toate ca recolta noastra e buna, apasarea adevarata pe care o exercita un sistem al ineptiei si al minciunii asupra populatiilor cata sa se infunde mai curand ori mai tarziu....Deplangem de pe acum mana de oameni pe care situatia-i va sili sa ia asupra-le trista mostenire a acestei secte de speculanti ai ntereselor publice si de comedianti politici". (Timpul, 19 oct.1880). Intadevar, noul guvern care va fi instalat dupa alegeri va avea o misiune dintre cele mai dificile de a restabili increderea populatiei in Institutiile Statului de Drept. "Acum cateva zile d.ministru al finantelor anunta saracia, foametea care domnesc in tara; in fiecare zi vedem sosind in capitala, spre a cersi din usa in usa, tarani vestejiti la fata si incovoiati de mizerie, care spun ca de o zi sau doua n-au mancat si cu toate acestea, senatul a votat recompensa minima a presedintelui Camerei. Trist spectacol pentru o tara care vede ca un partid fara scrupul si fara nici un control, tocmai in timpuri de mare lipsa, de foamete, imparte cu darnicie banii publici favoritilor sai", scrie Eminescu in "Timpul" la 4 aprilie 1880. Folosind aceleasi metode, parlamentarii din zilele noastre si-au votat fara pic de rusine pensii aproape duble decat ale celorlalti muritori de rand, iar salariile directorilor unor regii guvernamentale sunt de ordinul zecilor de mii de euro, in timp ce sute de oameni mor anual de foame si frig, iar nou nascutii sunt aruncati la pubela, pe camp, sau abandonati in maternitate din cauza lipsurilor materiale. "Noroc ca poporul nostru e intelept, caci rar se va gasi un popor mai rabdator decat al nostru. Dar si rabdarea lui cata sa fi avand o margine". (Timpul, 10 iunie 1879) . Speram ca la alegerile viitoare rabdarea alegatorilor care au fost pusi la grea incercare in ultimii ani sa se manifeste printr-un vot care sa elimine coruptii din viata publica a Roamaniei.

"Este de netagaduit astazi ca atmosfera politica a tarii are trebuinta sa fie purificata de miasmele pestilentiale ce o apasa; moralitate este cuvantul ce se afla pe buzele tuturor. Moralitate in alegeri, moralitate in administratie, moralitate in Justitie, iata trebuintele imperioase ale momentului. In fata chivernisitilor si a imbogatitilor zilei, opozitia de toate nuantele, unita asupra acestui program comun, va fi sigura de triumful ei ". (Timpul, 20 noiembrie 1882).

Si atunci, ca si acum, electoratul era dezbinat datorita scenariilor si diversiunilor celor care detineau parghiile puterii, astfel ca epurarea morala a societatii ce purta si inca mai poarta pecetea mentalitatilor fanariote, nu a putut fi pusa in aplicare. Este trist sa constati ca dupa 120 de ani pe malurile Dambovitei coruptia este inca in floare, luand proportii nemiintalnite pe melegaurile noas tre. "Cand sunt rosii la putere (scrie Eminescu la data de 3 iunie 1879) adminitratia intreaga s-a impanzit cu fel de fel de Mihailesti si numai pe ici pe colo Justitia descopera cate ceva ca din intamplare, pe cand daca procedura ar fi sistematica si energica, nu stiu zau daca marele partid national-liberal n-ar trebui sa se bucure, aproape fara exceptie, de umbra blagoslovita a Vacarestilor. Se poate constata ca textul de mai sus se potriveste de minune catorva partide de la noi, in care Mihailestii, Patricienii, Voiculestii, Remesii, Pacurarii si alti asa zisi "baroni" sau "oligarhi", misuna precum vulturii in jurul prazii, sfidand prin opulenta vietii de nabab pe care o duc cat si prin insolenta specifica ciocoilor. "Noi pe oamenii de la guvern nu-i credem pe atat de rai patrioti pe cat sunt de usori, nu atat de usori pe cat sunt de meschini si nu atat de meschini pe cat sunt de lasi. Stim foarte bine ca nu au avut nevoie de glasul opozitiei pentru a zice nu, caci opozitia nu a deschis gura si a tacut ca pestele pentru ca e prea putin numeroasa. (Timpul, 16 aprilie 1888). Asemanarea cu situatia socio-politica din zilele noastre este menita a demonstra ca nimeni nu a invatat niciodata nimic din istorie."Iata dar starea fericita de lucruri laudata de organele guvernului: bugetul cheltuielilor Statului se urca, importul din strainatate se urca, mortalitatea urca, dar scad veniturile, scade exportul, scade populatia, scad scolile , populatia emigreaza". (Timpul, 9 iulie 1880). Cata similitudine cu situatia catastrofala din zilele noastre cand au emigrat peste doua milioane de oameni, care si-au cautat pe alte meleaguri o sursa mai sigura de existenta. Am putea spune ca nimic nu s-a schimbat, problemele sunt aceleasi, doar actorii sunt altii, mai lacomi si mai perfizi. "Ceea ce ne preocupa pe noi mai mult este invatamantul ce l-am putea culege si de astadata despre caderea treptata a nivelului moral si despre tortura la care este expusa constiinta alegatorului, invatamant care nu face decat sa intareasca in noi convingerea ca masina guvernamentala dispune de un arsenal din cele mai complete si mai perfectionate pentru a incatusa vointa alegatorului, pentru a nimici neatarnarea lui, pentru a face dintr-o alegere o adevarata parodie". (Timpul, 8 martie 1880). Manipularea alegatorului de acum se face prin mijloace mult mai sofisticate precum presa, radio si posturile de televiziune aflate in slujba marilor "moguli".

