Insuficienta respiratorie a lui Alexandru din ultima vreme disparuse impreuna cu acel "angor pectoris" , deasemeni si senzatia unei morti iminente si intrucat nu mai recepta nici un stimul intern se simtea usor ca un fulg plutind in timp si spatiu. Vazu la orizont cateva puncte luminoase si il intreba pe insotitorul sau:

-"Ce este acolo in departare"? - "Galaxia Andromeda", raspunse acesta.

- "Dar unde mergem"?

- "Cu mine mergi pana la Proxima Centauri de unde te va prelua altcineva".

- " Cand voi iesi din Galaxia noastra/ Calatorind in Spatiu si in Timp,/ Voi rataci de-a pururi printre astri,/ Nemuritor ca Zeii din Olimp". Aceste versuri ii venira in minte lui Alexandru, intreband-se de unde le cunoaste.

- "Fac parte din poezia <Carul Mare> pe care ai scris-o dupa aparitia volumului <Chemarea Stelelor>, raspunse insotitorul sau.

-" Dar cum poti sa-mi citesti gandurile ?", il intreba el mirat.

 - "Datorita frecventei vibratiilor neuronilor cerebrali. In aceasta dimensiune a Spatiului si a Timpului comunicarea se face prin mijloace necunoscute in universul tau cvadridimensional".

-"Dar nu mi-ai spus inca cine esti. Imi amintesc ca ii priveam de undeva de sus pe chirurgii care imi deschisesera toracele pentru operatia pe cord cand ai aparut spunandu-mi ca trebuie sa merg cu tine. Te rog spune-mi cine esti si unde mergem"? ...

.-"Alexandru, in curand te vei afla in fata unor entitati care au putere de decizie asupra viitorului tau, ei vor hotari in ce plan astral va trebui sa-ti continui existenta dupa ce vei depasi momentul de cumpana in care te afli acum. Eu sunt un prieten caruia i-ai salvat viata in alta existenta pe malul Gangelui, pierzand-o in schimb pe a ta si misiunea mea este sa te duc acolo unde superiorii mei te vor prelua".

-" Eu nu-mi aduc aminte sa te fi salvat candva dela moarte".

- "Nici n-ai putea sa-ti reamintesti dupa cateva mii de ani cati au trecut de atunci".

- "Inseamna ca sunt mort"?

- "Nu esti mort. Te-ai desprins numai din corpul tau fizic de care esti inca legat".

- "Dar mama unde este, de ce nu a venit ea"?

- "Mama ta, Alexandru, si-a incheiat ciclul vietilor pe pamant si acum face parte dintre cei care impart lumina. Si eu mi-am incheiat-o si ajut noii veniti".

 - "Nu inteleg ce vrei sa spui".

- "Ma exprim intr-un limbaj pe care acum nu-l poti intelege, dar in curand vei fi in masura sa realizezi ce se intampla cu tine. Un singur lucru pot si am voie sa-ti spun. Te-ai gandit vreodata sa-ti faci un bilant al vietii? Adica sa asezi in balanta atat faptele bune cat si cele de care nu esti deosebit de mandru si sa le analizezi cu obiectivitate"?

- "Am incercat de cateva ori dar am renuntat de fiecare data de teama rezultatului. De altfel am uitat multe din intamplarile prin care am trecut, reamintindu-mi numai cele care au avut un rol determinant in ceace se poate numi destinul meu. In special cele care au avut consecinte majore asupra existentei mele ".

- "In fata entitatilor care te asteapta ti le vei reaminti pe toate, chiar si pe cele pe care le consideri lipsite de importanta, dar care au jalonat traseul destinului tau, cat si al altor destine. Spune-mi, te-ai indoit vreodata de conceptul de Dumnezeu si de existenta Lui ca principiu fundamental al ordinei universale"? ...

