Ultimele acorduri ale scenei finale din opera "Tosca" mai pluteau inca in atmosfera intima a apartamentului cand profesorul Pantea rupse tacerea care se lasase :

–         Avem toate motivele sa ne mandrim cu faptul ca la premiera acestei opere care a avut loc in luna ianuarie 1900 la teatrul "Costanzi " din Roma Puccini a distribuit-o in rolul principal pe legendara Darclee a noastra, "cea mai stralucitoare soprana a timpului sau", cum a fost caracterizata in cronicile de specialitate din Italia. In Istoria Operei Nationale din Bucuresti se mentioneaza ca Puccini a creat opera Tosca special pentru ea.

–         Totusi, spusei eu, cel care a lansat-o pe Darclee este Mascagni, nu-i asa?

–         Intr-adevar, Haricleea a cantat la premiera mondiala a operei "Iris" care a avut loc in anul 1898 tot la Roma, la pupitru fiind chiar Mascagni, iar anul urmator spectacolul a avut loc in aceiasi distributie si la Scala din Milano. Si opera "La Wally" afost compusa special pentru Darclee de compozitorul Catalani.

–         Dintre sopranele noastre care au dus faima scolii romanesti de canto peste hotare, cine a urcat prima pe scena celebrului Teatru de Opera din Milano?

–         Elena Teodorini, "neuitata artista fara pereche", cum a numit-o marele Caruso, este prima artista care a deschis in anul 1880 drumul spre glorie al celorlalte soprane romane.

–         Stiu ca acest domeniu este hobby-ul tau, spune-mi cateva dintre aceste celebre reprezentante ale artei lirice romanesti care s-au afirmat in mod remarcabil pe alte meridiane.

–         Florica Cristoforeanu, Maria Cebotari, Stella Roman, Zina de Nori, pe numele ei adevarat Zoe Niculescu, Viorica Ursuleac, Margareta Iamandi-Nuovina, Eufrosina Vlasto, Margareta Metaxa, Virginia Zeani, Viorica Cortez, Mariana Nicolesco si nu in ultimul rand Lucia Bercescu-Turcanu pe care tu ai cunoscut-o foarte bine deoarece erati prieteni buni si in casa ta din Bucuresti a participat pana in anul disparitiei sale la seratele voastre muzicale. Stiu ca ea a cucerit cele mai importante scene de Opera din lume unde pur si simplu a triumfat.

–         Intr-adevar, Lucia mi-a pus la dispozitie un imens material din presa timpului in care cronicarii muzicali din tara si de peste hotare unde a cantat timp de 17 ani comparau vocea ei cu "o lacrima pura de cristal". Pacat ca valoarea acestor glorii ale artei lirice romanesti a fost apreciata mai mult peste hotare decat in tara. De ce oare nu am reusit sa ne pastram valorile de patrimoniu care au luat calea exodului? O sumedenie de oameni de stiinta si cultura au plecat pe alte meridiane lasand in urma un gol imens, iar cativa dintre cei care s-au intors nu s-au bucurat de aprecierea compatriotilor nostri. Este semnificativ cazul Haricleei Darclee care a sfarsit intr-o situatie materiala precara si ignorata dupa intoarcerea in Romania, desi fusese admirata de personaltati precum Regele Portugaliei, Osman Pasa si multi altii.

–         Alexandru, raspunse el, marii artisti, ca si oamenii de geniu din alte domenii, nu apartin in exclusivitate tarilor in care s-au nascut ci fac parte din patrimoniul universal al culturii. In drumul lor spre culmile gloriei multi s-au stabilit acolo unde au avut posibilitati optime de afirmare. Ia citeste te rog pe coperta DVD-ului cu Opera "Traviata" in care rolul Violetei este interpretat de o alta mare soprana contemporana, Angela Gheorghiu, stabilita si ea in strainatate. Unde a fost inregistrat acest spectacol ? La Covent Garden, orchestra si corul lui the Royal Opera House fiind dirijate de sir Georg Solti. Or asta spune multe, nu?

–          Ai perfecta dreptate, i-am raspuns, dar as vrea sa stii ca am ramas profund dezamagit dupa ce am cautat pe internet date biografice ale unora dintre artistele lirice pe care le-ai mentionat si am gasit sute de articole in cateva limbi straine, dar in limba romana doar cateva randuri despre Darclee si despre Elena Teodorini. Despre Viorica Ursuleac care a cucerit Viena, am gasit peste 150 de articole in diferite limbi de circulatie mondiala, despre Ileana Cotrubas peste 350 iar despre Virginia Zeani peste 400, dar in limba lor materna niciunul.

