Adevărat grăiesc oamenii, aceasta a fost « iarna săracilor » - nu le-au trebuit multe lemne de foc, s-au luptat doar cu foamea.

În sfârşit, ninge şi oamenii au alt curaj. « E mai niţel acuma! Dar să nu-nceapâ scârb-aia di vânt !» zic. Fulguiala i-a pus pe toţi cu curul pe gânduri.

Unul dintre cei patru « beleleci » este poreclit Zdreanţă, deoarece curg petecele de pe el  (« Da’…-i domn! »)  Nevastă-sa vindea prezervative şi veneau toate cucoanele să cumpere. Iar ea le-nţeapă: “Na, uite-aşa, să rămâniţi gravidi, fir-aţi ali draculi! Na, Na, Na!” Îl recunoşti de departe, este singurul care poartă bască. Observ că i s-a lăsat buricul băştii într-o parte, i s-a lăsat rău… Strânge buzele uscate (parcă-s răni ce-au prins coajă) ca si cum ar trage dintr-o ţigară să se sature pe beregată, şi-nclină capul, cu multă mirare. Pe stânga înseamnă:  «Treaba ta ce faci, da’ io cred că nu-i bini! » Iar pe dreapta:  « Ioti ce faci ăsta, brava lui! A-ha! »  Din când în când privirile noastre se-ntâlnesc şi observ o bucurie mare când mă recunoaşte.

O voce decretează: « Se măreşte ziua! » dar toţi se fac că n-aud. Ziua lumină, în ziua de azi, înseamnă zi de muncă.

Zdreanţă e prins de groaza că va deveni nefiinţă, şi-n fiecare clipă pipăie lucrurile înconjurătoare. « Nu vezi ce s-a schimbat lumea la faţă? îmi zice - nu mai recunosc pă niminia şi nimica!» Nici nu vede prea bine, se uită cam aşa. 

-  Ioti ce străluceşte, ce-o fi, că n-am mai văzut? se miră şi mângâie spătarul din inox al unui scaun. Cine-o fi cel care a zis că se măreşte ziua?! şi-i ia la scăpărat cu privirea, scrutându-i printre sprâncenele-i stufoase şi încruntate. Asta-i Omu, cred că e Omu, da, e Omu…  cel de lângă el este Alemo.  Allatu? - şi-şi mută lent privirea, ca un aparat de filmat, spre cel care urmează. P-ala... nu-l cunosc, cine-o fi ?! Dar ce-are la gât, parcă străluceşte? (Privirea îi rămâne aţintită spre Desculţ un timp,  având corpul răsucit nefiresc spre înapoi.) Mă rog... (Ia chibritul de pe masă şi-l apropie de ochi): Ioti, băiete, chibrit! Ce fel di chibrit ie ăsta, ie făcut la noi în ţarî? Beţili meli nu iau foc, zici că-s jurati!

- Nevastî-mia are o papiţăă...! se destăinuie Omu. Dar nu are şi ia douî vorbi la un loc! A zis să mă duc draculi, să nu stau pă capu iei, să să bugineascî. A băgat un lemn să fie căldură la flori, la caţea, şi-a  intrat în scutece.  Am o căţea, n-am văzut alta mai proastă! Orice căţeluş cari vini, îl lasî s-o sugî! Ii plac... (ham)siili!  Io sînt un om, nu sînt un câini ! Cini vrea un căţel?

-Ce să fac?! sare Alemo, am doi cotoi şi să bat încontinuu. Miau, miau, toatî ziua. Stau numa cu reteveiu-n mânî!

Zdreanţă se miră înclinat spre stânga.

-M-a lăsat un gând şi-am luat pantofii di moarti la târşogealî! Să vezi ce-o mint, di-ngheaţî apa şi treci pă ia! E geloasî pă seminţăreasa di la colţ, că di ce mă lasî toatî ziua să-i bag mâna la ... seminţi? Ii spun c-am fost în obor şi-am căscat gura    p-acolu…  Măi, fraţilor, au işit acuma nişte chiuvete! Pui mâna, curgi apa singurî. O iei, să opreşti. Am observat că şi cu femeilii-i la fel!

Zdreanţă se miră înclinat spre... dreapta.

Desculţul schimbă subiectul spre ce-l doare:

- Când ieşi la pensie, ce mai aştepţi? Moartea… Au murit mulţi pă stradî, acu văz că s-a oprit! Am mai făcut o camirî s-aveţi undi să mă plângeţi. Dar nu mor, încî nu mi s-aratî... Mă bucur că nu mi-a mîncat Dumnezeu mintea...

Zdreanţă înclină capul spre stânga şi se miră.

(Omu): Auziţi? Să nu vă punî dracu să mergiţi la doctor că vă găseşte cu toati alea... Fieru să faci, omu nu să mai faci!

-  Sîntem nişte boi, continuă Desculţul. Undi ne mânî, acolu ne duci! Si ne face cu mâna! Trebuie să vând patru saci cu porumb să iau o perechi di gheti... Cât dracu-o să mai durăm?!

 (Alemo):  Venind încoaci... Bre, eşti plasat după ciori! Îmi zic tuma din oraş:”Nu beau nicăieri, las că beau la Niculaie !” Şi, dacî te nimeresc închis, nu mai am undi să mă duc dicât acasî! Cum spuneam, vinind încoaci întâlnesc doi ţânci cu ghiozdanili-n spati, şi-o fatî-naintea lor car...i fuma  di mama focului! Băieţii beau dintr-o sticlî di doi litri şi unu-i zicea lu ăllatu: « Ce proşti sunt profesorii, mi-au dat cărţili di anu trecut! » « Mă, undi mergiţi voi? » i-am luat la-ntrebări.  « La... şcoalî! » cicî.  « Şi io cari credeam că la nuntî! » Unii părinţi au ajuns să nu mai lasi fetili pă stradî, să nu rămânî gravidi...

Zdreanţă înclină capul spre dreapta şi-mi zice şoptit:

-  Îţi spun tot, întreabă-mă, da’ dacî nu-ţi ţini gura, nu mă-ntreba. 

- Ce-nseamnă pentru dmneavoastră Dumnezeu? 

-Nu ştiu. Sigur e că El nu mă vrea. Mă hotărâsim în puterea unei nopţi să fug la călugărie. Era o ceaţî di nu vedeai cu ochii. Drumul pânî la garî ie numa drept, n-ai cum să n-ajungi. Cam pe la jumătati opresc s-aprind o ţigare, iau traista lasatî jos şi zor nevoie la tren. După un timp mă trezesc în faţa porţii mele. Dumnezeu m-a întors din drum când m-am ferit di vânt      s-aprind chibritu… Ceaţî, ceaţî…

 - Măcar mergeţi la biserică?

-  Nu, fiindcă mă păcăleşte cu vorbele…

-  Eşti Faţă-ntoarsă di la Dumnezeu! intervine Desculţul. Digeaba ne chinuim cu Crucea spre Rai. N-am fost în stari când eram doar doi inşi, cum să fim acuma, când sîntem  o groazî p-acolu? Cred că Dumnezeu dă zilnic afarî pă cati cineva!

Brusc Zdreanţă se-ntristează. Priveşte icoana din perete, se ridică şi pleacă. Urmele lui obosite calcă zapada înspre biserică. Şi... nu bate vântul.