"Intruchipare a cutezantei, a priceperii, modestiei si patriotismului", cum este caracterizata in Revista "Orizont Aviatic", "exemplu de curaj si intelegere a menirii sale", cum o descrie V.Firoiu in cartea "Amazoanele Cerului", Smaranda Braescu a parcurs toate etapele drumului spre glorie de care s-a bucurat pana la instalarea prin frauda a guvernului Petru Groza la conducerea Romaniei. A fost admirata si apreciata atat in tara cat si peste hotare unde a doborat cateva recorduri mondiale la saritura cu parasuta, recoruri care i-au adus celebritatea, a participat la razboiul din rasarit ca aviatoare in cadrul renumitei "Escadrile Albe" alaturi de colegele ei Mariana Dragescu, Nadia Ruso, Virginia Dutescu, Eliza Vulcu si altele, a fost corespondent de presa in prima linie a frontului si a luat parte la luptele de eliberare a Transivaniei de sub ocupatia hortista in cadrul "Escadrilei 13 de Legatura", participand apoi si la luptele din Ungaria si Cehoslvacia, pana la Piestany. In cursul vietii a obtinut numeroase distinctii si medalii in urma stralucitelor ei performante. Aceasta pioniera a aviatiei sportive din Romania a fost apreciata pretutindeni in lume unde a dus faima tarii noastre, insusi Suveranul Pontif invitand-o la Vatican pentru a o cunoaste.  

Multe tari s-au mandrit cu prezenta ei, in Romania insa, dupa instalarea comunistilor la putere, in loc sa i se ridice statue pentru faptul ca a facut cunoscut numele tarii noastre pe toate meridianele, pentru marile succese obtinute, cat si pentru participarea directa la razboi, a fost haituita si condamnata la doi ani de inchisoare. Cu ajutorul unor rude si prieteni care au ascuns-o cu pretul vietii lor a reusit sa se sustraga insa executarii pedepsei. Pretextul condamnarii ei a fost " participarea la complotul impotriva guvernului Petru Groza", in realitate motivul fiind dragostea ei nemarginita fata de neamul romanesc, sentiment care a determinat-o sa se inroleze in miscarea de rezistenta armata anticomunista, activand in Divizia "Sumanele Negre" codusa de Gavril Olteanu. In anul 1946, alaturi de alte unsprezece personalitati de prim rang printre care generalul de Corp de Armata Aurel Aldea Seful Miscarii Nationale de Rezistenta si Prof. universitar Grigore Popa, Smaranda Braescu a semnat un Memoriu in care se aducea la cunostinta puterilor invingatoare in cel de al Doilea Razboi Mondial modul fraudulos in care comunistii au falsificat rezultatele alegerilor din luna Noiembrie 1946 acaparand puterea. Acest Memoriu a fost predat reprezentantului american din Comisia Aliata de Control care l-a pus insa la dispozitia colegului sau sovietic din Comisie, acesta predandu-l la randul sau securitatii romane. Rezultatul a fost punerea sub acuzare si urmarire a semnatarilor acelui Memoriu, Smaranda Braescu fiind nevoita sa se ascunda pe la rude si cunoscuti in acea perioada dramatica in care se declansase primul val de arestari, ca un preludiu al politicii de decimare a elitei si valorilor neamului romanesc. Toti cei care i-au dat adapost si au ascuns-o pentru a nu cadea in mainile securitatii au fost depistati si au platit gestul lor uman cu ani grei de temnita. Cele mai insemnate personalitati care au platit cu viata ajutorul pe care l-au dat "Reginei inaltimilor" au fost conducatorii Miscarii Nationale de Rezistenta, Generalii Aurel Aldea, fost Minstru de interne si secretar general al Ministerului Apararii si Constantin Eftimiu Seful Operational al armatei a IV-a in primul an de azboi, ministru subsecretar de Stat la Comunicatii, arestati in anul 1946, condamnati la inchisoare pe viata si ucisi in temnita dela Aiud dupa trei ani de detentie.  