"Nu mai avem curajul de a inregistra toate plangerile in contra administratiunii destrabalate care ne vin din toate partile. Suntem mai aproape de adevar cand vom afirma ca in realitate nu mai exista administratiune, ca judetele sunt abandonate cu desavarsire in exploatarea a vreo cativa deputati sateliti ai guvernului, care la randul lor permit guvernului sa exploateze tara la o scara mai mare. Da-mi sa-ti dau - iata morala guvernantilor de astazi". (Timpul, 29 martie 1880). Este uimitoare analogia cu politica "bani pentru partid" pe care o practica cu nonsalanta partidele care au transformat coruptia intr-o adevarata profesiune de credinta, lasand tara la discretia noilor ciocoi care si-au creat adevarate feude in teritoriu unde domnesc dupa bunul lor plac.

"Ca orator, d.prim-ministru (liberal,nn) are talent deosebit si rar, oricat ar fi dealtminteri lumea plina de toate soiurile de indivizi rai, perversi si fara nici un respect de adevar. D-sa, ce e drept, nu are logica, nu are argumnentatie, nu are claritate decat in niste doze foarte neinsemnate; are insa, cand e vorba sa arunce un neadevar sau sa insinueze intr-un chip calomnios un sange rece care trebuie sa scarbeasca pana la disoperare pe o natura onesta si sa umple de admiratie chiar naturile cele mai catilinare ce-i compun aparatul d-sale parlamentar". (Timpul, 18 ian,i880). Orice aseanare cu actualul prim ministru este cu totul intamplatoare. "Avem atatea de imputat guvernului rosu, (liberal,nn) atatea falsificari, atatea calomnii aruncate asupra noastra (a partidului Conservator din opozitie nn), atata lipsa de simt al dreptatii incat adeseori ne lipseau cuvintele si proprii si figurate, pentru a consemna putreziciunea bizantina ce-au raspandit-o oamenii acestia asupra tarii, ne lipseau locutiunile pentru a reduce la adevarata lor expresie zadarnica logomanie cu care ametesc publicul roman si falsifica bunul lui simt atat de vestit odata, ametind o natie intreaga". (Timpul, 18 aprilie 1879). Se pare ca "putrzicunea bizantina" la care se referea Eminescu in causticul sau editorial s-a perpetuat si a luat proportii nemaiintalnite pe meleagurile noastre. "A sosit momentul mare in care apa se limpezeste si gunoaiele pe care le purta vijelia trecatoare sunt aruncate la mal sau cad la fund; a sosit momentul in care nulitatea, incapacitatea, coruptia si venalitatea trebuie sa reintre in intunericul din care au iesit". (Timpul, 30 sept. 1878). Este ceea ce dorim si noi, cei care mai pastram speranta in purificarea morala a societatii, actiune care poate fi dusa la implinire cu ocazia alegerilor de care ne desparte putin timp.