Nu începe bine gerarul că o suflare de gheaţă răsfiră ceafa prezidenţială, deşi iarna e mai mult vară. Foşti şi împăcaţi aliaţi, «pro-stănacii», motanul Felix şi Vadim cel Mai Mult Decât Atât pun mână de la mână şi zi de iarnă până-n seară meşteresc o ciubotă de moţiune pentru MS –dosul prezidenţial. Cu ceva învăţături antiviruşi de bine, căpătate la poarta palatului de la Maestrul Bill XP, Băselul pare a rezolva situaţiunea prin introducerea, ca un padi-şah, în Parlament, a unui cal traian....

*

Până la cal, o mutare de deschidere, cu pi(d)on încruntat. Gabriel Liiceanu lansează un «apel al intelectualilor» pentru susţinerea preşedintelui atacat de hoardele şi hoaştele comuniste şi ticăloase. Un fel de «Singur acasă Direcţia a V-a» sau «Apel către lichele se întoarce unu». Surprinzător, dintre semnatari nu face parte şi voievodul luminii de nocturnă stelistă, Becali. Pe documentul original zice-se că, după stil, măcar o amprentă de-a intelectualului stân(g)ist se distinge, totuşi...

*

Totuşi, la a doua mutare, Mona cea Mică şi AgerPresă de la Justiţie pică la moţiune precum Mona cea Mare în laptele CNSAS-ului, adunând şi niscaiva bile portocalii împotrivă-i.  Plus de două ori cel al peremistul jongleur Dan Claudiu ot Mogoşoaia, care are impresia că nu de voturi împotriva ministresei e vorba ci de numărarea unor ouă aduse pentru bufet, de la Cornu...

*

Cornu` este înmulţit cu doi şi pus a doua zi pe creştet parlamentarilor, care aşteptau o zamă de scuze. Pentru că muniţia de bileţele sub jupon e gata, Băselul aşează pe tabla de şah încinsă o prăjitură trecută pe la cofetăriile de cartier ale cercului politic, încă din mileniul fost. Din două-trei cuvinte, ca într-o aplecare de domino, piesa cu moţiunea «fă-i vânt marinarului» cade pe o undă verde a devizei «focu` la ei», soră şi frate cu zicala «un om, un pom, un vot». Deşi sala parlamentului e aproape goală, se aud aplauze frenetice, majoritatea de la difuzoarele mass-media, montate atent...

*

Montat foarte, după aşa o izbândă mai ceva decât la Podul Inundat, Cârmaciul cu Fes de Firmă intră în luptă dreaptă cu premierul Motocicleanu, prin firul telefonic al telespectatorului neafişat. În direct, pe sticla plină ochi a TVR şi sub ochiul atent al caţavencului academician Liviu Mihaiu, îl ia de papillonul cât cravata pe vrăjmaşul său, care povestea pocinogul cu intervenţia Băselului pro-Alro şi despre falanga dragă peste poate Cotroceniului, Bucşaru – Udrea.  Furios şi imprudent, dă din guşă nişte vorbe despre Energy Holding, precum şi de circulaţia cu sens unic a valizelor chinezeşti cu foşnitori prin palatul de salam stricat Victoria. Tăricel pe moment, premierul zice că Băse minte. Băse îl acuză în aceeaşi (lipsă de) manieră, arătându-l cu degetul, ţării, la telefon. Toată ţara se cruceşte şi se roagă să aibă fiecare dreptate, la final, adică să mintă...

*

După aşa adevărate minciuni, într-o conferinţă, calinul Călin îi cere scuze ţărişoarei pentru comportament şi în numele bădicăi Traian. Drept răspuns, preşedintele jucător, băutor şi dansator respinge propunerea primului manechin al ţării, pentru Externe, pe motiv că premierul umblă iar cu Cioroianu vopsit...

*

Tot la Externe, în tot acest timp zvârcolit politic, candidează şi primul premier (sic) de după Loviluţie, lupul Petrică. Cam fără ocupaţie, de când marinelul i-a cam pârlit părul, de cum începe «gerar» lasă Mioara bătrână cu brâul de lână şi pleacă, fredonând francofon «Silvica, mon amour!», în pasul ştrengarului de 60 de ani. Amintindu-mi vremurile de A(l)paca, nu-mi pot stăpâni o lacrimă comparativă: Doamne, ce tineri, frumoşi şi deştepţi eram, mai ales el...

*

Şi el, dar şi alţii, adică toţi aproape, după «târâişul şarpelui» şi «muşcătura câinelui» trecem în anul porcului. Sau porcilor, că n-ajunge unu` pentru toate chinezăriile. La ProTV, în loc de 18 februarie, acest an începe mai devreme, de Ziua Îndrăgostiţilor, pe 14, odată cu lansarea sloganului “PROpune-i-o... »

