La data de 7 iunie crt a avut loc la Targul de Carte din Bucuresti lansarea cartii istoricului Daniel Focşa initulata "ESCADRILA ALBĂ". Prefatata de Prof. Dr. Neagu Djuvara, aceasta "istorie subiectiva", cum este subintitulata de autor, vine sa completeze alte lucrari scrise pe aceasta tema, printre care "Amazoanele Cerului" de V. Firoiu, "Escadrila Albă (TheWhite Squadron"), scrisa de Cristian Craciunoiu si Jean Louis Roba, “Zece femei impotriva mortii" de Cristian Ionescu si altele. Din pacate, la 19 iulie, de Ziua Aviatiei, deosebit de interesanta si frumoasa lucrare a istoricului Daniel Focsa nu a mai putut fi prezentata, asa cum se stabilise anterior, din motive obscure pe care autorul nu a reusit sa le identifice.  

In aceasta carte este creionat succint portretul a trei dintre aviatoarele renumitei Escadrile Sanitare si anume, Nadia Russo-Bossie, Stela Hutan-Palade si Mariana Dragescu, stalpul de bolta al lucrarii, care i-a marturisit in cadrul unei intalniri: "M-ai descoperit prea tarziu", Dar, asa cum imi declara autorul intr-un mesaj electronic "mieux vaut plus tard que jamais". 

Cartea "Escadrila Alba" incepe cu relatarile acestei legende vii a Aviatiei Romane care, la varsta senectutii, isi deapana amintirile in cateva intalniri cu autorul. In anul 1935 a efectuat un zbor in urma caruia a obtinut breveul de pilot; intre anii 1935-38, isi aminteste cu precizie de parca ar fi fost ieri, a avut prilejul sa cunoasca personal cativa piloti francezi care devenisera celebri in urma luptelor aeriene purtate in inclestarile Primului Razboi Modial, precum Antoine de Saint-Exupery, autorul povestirii "Micul Print" care ne-a incantat adolescenta, comandantul renumitei Escadrile "Cygognes" colonelul Brocard si pe Rene Fonk. Mariana Dragescu si-a reamitit si intalnirea cu Smaranda Braescu, apreciata pe toate meridianele in urma doborarii catorva recorduri mondiale la parasutism, legandu-se intre ele o prietenie statornica.  

Amintirile Marianei Dragescu, pe care istoricul Daniel Focsa le-a adunat cu grija si le-a imbinat cu rezultatul unor cercetari personale in "istoria lui subiectiva", continua. Escadrila Sanitara, cunoscuta mai ales sub numele de "Escadrila Alba" datorita culorii aparatelor de zbor, a luat fiinta in anul 1939, la propunerea printesei Mariana Stirbey. In anul 1939 aviatoarea a absolvit cursul de Zbor fara vizibilitate, iar in anul 1940 a absolvit cursurile Scolii de Instructori de Zbor de la Popesti-Leordeni. D-sa mentioneaza numele unor aviatori romani celebri pe care i-a cunoscut in acea perioada de timp.  

Daniel Focsa face apoi o incursiune in anii premergatori celei de a Doua Conflagratii Mondiale, mentionand evenimentele majore care au trasat un nou destin Tarii noastre. Abdicarea fostului rege Carol al II-lea, preluarea puterii de catre generalul Antonescu si intrarea Romaniei in razboi alaturi de puterile Pactului Tripartit, pentru reintregirea Tarii cu teritoriile pierdute cu putin timp in urma, etc. Escadrila Sanitara isi incepe misiunea pentru care a fost infiintata, preluarea ranitilor si transportarea lor la spitalele din spatele frontului. Mariana Dragescu si Nadia Russo au prilejul de a descoperi fata cumplita a razboiului, gasind pe campul de lupta ostasi raniti sau mutilati infiorator si multi, foarte multi morti. De la Odesa Escadrila Alba a fost transferata pe frontul de la Stalingrad, unde efectivul a fost completat cu noi aviatoare, precum Victoria Pokol, Maria Nicolae si Smaranda Braescu. Pentru o scurta perioada de timp din "Escadrila Alba" a facut parte si Virginia Dutescu, despre care Mariana Dragescu isi aminteste ca era un foarte bun pilot, dotata cu calitati de acrobatie aeriana si o buna camarada. A fost perioada cea mai grea de pe frontul de Est intrucat panza subtire a corturilor in care dormeau nu le putea apara de arsita zilei si de frigul cumplit al noptilor din stepa rseasca. In plus exista si pericolul real al atacurilor partizanilor sovietici.  