Datorita conditiilor deosebit de grele in care a fost obligata sa traiasca, haituita, ascunzandu-se tot timpul, folosind un buletin de identitate fals cu numele Maria Popescu, deceptionata de cursul evenimentelor in care o lume pe care o iubise si pentru care luptase cu arma in mana se prabusea sub ochii ei, s-a imbolnavit de cancer. A fost operata de Prof. Dr. Falcoianu, apoi internata in secret la Clinica Universitara din Cluj unde, desi a primit cele mai competente ingrijiri fiind cunoscuta, a decedat la data de 2 Februarie 1948.  

"Regina Inaltimilor", cum a fost numita Smaranda Braescu in perioada ei de glorie, s-a nascut la data de 21 Mai 1897 in Comuna Buciumeni din Judetul Covurlui, intr-o familie cu traditie militara. Un frate al ei geaman a imbratisat cariera militara, ajungand pana la gradul de colonel, iar un altul fusese observator militar in timpul Primului Razboi Mondial. Dupa absolvirea cursului primar a urmat Scoala Profesionala din orasul Barlad, a fos, pentru o scurta perioada de timp, invatatoare in satul ei natal Hantesti. A urmat apoi cursurile Scolii Superioare de Belle-Arte din Bucuresti Sectia Arta Decorativa si Ceramica, iar in primavara anului 1928 inginerul german Heineke care a participat la un mare miting aviatic din Bucuresti a invitat-o in Germania unde a absolvit cursurile de parasutism in cadrul Scolii "Schroeder & Co" obtinand brevetul international.  

La Berlin si-a cumparat o parasuta cu care a executat primul salt la data de 5 iulie 1928, antrenandu-se apoi intens pentru a dobori recordul european stabilit in Germania. La data de 2 octombrie 1931 Aeroclubul Regal al Romaniei inregistreaza primul record national absolut si primul record mondial feminin de la 6000 m stabilit de Smaranda Braescu langa Slobozia, record omologat de Federatia Aeronautica Intenationala in urma careia a fost distinsa cu Ordinul "Virtutea Aeronautica" clasa "Crucea de Aur".  

In luna ianuarie anul urmator o aflam in Florida unde se antreneaza intr-o Baza Militara de Aviatie cu aprobarea Departamentului Apararii Statelor Unite, iar la data de 19 mai, decoland cu un avion de pe Platoul Sacramento de langa San Francisco se lanseaza dela inaltimea de 7233 de metri, devenind campioana mondiala absoluta la parasutism. Telegramele agentiilor de presa au difuzat in toata lumea exceptionala ei performanta.  

A urmat apoi cursurile Scolii Civile de Pilotaj "Curtiss-Wright" in orasul Cleveland, obtinand si brevetul de pilot de aviatie. Celebritatea ei era atat de mare in epoca incat la data de 20 August 1932 cand a sosit la Montreal venind de la New York pentru a participa la un mare miting aviatic, avionul ei era insotit in zbor de alte 30 de aparate. Intoarsa in Statele Unite a fost sarbatorita in cadrul comunitatii romanesti din New York, participand apoi la un banchet dat in cinstea ei.  

In anul 1933 in drum spre tara i se organizeaza in orasul Verona din Italia o mare receptie, fiind primita la Roma de Ministrul Aviatiei Maresalul Italo Balbo, dupa care este invitata si la Vatican de Suveranul Pontif Papa Pius al XII-lea care a dorit sa o cunoasca personal. In acest moment popularitatea ei atinge cele mai inalte culmi.  

Printre marile realizari in domeniul aviatic ale Smarandei Braescu au fost raidul Londra- Bucuresti cu traversarea Marii Manecii in conditii meteorologice deosebit de dificile, zborul la data de 27 aprilie 1936 peste muntii iugoslavi recunoscuti datorita tulburentelor si furtunilor de acolo si traversarea Marii Mediterane dela Roma la Tripoli in Libia, 6 ore de zbor (1100 de Km). Aceasta performanta a fost viu comentata si apreciata de presa din Franta, Germania, Italia, Iugoslavia si din tara noastra. Din pacate proiectul ei de traversare a Oceanului Atlantic a trebuit sa fie abandonat datorita mortii premature intr-un accident aviatic a Cpt. Romeo Popescu, drama care a afectat-o in mod deosebit deoarece ii legau sentimente de adanca prietenie, proiectul lor de logodna avand un deznodamant dramatic. S-au reintalnit poate in Campiile Elizee, acolo unde se duc cei bravi, logodna lor realizandu-se in alt plan si alta dimensiune..  