*

Apropos… Fază de mare spectacol la partida de tenis Franţa-România, în Cupa Davis. După primele 3 meciuri, cu tot eroismul mânjilor noştri de la dublu, Franţa conduce cu 2-1. Îi mai trebuie un singur punct şi se califică în optimi. Pavel pierde ghem după ghem în faţa lui Gasquet şi speranţele românilor se cam deşiră după primele două seturi. Enervat pe jocul parcă prea bun al lui Gasquet, Ilie Năstase coboară din tribună şi strigă „F...-i în gură să-i f.. de franţuji”. Parcă hrănit cu jar, căluţul bătrâior şi obosit Andrei duce setul de la 1-3 la 5-2. Ei, aici, cu Pavel la serviciu, se rupe filmul…Bate Gasquet cu 7-5,  după ce Pavel solicitase, în zadar, “new balls”…

*

Mingi noi şi telecomandate din tribuna oficială le-ar fi trebuit şi echipelor frăţeşti Dinamo şi Steaua pentru a trece de Benfica, respectiv FC Sevilla. Chinezii aştia habar n-au. După nivelul demonstrat, e clar că, pentru echipele româneşti, anul trecut a fost anu` cu norocu` porcului, nu ăsta…

*

Gigi ot Pipera e franş şi, având vina că n-a mai trecut pe la echipă de mult, recunoaşte dostoievskian: “Sunt un idiot”… Fapt de care nu prea pare a ţine seama fostul premier italian Berlusconi care, solicitat de Berbecali, îl invită la cină şi râde de el că a bătut Steaua, cu Milanul, în `89 cu 4-0. Voievodu` râde şi el bucuros, numai lapte şi miere, gândind (corect) că n-a luat şi el bătaie, pe vremea aia, decât de la taică-său, când laptele şi mierea (pardon, brânza) nu ajungeau la clienţi. După ce îl invită pe broscar să vină în vară la o atenţie şi o măslină de oaie, că poate apare cu golden şi blitz şi preşedintele României, Jiji e întrebat: “- Dar cine e preşedintele României?...” şi râde în hohote, măgulit…Din simpatie, râdem şi noi, precum Gică de la lăptărie…

*

Care lăptărie şi fagure se dovedeşte a fi şi Curtea de Apel, reducând pedeapsa lui Nuţu Cămătaru&clanul său cel neatârnat deşi ar fi meritat cu vârf şi îndesat. Păi să nu dai cu ea moţiune, cu tot cu Justiţia legată la ochi, de pământ?

*

Că sub pământ, la răcoare, ajunge tot cine nu trebuie, adică Anna Nicole Smith, la frumoasa vârstă de 39 de ani, în urma unei supradoze, după ce fiul ei vitreg, Pierce Marshal, a dat colţul subit, la borna 68. Dragul ei soţ, magnatul Marshall II trecuse în eternitate, de curând, tot la o frumoasă vârstă, de 98 de ani. Ce ţi-e şi cu americanii ăştia, nu rezistă unul fără altul, atunci când iubirea e mare…

*

Dacă nu mare, măcar multă să fie…Cam aşa rezultă din cea mai în vogă producţiune literară a plaiurilor dâmboviţene “Aventurile intime ale unei prostituate de lux dâmboviţene”. Prostit de cea mai frumoasă frază din carte (“Visez la ziua în care trupul meu va deveni o bibliotecă”), Dan C. Mihăilescu lasă omul şi mârţoaga sa, cartea şi conchide, după o amplă analiză, în stil de Sherlock Holmes pus pe făcut reclame la fetele de Cartier, că autorul poate fi Simona Tache sau altcineva. Simona Tache zice că nu, pardon, merci. Singurul care recunoaşte e un individ nu prea recunoscut, Dan Sociu, trecător ca lebădoiul prin lumea virtuală a poezie. ro şi club literar. Ei, uite că acum a dat lovitura. Stau şi mă minunez…Credeam că epoca teatrului shakespearian a apus, dar vremurile îşi întorc solzii de capăt, precum vestitul uroborus - prostituata cea mai vestită tot bărbat e…

*

Un bărbat între două vârste trece pe lângă mine fredonând o melodie rusească, în centrul Iaşului. Un soi de cazacioc, din care disting două cuvinte: “liubi şi love”. Cu aşa nuanţă de cosmopolit, nu e de mirare că femeile pe lângă care trece îi zâmbesc dulceag-amărui. Are părul grizonat, e subţirel, înalt şi unduios ca un ţipar. Când ajunge în pasajul Unirea, pe unde am şi eu drum, se opreşte brusc, scoate o vioară din cutia de la subsoară şi se aşează pe caldarâm, confortabil. Apoi cântă, instrumental, acea melodie, repetată vocal pe drum. În cutie, oamenii aruncă bănuţi argintii, precum fulgii care au început să învelească oraşul ca pe un pui de vultur, pleşuv toată iarna. Sunetele sunt vesele, îndeamnă la dans, iar contrastul cu bărbatul care şi-a strâns piciorul în crac, părând infirm, e  înduioşător. O doamnă cu haină de nurcă se opreşte, ascultă, priveşte şi începe să plângă, cu oftaturi de Eurovision, dar sincere. Mie îmi vine să râd. Dacă aş avea bani, chiar l-aş premia. Când se termină fragmentul muzical, doamna scoate 100 de euro, îi aruncă în cutie, mângâie obrazul neras şi mototolit al “infirmului” şi pleacă lăcrimând. Nu ştiu de ce dar, cu mâinile prin buzunarele mirosind a vânt, simt şi eu o lacrimă în colţul ochiului stâng…