In anul 1942, la Palatul brancovenesc de la Mogosoia are loc "ultima nunta aristocratica din Romania", dupa cum a marturisit unul din invitatii de marca ai evenimentului, ambasadorul Finlandei la Bucuresti, printesa Marina Stirbey casatorindu-se cu printul Constantin Basarab Brancoveanu. A fost un adevarat moment de respiro pentru aviatoarele componente ale Escadrile Sanitare, care s-au intors apoi pe frontul din Crimeea, la Simferopol, unde conditiile de viata s-au schimbat radical in bine pentru ele. Dupa retragerea Nadiei Russo, Escadrila este completata cu noi aviatoare, Victoria Pokol, Maria Nicolae si Stela Hutan.  

In aceasta perioada de timp celebritatea Escadrilei Sanitare si a componentelor ei atinsese apogeul. Presa de specialitate din cateva tari europene le dedica articole pline de elogii, insotite de iustratii ale aviatoarelor si aparatelor de zbor. Dupa cum se stie, evenimentele au luat apoi o turnura nefavorabila tarii noastre. Frontul din Est prabusindu-se, a urmat Armistitiul de la 23 August, arestarea maresalului Antonescu, trecerea Romaniei de parte Aliatilor si intrarea truprlor sovietice in tara noasta. Frontul mutandu-se in Vest, Mariana Dragescu participa la luptele de elberare a Ardealului de Nord, insoteste apoi trupele romane la atacurile de eliberare a Ungariei din mainile hortistilor, zburand cu Escadrila sa pana in Cehoslovaca si Austria.  

Daniel Focsa incheie capitolul dedicat acestei legendare aviatoare cu intoarcerea ei de pe front, demobilizarile din armata si trecerea in rezerva a pilotilor care participasera la luptele de pe frontul rasaritean. El reaminteste debutul "obsedantului deceniu" in care aparatul represiv al securitatii trece la eliminarea tuturor elitelor si valorilor neamului nostru. Se declanseaza primul val de arestari care schimba radical fata tarii. Printul Costi Brancoveanu, sotul Marinei Strbey este arestat, Smaranda Braescu este condamnata la doi ani de inchisoare pentru semnarea impreuna cu un numar insemnat de personalitati a unui memoriu catre Puterile Invingatoare in care li se aducea la cunostinta falsificarea alegerilor din anul 1946 de catre comunisti, Nadia Russo este arestata si condamnata la 7 ani de inchisoare, alaturi de Virginia Dutescu, Maria Nicolae si multi alti aviatori deveniti celebri in urma victoriilor obtinute cu aparatele lor de zbor asupra inamicului. Singura care a scapat "usor", doar cu excluderea in anul 1955 din cadrele Aviatiei, a fost Mariana Dragescu, care a lucrat ca dactilografa la o policlinica pana la varsta pensionarii.  

Nadia Russo-Bossie este a doua aviatoare mentionata de Daniel Focsa in excelenta sa carte intitulata "Escadrila Alba". Cercetand cu pasiune colectia revistelor de specialitate din perioada interbelica, articolele care au aparut dupa evenimentele din decembrie 1989, imbinate cu amintirile Marianei Dragescu si o corespondenta cu Paul Goma, el a intocmit o scurta biografie a acestei renumite aviatoare.  

Nadia s-a nascut langa Moscova in anul 1901intr-o familie in care mama avea ascendente aristocratice iar tatal era ofiter de cariera, revolutia bolsevica prinzandu-l cu gradul de general. In anul 1918, cand s-a declansat vanatoarea vechii aristocratii tariste, Nadia care ramasese orfana de ambii parinti a reusit impreuna cu sora să sa fuga in Basarabia. Aici se casatoreste cu mosierul Alexandru Russo de care se desparte dupa cativa ani si pleaca la Bucuresti unde obtine brevetul de pilot urmand cursurile unei Scoli de Pilotaj. In anul 1938, in cadrul Raliului Micii Antante participa fara copilot si i se confera Ordinul "Virtutea Aeronautica" clasa Crucea de Aur. In anul 1940 participa activ la razboiul din Est in cadrul "Escadrilei Albe", impreuna cu Mariana Dragescu, Virginia Thomas si Virginia Dutescu. Dupa luptele pentru cucerirea Odesei Nadia participa la campania Stalingradului. Pentru activitatea ei la luptele din Rasarit, Nadia a primit Ordinul "Vulturul German" clasa a III-a si Crucea "Regina Maria" clasa a III-a. Din motive de sanatate insa , dupa aceasta campanie Nadia Russo se retrage.. In anul 1951, in plin proces de decimare a elitelor si valorilor, regimul comunist a condamnat-o la 7 ani de inchisoare deoarece in apartamentul ei din Bucuresti avusese loc o intalnire intre un colonel englez din Comisia Aliata de Control si doua importante personalitati romane. In anul 1957, dupa 6 ani petrecuti in inchisorile de la Miercurea Ciuc si Mislea, Nadia este eliberata dar deportata cu domiciliu fortat in Baragan unde a mai stat alti 5 ani, pana in 1962. Aici s-a casatorit cu Guy Bossie care a decedat in urma unui cancer pulmonar in anul 1986. Profund afectata de moartea lui, Nadia Russo-Bossie se stinge din viata la data de 19 ianuarie 1988.  