-"Singurul de care nu m-am indoit nicio clipa este Iisus Christos, care s-a jertfit pe Sine pentru a aprinde in sufletele noastre flacara Credintei cele adevarate si a ne mantui. Ceace am pus uneori sub semnul intrebarii a fost logica dupa care s-a stabilit ca o specie trebuie sa devoreze alta specie pentru a supravietui, ratiunea care a stat la baza hotararii de a fi sfasiat de viu puiul de caprioara pentru a potoli foamea puiului de lup, motivul pentru care mor copiii nevinovati inainte de a se bucura de viata, accidentele genetice care dau nastere unor monstri si multe altele".

- "Toate aceste intrebari le vei pune in fata celor care iti vor analiza gandurile si faptele. Acum ne apropiem de Proxima Centauri. Am strabatut in cateva secunde 4,3 ani lumina, adica peste 400 de mii de miliarde de kilometri dela planeta pe care ai vazut lumina zilei. Esti pregatit sa te intalnesti cu cei care au puteri decizionale cu privire la destinul nostru"? ...

Alexandru incerca sa-si adune gandurile. Se simtea acum usor ca un fulg, capul nu il mai durea si putea respira fara senzatia de sufocare si de moarte iminenta din ultima vreme. O forta mai puternica decat vointa lui il atragea ca un fluid magnetic spre orizontul luminos-albastru, in timp ce in urma il trageau liane invizibile, ca un cordon ombilical imaterial. Auzea ecoul unor voci cunoscute care spuneau "Nu uita ca noi te iubim". Dar ale cui erau aceste voci? - "Spune-mi, se adresa el insotitorului sau, unde sunt cei dragi de care m-am despartit la spital"? - "Au ramas in urma sotia care te-a ingrijit cu mult devotament si fiica ta impreuna cu cele doua fete ale ei. Ti-le amintesti"? ...

Alexandru facu un efort urias pentru a-si aduna gandurile. Isi reaminti ca sotia sa isi exprimase de mai multe ori dorinta sa fie ea prima care va pleca "dincolo", deoarece nu vroia sa ramana singura la batranete. Era apoi fata lui de care era deosebit de mandru deoarece  reprezenta intruchiparea viselor sale neimplinite, intrucat se nascuse in alta zodie reusind sa se afirme si sa fie apreciata in munca de cercetare si in invatamantul universitar. Erau si fetele. Ruxandra care era o adevarata domnisoara, delicata, distinsa, de o frumusete aparte. Fata cea mica Yvonne, deosebit de sensibila si generoasa suferea din nefericire de aceiasi malformatie congenitala ca a lui, adica o valva defecta a inimii. Toti membri familiei o inconjurau cu multa dragoste si atentie pentru a o feri de alimente si lucruri ce ar fi grabit momentul implantarii unei valve artificiale, operatie care, dupa unii medici, ar fi trebuit efectuata inca de la varsta de trei ani.

- "Dumnezeule"! striga Alexandru reamintindu-si sondele introduse in trahee, in stomac in vezica, si in antebrat. "Yvonne nu trebuie sa ajunga pe masa de operatie deoarece inima ei nu a ajuns la dimensiunile normale, fiind prea mica. Trebuie sa ma intorc caci au nevoie de mine. Eu am fost adevaratul ei parinte deoarece tatal lor le-a parasit de mici. Domnule, nu ai vrea sa ne intoarcem"?

- "Este imposibil, raspunse acesta. Trebuie sa te duc pana la Proxima Centauri unde esti asteptat de superiorul meu".

-" Te rog! Spuneai ca ti-am salvat candva viata, fa-o in amintirea sacrificiului meu de atunci". - "Nu am putere sa-ti indeplinesc dorinta, dar acest lucru il pot face cei in fata carora te vei afla in curand. Ei fac parte dintr-un univers multidimensional si au puteri decizionale fiind in contact direct cu divinitatile. Sustine-ti cauza in fata lor".

