Ruxandra DUMITRESCU

           

New York, New York - Cartiere, nume, străzi

Staten Island (III)

 (continuare) 

Westerleigh

Zonă aflată mai central, ea amintește de timpul prohibiției. Parcul Prohibiției, ca o confirmare a acestei perioade, se întinde pe 25 de acri, inițiat ca o comunitate prin anii de sfâșit de sec. 19, cu străzi cu denumiri de state, altele cu nume de candidați prezidențiali ai partidului prohibiționist- Bidwell, Wooley, Fiske. În cartier se mai găsesc încă locuințe ale leaderilor prohibitioniști din sec. 19.  

Todt Hill- Egbertville

Arie centrală a insulei,este considerată cea mai șic din punct de vedere rezidențial.

Unele din casele din zonă sunt legate de numele lui Ernest Flagg (1857-1947), arhitect prolific, ce era la un moment dat unul din cei mai mari proprietari locali. Printre lucrările sale se numără; Academia Navală din Annapolis și clădiri înalte în oraș (Manhattan), precum Singer Tower.

De-a lungul lui Rockland Ave. s-a tăiat calea pe care s-a construit mai tâziu una dintre lucrările majore ale lui Robert Moses (primar al New York-ului), Willowbrook Expressway, drum ce a necesitat relocarea unor proprietăți, dar și exploatarea vizuală unor zone verzi, care însă în același timp au mărit problemele legate de poluare și mediu înconjurător.  

New Dorp

Aria s-a dezvoltat în urma construcției podului superb, Verazzano, de la care spre est se continuă cu plaje. Se pot vedea încă pe mal bunkerul de apărare în cel de-al 2-lea Război Mondial, farul construit la începutul sec.20, și locuința denumită Crimson Beech pe 48 Manor Court, singura locuință din oraș, concepută prin 1959 de arhitectul Frank Loyd Wright, fondatorul al arhitecturii moderne de tip organic . 

Richmondtown

Acum rămas ca un sat istoric (muzeu în aer liber), proiect major în curs de restaurare, cu reconstrucția a 31 de clădiri, a unui muzeu și a unui sistem interior de transport cu trenuleț.

La constituirea lui în 1685, Richmondtown era cunoscut sub numele umil de Cocclestown, probabil după midiile și stridiile găsite în jur. În 1695, olandezii au ridicat casa denumita Voorlezer, un fel de sală de adunare, folosită și pentru servicii religioase și școală. O mică primărie și pușcărie au fost adăugate, iar pe la începutul sec. 18, orășelul era înfloritor. Cu un tribunal, tavernă, un grup de case, și biserica St. Andrew, Cocclestown devenea cel mai impozant loc de pe insulă.

Acum denumirea de Cocclestown nu mai corespundea și a fost schimbată cu numele de Richmond, mai impozant. Pe timpul Războiului de Independență, când insula a fost ocupată de englezi, aici existau o fierărie, un magazin general, un azil de săraci, un magazin de pielărie, o biserică reformată olandeză, o moară, și multiple locuințe. www.historicrichmondtown.org 

Partea de Sud

Rossville

            Spre sud, odată, aici era locul de traversare prin ferry-boat spre New Jersey, servici ce a durat până în 1836. Fiind cea mai îndepărtată de ferry-ul de la St. George  și de podul Verazanno, zona a rămas printre ultimele ce s-au dezvoltat. Acum este acoperită de terenuri mlăștinoase, dune de nisip, păduri și de cimitire, ale primilor coloniști îngropați, apoi folosită pentru rămășițe de vapoare. 

Tottenville

Partea cea mai sudică a insulei se afla locul așa-numitei clădiri Conference House, unde în timpul Revoluției din 1776 au avut loc negocieri cu trupele engleze. Reprezentații britanici ofereau clemență și iertare rebelilor dacă se predau. Benjamin Franklin, John Adams și Edward Ruthledge, reprezentanți ai rebelilor, au respins propunerile engleze, și războiul a continuat.

Casa, monument național, este singura din anii prerevoluționari păstrată în oraș. (www.theconferencehouse.org)

Pe locul unei așezări indiene, căpitanul Christopher Billop a venit din Anglia și s-a stabilit aici pe insulă, unde i s-au oferit aproape 1000 de acri de pământ pentru serviciile depuse pentru coroană. Activând în continuare pe plan militar, dar și în guvernul local, el și-a dublat proprietatea în scurt timp.

În timpul Războiului de Independență prin 1776 un descendent cu același nume locuia în această casă. Col. Billop era loial englezilor și apăra guvernul local contra trupelor revoluționare (trupele americane erau campate în apropiere în New Jersey). Billop le urmărea peste apă de la fereastra casei sale.

Amiralul englez Howe, ce dorea pacea, a încercat să oprească revoluția și a invitat delegații americani, menționați mai sus să se întâlnească în această casă în septembrie 1776. Fratele mai mic al lui Lord Howe, generalul Sir William i-a adus personal pe delegații coloniști și i-a invitat din inimă, cu sentimente de fraternitate. Conferința a avut loc într-o cameră elegantă, dar americanii nu au cedat în fața englezilor. După independență, colonelul Billop s-a refugiat în Canada, Nova Scotia, casa lui de pe insulă trecând pe rând prin mai mulți proprietari. Pentru informații și vizitare: (718) 984-3954. 

Princes Bay

Odată era un sat prosper de pescari și culegători de stridii. Stridiile de aici erau așa de faimoase încât restaurantele luxoase din New York și Londra aveau selecții din „Prince’s Bay” pe lista lor de menu. 

Alte elemente interesante de menționat pentru vizitare:

Cimitirul Moravian, cu biserica cu același nume, ca cel mai frumos loc amenajat de pe insulă, locul de veci al unor oameni faimoși precum familia Vanderbuilt. Terenurile au fost concepute de Frederick Law Olmstead, creatorul lui Central Park, ce avea proprietăți aici pe insulă. Cimitirul și biserica atestă prezența emigranților din regiunea Moraviei, Cehia actuală pe aceste locuri.

Franklin Delano Roosevelt Boardwalk, promenada de-a lungul falezei de est, începută prin 1935, a înlocuit vechile clădiri-hoteluri și avea stații terminale de tren din mai multe direcții.

Happy Land  la South Beach era unul din cele mai faimoase locuri de amuzament de pe coasta de est. Zona a fost inaugurată în 1906 cu hoteluri, chioșcuri de vânzare, teatru și un bazin de înot. Din păcate pe parcurs baia a devenit periculoasă din cauza poluării și zona și-a pierdut din importanță. Deși clădirile mari nu mai supraviețuiesc azi, căsuțe mici au rămas încă elemente ale complexului de odinioară.

Muzeul de arta Tibetană este un alt punct de interes pentru cei ce admiră arta Asiei îndepărtate, proprietara-colecționară Jacques Marchais (1887-1948) oferind publicului obiecte de valoare. www.tibetanmuseum.org 

Pentru informatii auxiliare despre Staten Island și un plan de traseu turistic  la viteza pasului vizitați www.statenislandusa.com.

 Străzile liniștite ale Insulei și multele edificii și așezăminte culturale și de recreație oferă locuri propice pentru încurajarea familiei și creșterea copiilor, un loc atractiv și ferit.