Unul din supravietuitorii celui de al Doilea Razboi Mondial care a cunoscut-o indeaproape pe aceasta legendara aviatoare a fost regretatul meu prieten Cdor Av. (r) Florian Buchiu care si-a amintit cu nostalgie zilele cand Smaranda revenea cu zambetul pe buze din misiunile cele mai periculoase la care participa, de multe ori avand in avion membri ai echipajului raniti sau morti, sau putinele clipe de acalmie dintre doua misiuni cand ii vizita pe tinerii ofiteri in adaposturile lor si isi impartaseau impresiile. Intr-o zi s-au intalnit intr-un avion de transport trimotor Ju 52 pilotat de aviatorul Sever Dumitriu dela LARES, care decolase dela Stalino cu destinatia Bucuresti, unde celebra aviatoare trebuia sa se prezinte la Comandamentul Aerului pentru a primi noi instructiuni. In timpul acelei calatorii Smaranda a povestit cu naturalete multe din intampalrile prin care trecuse pe front. A reintalnit-o apoi in cateva randuri pe aeroportul din Tacinskaia unde sa aflau cantonate Escadrila lui 113 si cateva formatiuni de avioane de bombardament greu Ju 88 care executau misiuni zi si noapte. Cu aceste bombardiere care aveau misiunea de a sprijini inaintarea Armatei a 4-a Romana, in special cu avionul pilotat de Slt. Iosif Socol, Smaranda a participat cateva luni la misiunile de bombardament din prima linie a frontului in calitate de reporter de razboi, cate doua misiuni pe zi deosebit de periculoase, deoarece avioanele de bombardament erau tinta atat a artileriei antiaeriene cat si a aviatiei de vanatoare inamice. Cucerit de farmecul si modestia acestei aviatoare adulata si sarbatorita pe toate meridianele, chipesul Slt. Buchiu a sperat sa o mai reintalneasca, pastrandu-i toata viata amintirea undeva intr-un ungher al sufletului. Drumurile lor nu s-au mai interferat insa, fiecare urmandu-si propriul destin in conjunctura vremurilor dramatice de atunci.  

Smaranda a luptat pe frontul din vest unde Buchiu a refuzat sa participe alaturi de armata sovietica; apoi, dupa semnarea acelui Memoriu din anul 1946, ea s-a inregimentat in Divizia "Sumanele Negre", organizatie care facea parte din marea rezistenta armata anticomunista. Dupa numai doi ani dela sentinta de condamnare firul vietii acestei legendare figuri a aviatiei romane care a facut cunoscut numele tarii noastre in cele mai indepartate colturi ale planetei a fost curmat de o boala nemiloasa.  

Fostul sublocotenent de aviatie, comandor aflat la varsta senectutii, mi-a povestit cu ochii umezi toate intalnirile cu Smaranda Braescu, a carei imagine i-a ramas fixata in memorie la fel de tanara ca in fotografia cu casca de pilot pe care a pastrat-o alaturi de cele mai dragi amintiri din perioada cumplitelor inclestari ale celui de al Doilea Razboi Mondial, caruia putini i-au supravietuit.  

Smaranda Braescu este un exemplu emblematic de erou national pe care comunistii l-au haituit grabindu-i sfarsitul. In sufletele noastre insa, a celor care iubim aviatia si pe cei care au pus mai presus de viata lor identitatea si integritatea fiintei nationale a Statului Roman pe care l-au aparat cu arma in mana, " Regina inaltimilor" va ramane mereu vie si surazatoare, numele ei figurand in Epopeea Aviatiei Romane precum si in Cartea de Aur a Rezistentei Armate Anticomuniste.