–         Dragul meu, sa nu uitam ca Viorica Ursuleac a fost adoptata de austrieci deoarece ea a studiat la Academia de Muzica din capitala Austriei si s-a casatorit cu directorul Operei de Stat din Viena, Clemens Heinrich Krauss, Ileana Cotrubas a ramas in vest si s-a casatorit cu muzicologul Manfred Ramin, deasemeni si Viorica Cortez a ramas in occident si s-a casatorit cu istoricul german Adolf Armbruster, ca si alte artiste lirice romane. Or, in epoca proletcultista pe care regimul comunist a instaurat-o in Romania dupa anul 1947, multe din valorile patrimoniului nostru national au fost eliminate si numele lor interzise, instituindu-se o cenzura extrem de severa in aceasta privinta. Stii foarte bine ce specimene de politruci semianalfabeti hotarau cine are dreptul sa figureze in manualele scolare. Iti aduci aminte cum au fost scosi atunci Eminescu, Goga, Blaga, Rebreanu, Arghezi si foarte multi altii. Am citit in "Scanteia " la timpul respectiv un articol in urma caruia Tudor Arghezi a fost mazilit. Stii cum se intitula acel articol?

–         Da, imi amintesc perfect deoarece m-a revoltat enorm la timpul respectiv. Se intitula "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei" si era scris chiar de directorul ziarului Scanteia, (nomina odiosa). In acea perioada de vacuum spiritual pierderile culturale, alaturi de cele umane si materiale au fost incalculabile si au lasat mari lacune in educatia catorva generatii care nu au cunoscut adevaratele noastre valori nationale. Dupa cum bine stii, cea mai celebra voce de opera din ultima jumatate de secol, Lucia Bercescu-Turcanu, a fost supusa unei interdictii totale in Romania, desi reusise sa atinga in stralucita-i cariera culmile cele mai inalte ale succesului, triumfand pur si simplu la Scala din Milano. Desi pe scenele lirice din occident a fost primita ca o adevarata regina, la noi ea a fost ostracizata din cauza sotului ei, un distins compozitor, care avea convingeri politice opuse tezelor marxist-leniniste. Providenta a vrut insa sa nu se piarda vocea acestei mare artiste. Intorcandu-se in tara dupa o absenta de 17 ani, in perioada in care cultul personalitatii dictatorului atinsese paroxismul, Despina Petecel, o curajoasa redactoare a Radiodifuziunii Romane a reusit sa depaseasca barierele embargoului impus "de sus" in legatura cu aceasta soprana dramatica de exceptie si a realizat impreuna cu ea doua emisiuni memorialistice sub forma de dialog de cate o ora si jumatate fiecare, sub genericul "Corifei ai Artei Lirice". Pentru a nu ramane mai prejos Televiziunea a realizat la randul ei o emisiune cu Lucia Bercescu-Turcanu de o jumatate de ora, ceace era un adevarat miracol in acea perioada in care aproape tot spatiul de emisie era rezervat cuplului dictatorial si "maretelor" realizari ale regimului comunist. In anul 2003, dupa evenimentele din Decembrie cand a avut loc o liberalizare a vietii artistice, ca o recunoastere tardiva a valorii acestei soprane dramatice Editura "Casa Radio" a lansat la Opera Romana din Bucuresti un album intitulat "Arta Cantului". La lansarea acestui CD au vorbit despre cariera artistei muzicologul Grigore Constantinescu, Viorel Cosma si regretatul Ludovic Spiess. Datorita eforturilor depuse de fratele artistei, ing. Vasile Bercescu, in anul 2005 a aparut monografia sopranei Lucia Bercescu-Turcanu, intitulata "Binecuvantarea Cantului", monografie semnata de Doru Popovici, Vasile Bercescu si Veronica Anghelescu, precum si un DVD cu cele mai renumite arii cantate de regretata artista pe toate scenele lirice ale lumii.

–         Ce s-a intamplat cu benzile magnetice pe care ai inregistrat dialogul cu Lucia Bercescu din cadrul emisiunii "Corifei ai Artei Lirice"?

