Adrian FIRICĂ      

   

Emoţiuni mari

(prima parte a durerilor de cap)

 

Joia e ziua agoristică a provinciei: lumea iese-n „pijale” la drumul mare; „n’ Pieile goale de tot” se arată "unicii"; la fel Fetele „se scoate pen’ că şi că ele le are”; unii se pun pe biciclete şi pleacă la ţară; "ailalţii"-şi „probă” noaptea motoare-n PERIMETRU (Catedrală, Prefectură, Primărie, apoi dreapta, Poliţie Judeţeană, SRI – vizavi e un parter de bloc cu încasări de „Taxe la gunoaie” şi „Birou Parlamentar” - deasupra e cam „naşpa”, cam ca după cutremurele care „a dărâmat” jumătate din capitala asta de judeţ), ...
Mă ’nprimblu căutând o farmacie. Farmacie.
Emoţiuni mari e domnu’!
AIA!
DINCOLO!
DATA VIITOARE!
MAMA ARE
NEVOIE (realmente de un medicament!)
- Da’ E MAMA DUMNEAVOASTRĂ Vicepreşedintele Victor Ponta care a declarat azi, joi, că e FOARTE POSIBIL să depună, în toamnă, o micţiune simplă tamponantă Justiţiei?
- Nu e mama mea, dar mi-a jurat că va utiliza, la nevoie, instrumentul micţiunii simple pe această temă, ştiind că ea expiră de-a expiratelea în 12 august fix.
- Domnule, medicamentul rezidă în obiectivitatea procesului raţiunilor ce ţin de selecţie.
Apăi nu, că e tare Ponta. E tare, tare de tot rău.