- "Dar nu se poate, nu este drept striga Alexandru. Fetita trebuie ocrotita, nu are decat doisprezece ani, ar insemna ca din patru in patru ani sa i se repete dificila operatie pana ce inima va ajunge la dimensiunile normale. Daca ei nu vor fi de acord sa ma intorc"?

- "Nu porni cu idei preconcepute, ei stiu mai bine decat noi ce hotarare trebuie luata". -"Dar te voi mai intalni vreodata"?

- "Ne vom intalni, poate, cand ciclul vietilor tale terestre va lua sfarsit".

- "Esti ingerul meu protector"?

-" Sunt un mesager al entitatilor superioare".

- "Pot sa stiu cum te cheama"?

-" Cand ne-am intalnit prima oara ma numeam Ravi. Acum adio Alexandru, a sosit clipa despartirii. Nu-ti pierde nici o clipa speranta si credinta. Ele te vor calauzi in viata !"

-"La revedere Ravi, iti multumesc mult. Esti un adevarat prieten", zise el simtindu-se mic si singur intr-un univers mare si necunoscut.

- "Nu esti singur",  auzi o voce, dar nu vazu in apropierea sa decat un nor auriu sub o forma globulara care pulsa. In acel moment, datorita perceptiilor extrasenzoriale de care beneficia in noua lui ipostaza simti prezenta unei entitati luminoase si avu senzatia unei prabusiri precipitate, simtindu-se absorbit in spatiul infinit ca intr-un vacuum urias. In timp ce inainta cu o viteza ce o depasea pe cea a gandului, i se derulau prin fata ochilor ca pe un urias ecran panoramic imagini inregistrate in memoria lui afectiva, scene, amintiri si figuri ale unor rude si prieteni plecati inaintea lui pe drumul spre eternitate si le zambi tuturor facandu-le cate un semn prietenesc cu mana. Se revazu copil alaturi de tatal lui intr-o vacanta la Manastirea Cernica stand de vorba cu calugarii, sau mai tarziu cand acesta l-a vizitat in Lagarul de internati politici dela Caracal unde Alexandru fusese deportat. Batranul plangea. Putin timp dupa aceea datorita supararii un infarct miocardic i-a fost fatal. Si-a vazut mama indoliata dupa moartea tatalui sau, moment in care Alexandru fu cuprins de emotie si duse mana la piept deoarece simti o durere deosebit de puternica in regiunea inimii.

-" Mama, striga el, vreau sa-ti arat carnetul de note. Am luat premiul al doilea, deoarece premiul intai a fost acordat unui nepot al directorului".

- "Nu te duce la scoala cu sandaua descheiata", ii spuse ea mangaindu-l cu duiosie pe frunte.

- "Mama stai putin, unde te duci"?

-" Ma duc sa dau lumina".

-" Cui dai lumina"?

- "Celor care se zbuciuma in intuneric".

-" Mama nu pleca, am atatea sa-ti spun. As vrea mai intai sa-ti cer iertare pentru faptul ca te-am suparat cand eram tanar si aveam convingerea ca pot lupta cu fortele raului pentru a schimba nedreapta oranduire. Mai am pe constiinta si moartea tatalui meu. Poate ca eu sunt autorul moral al trecerii lui in nefiinta".

- "Oricum el ar fi murit deoarece  era bolnav  de inima, ca tine. Va urmati amandoi destinul vostru".

- " Mi-a fost dor de tine mama...Tu erai un factor de liniste si echilibru in viata noastra, a tuturor. Dupa ce ai plecat am pierdut siguranta pe care ne-o dadea prezenta ta"..

Imaginile devenira apoi tulburi datorita lacrimilor care ii curgeau pe obraji. Un om in uniforma militara il palmuia cerandu-I numele membrilor organizatiei sale de rezistenta anticomunista. De durere tinea dintii stransi ca sa nu-si muste limba.