–         Impreuna cu alte cateva zeci de benzi cu adevarate bijuterii muzicale pe care le-am adus cu mine, le-am trecut pe casete audio cu ajutorul magnetofonului pe care mi l-ai oferit. Clipele pe care le petrec uneori ascultand integrala simfoniilor lui Beethoven sub bagheta lui Herbert von Karajan, Simfonia nr 3 de Brahms, concertele simfonice de Lalo, de Bach, Concertul pentru pian de Ceaikowski, Serenada de Schubert, Messa in si minor de Mozart sau arii si duete din opere celebre interpretate de solisti de renume mondial, constituie pentru mine un adevarat balsam, mai cu seama dupa ce citesc din obligatie profesionala presa cu evenimentele din tara care imi lasa un gust deosebit de amar.

Dupa plecarea profesorului Pantea mi-am reamintit unele momente ale sosirii mele in Canada si sprijinul pe care mi l-a acordat intr-o perioada plina de incertitudini. Sotia mea ramasese in tara iar eu venisem cu o singura valiza, jumatate din ea fiind plina cu benzi de magnetofon. Destinul meu se inscrisese pe o noua traiectorie in care fusesem obligat sa las in urma tot ce aveam mai de pret. In plus, ma urmarea amintirea orasului meu drag cu parcurile si gradinile lui pline de magnolii, marile bulevarde revenite de curand la viata, Ateneul Roman si Filarmonica George Enescu precum si teatrele care mi-au deschis orizontul dramaturgiei universale. Ma obseda cantecul plin de nostalgie al frumoasei Solveig care il tot astepta pe Peer Gynt plecat in lumea larga si revedeam unele scene memorabile din poemul dramatic al lui Ibsen in interpretarea magistrala a actorilor Teatrului Nottara. In Canada nu aveam pe nimeni in afara de fiica mea, cercetator stiintific, venita dupa ce scapase ca prin miracol de ranga unui miner in Piata Universitatii si isi pregatea masterul dupa absolvirea "magna cum laudae" a celei de a doua facultati. L-am cunoscut pe Iuliu la un liceu unde preda biologia iar eu urmam un curs de perfectionare a cunostintelor de limba franceza. Afland ca sunt jurnalist si nu am inca un computer imi aducea zilnic extrase din presa din tara pentru a fi la curent cu evenimentele socio-politice de acasa. Mi-a spus ca iubeste muzica intrucat tatal lui ocupase intr-o perioada functia de secretar literar al Teatrului de Opera din Cluj unde mergea de mic copil si atunci i-am marturisit ca am adus o multime de benzi pe care din pacate nu le putem asculta deoarece nu se gasesc magnetofoane, fiind inlocuite cu aparate electronice mai performante. Intr-o zi mi-a facut o mare surpriza scotand din port bagajul masinii un magnetofon pe care mi l-a daruit refuzand sa-mi spuna insa de unde l-a procurat si cat l-a costat. Tot el mi-a dat primele indicatii in taina manipularii computerului si l-am consultat uneori cu privire la subiectul unor analize politice pe care le scriam pentru cateva ziare de pe acest continent sau pentru editorialul emisiunii in limba romana a postului de radio Ottawa-University, editorial pe care il prezentam pe fondul muzical al Rapsodiei a II-a a lui George Enescu, sau al "Baladei" lui Ciprian Porumbescu, pe care tot el mi le pusese la dispozitie, iar sotia lui mi-a facut design-ul copertii volumului meu de versuri "Chemarea Stelelor". Am realizat atunci valoarea mainii intinse unui imigrant care trece la inceput printr-un proces dificil de adaptare la un mediu total diferit de cel de pe meleagurile lui natale unde a lasat rude apropiate, carti de valoare adunate intr-o viata, prietenii cei mai buni si mormitele celor care i-au indrumat pasii in viata. In acele momente de cumpana el are nevoie de un suport moral pentru a-si cladi o lume care sa-i aminteasca de cea pe care a lasat-o in urma si de care este legat prin liane invizibile. Liantul care ne-a unit si a statornicit prietenia noastra a fost muzica. Alaturi de publicistica, muzica m-a ajutat sa leg o multime de prietenii pe acest continent si sa-mi regasesc echilibrul psihic, oferindu-mi in acelasi timp multe clipe de alinare in noptile cand gandul la cei ramasi acasa nu ma lasa sa dorm. Este deosebit de reconfortant sa constati ca intr-o lume dezbinata in care predomina pasiunile si ura, sentimentul prieteniei nu s-a pierdut in oceanul de vicisitudini ale epocii pe care o traversam, ramanand la fel de pur cum l-a sadit Creatorul in sufletele noastre.