Stela Hutan-Palade este a treia si ultima aviatoare mentionata de istoricul Daniel Focsa in cartea sa intitulata "Escadrila Alba", carte pe care o prezentam astazi in paginile Revistei Conexiuni. Pe Stela Hutan-Palade autorul a avut sansa sa o cunoasca personal la domiciliul distinsei aviatoare care i-a acordat cu generozitate un interviu pe care l-a publicat in luna martie 2008 in Revista "Terra Magazin". Imbinand informatiile culese din presa privind activitatea celebrei "Escadrile Albe" cu datele obtinute la acel interviu, Daniel Focsa i-a intocmit un succint portret, din care extragem cateva date biografice.  

Stela Hutan s-a nascut la Gura Humorului in anul 1921. Cand Basarabia si o parte din Bucovina au fost cedate rusilor in urma pactului Molotov-Ribentrop, ea a reusit sa se refugieze la Bucuresti, impreuna cu mama, sora si cei doi frati. Dupa obtinerea brevetului de planorist, spre sfarsitul anului 1941 urmeaza cursurile de zbor cu motor la Politehnica din Bucuresti. Anul urmator o gasim inscrisa la cursurile de zbor de pe aerdromul Rosiorii de Vede, unde obtine brevetul de pilot civil gradul II, obtinand ulterior si pe cel de gradul I si reconfirmarea brevetului civil intr-unul militar la Soala de la Zilistea-Buzau. In luna iunie 1943 Stela Hutan s-a alaturat ca pilot voluntar celorlalte aviatoare in cadrul celebrei Escadrile Albe, numita acum Escadrila 108 Transport Usor, transportand de pe frontul de la Simferopol peste 200 de raniti grav. Dupa ce povesteste cateva intampari petrecute de ea in timpul misiunilor, le creioneaza in cateva cuvinte pe camaradele ei din Escadrila Sanitara. Astfel isi aminteste ca Maria Nicolae nu zbura prea grozav, in schimb Virginia Dutescu era o aviatoare excelenta. Celebra Smaranda Braescu avea o aversiune fata de sovietici, fiind profund religioasa, inainte de plecarea in misiune facea intotdeauna o rugaciune. Stela Hutan a adus de pe frontul din Crimeea un numar insemnat de fotografii deosebit de importante pentru intelegerea acelor momente istorice. Din pacate albumul cu aceste fotografii i-a fost furat, dar cateva din ele au fost recuperate printr-o intamplare deosebita si au fost puse la dispozitia lui Daniel Focsa care a ilustrat volumul sau cu aceste documente importante. Dupa schimbarea regimului politic din Romania, Doamna Stela Hutan-Palade a reusit sa scape fara a fi arestata si condamnata. D-sa nu a abandonat insa Aviatia, astfel, in anul 1948 a obtinut brevetul de instructor de zbor si a continuat activatea pana in anul 1953. Dupa aceasta data, pana la pensionare, ea a lucrat in cadrul Ministerului Telecomunicatiilor, dar a pastrat in tot acest timp legaturile cu fostii camarazi de zbor si a participat la toate intalnirile cu cei alaturi de care a facut fala Aviatiei Romane.

Concluzionand dupa lecturarea cartii lui Daniel Focsa, se poate spune ca cercetatorul istoric a reusit inca odata sa cucereasca cititorul, punandu-i la dispozitie o lucrare redactata in conditii grafice excelente, bine documentata, scrisa intr-un limbaj care face din cartea "Escadrila Alba" o reusita. O recomand cu caldura tuturor iubitorilor Aripilor Romanesti si tuturor celor dornici sa cunoasca o pagina din glorioasa Epopee a Aviatiei noastre in cel de al Doilea Razboi Mondial. Generatia tanara, care a fost frustrata de cunoasterea adevarului, trebuie sa stie cine au fost adevaatii eroi ai neamlui nostru si sa-i iubeasca deoarece si-au jertfit tineretea pe altarul Patriei.