- "Banditule, spunea bruta, ce legaturi aveti cu poetul Radu Gyr"?

- "Nu avem nicio legatura cu el. Organizatia noastra se numeste "GIR", cu "I" nu cu "Y" , adica Garantia Intereselor Romanesti".

- "Minti banditule. Am citit statutul Organizatiei voastre, este plin de sloganuri nationaliste. Tot cartierul Lizeanu, dela Stefan Cel Mare pana la Lacul Tei este plin de simpatizanti ai "Miscarii Legionare" zise acesta. Alexandru vru sa protesteze dar tortionarul din doi pumni il tranti cu capul de perete. Sangele incepu sa-i curga pe gura si pe nas iar Alexandru se trezi din lesin dupa un timp lung cat o vesnicie intr-un urias amfiteatru de-asupra caruia strajuia un cer de culoare albastru-violet, unde mii de globulete de lumina clipoceau in intuneric. Insotitorul lui ii transmise cerebral sa se apropie de locul unde se vedeau siluetele unui grup de fiinte cu chip omenesc, imbracate cu pelerine lungi pana la pamant.

- "Ii conosc, spuse Alexandru. i-am mai vazut o data cand era sa ma sufoc in somn datorita unui edem faringean si peretii camerei mele de dormit disparusera, in locul lor fiind cerul. Atunci m-au privit si au clatinat din cap, semn ca nu sosise inca momentul plecarii mele spre zarile albastre. Il voi intalni si pe Dumnezeu"?

- "Dumnezeu este dincolo de puterea de percepere si de intelegere a celor din universul din care vii, auzi el un raspuns in constiinta sa. Un univers in care, din pacate, omul nu se comporta asa cum este voia Domnului si savarseste greseli enorme".

-"Stiu ca si eu am gresit mult, raspunse el, dar as vrea sa va intreb, sunt vinovat oare de faptele mele determinate de cauze independente de vointa mea? Daca predestinarea face parte din Legile care conduc Universul, atunci sunt vinovat de faptele mele care fatalmente trebuiau sa se intample fiind dinainte stabilite? Sunt vinovat de actele savarsite in virtutea atavismului transmis prin filogeneza? Sunt oare vinovat de indoielile provocate de multitudinea curentelor filozofice pe care le-am studiat si pe care le-am analizat inainte de a le respinge si a imbratisa perceptele lui Christ? Ce vina port ca am fost adus intr-o lume imperfecta, plina de primejdii, in care abjectia umana te impiedica adesea sa respecti principiile Eticii si Moralei pentru a supravietui"?

- "Toate aceste framantari si ganduri ale tale demonstreaza treapta pe scara evolutiei la care ai ajuns din punct de vedere spiritual".

-"Stiu ca este imposibil sa atingi perfectiunea lui Iisus Christos. Sunt constient ca am savarsit multe greseli, totusi v-as ruga sa-mi permiteti sa ma intorc acasa. Este cineva acolo care are nevoie de mine".

- "Stim acest lucru, deaceea am hotarat sa iti ingaduim sa te intorci pentru a continua sa te purifici de greselile savarsite, sa continui seria povestirilor pline de morala pe care le-ai scris in intentia de a demasca raul care perverteste sufletele in lumea ta si sa contribui la protectia micutei Yvonne". 

-"Yvonne, striga el, Yvonne... Yvonne... " 

- "Sunt aici Bunelule, zise fetita mangaindu-i mana obosita care se odihnea pe patura patului din spital. Suntem toti langa tine. Cum te simti ?"

- "Sunt foarte obosit, spuse el privindu-i pe toti cei dragi care erau adunati in jurul lui si ochii i se umplura de lumina si de o bucurie nemarginita la vederea lor. Am facut o calatorie deosebit de lunga inainte de a ma intoarce acasa".

PS. Aceasta povestire face parte din volumul in lucru "Moartea ultimului pui de vultur".