Anunţ matrimonial

Bărbat, trei’ş’cinci, ’nalt şi arătos,

Un metru optzeci, suplu, musculos,

Serios şi harnic, un bun gospodar,

Eu nu lenevesc un minut măcar;

Delicat şi tandru, foarte bun creştin,

Beau ocazional, şi atunci doar vin;

Mă trezesc devreme, mă apuc de treabă,

(N-am venituri mari, pentru cine-ntreabă)

Maniere extra, foarte educat,

În chestii de-amor prea puţin versat;

Pentru mine, sincer, femeia-i o floare –

N-aş lovi în dânsa nici măcar cu-o boare;

Am colegi de muncă doar bărbaţi, să ştie,

N-ar avea motive, zău, de gelozie;

Nu sunt genul care-şi înşeală nevasta,

Şi n-aş face-o nici de m-ar lovi năpasta –

Numai de-ar vrea Domnul să-mi dea zile mie,

Pân’ m-oi libera de la puşcărie...

Scrisoare de adio

Stimate soţ, eu prin prezenta doresc să te înştiinţez:

Contractul de căsătorie de astăzi îl reziliez !

Ţi-am fost soţie credincioasă, şi fără să exagerez,

Din şapte ani de căsnicie, nu am nimic să-mi reproşez.

Dar mai acu’ o săptămână, când ai venit seara acasă,

N-ai observat că mă coafasem, că mă făcusem mai frumoasă,

Îmi cumpărasem lenjerie şi-o rochie mai fistichie

Şi îţi gătisem drăgăstoasă mâncarea care-ţi place ţie. 

Nu îmi mai spui că mă iubeşti şi, mai nou, nici nu mă mai atingi;

Te-ntorci cu spatele la mine, lumina după ce o stingi.

Şi-n fine, mi-a sărit muştarul când şeful tău m-a anunţat

Azi-dimineaţă, făr-ocoluri, că tu la slujbă-ai renunţat.

Deznodământul, prin urmare, e previzibil şi firesc:

De azi, eu mă despart de tine; m-am săturat; te părăsesc ! 

P.S.

Prin cap de-ţi trece să mă cauţi, mai bine las-o baltă, zău !

Mă mut în locuri neumblate-mpreună cu fratele tău. 

Dragă ex-soaţă, eu acasă venii acum şi, pe servantă,

Găsii scrisoarea ta ce, sincer, zic că e foarte-nteresantă.

Să ştii că totuşi observasem când părul ţi l-ai aranjat

Dar primul gând a fost să-ţi spun că... aia-i tunsoare de bărbat;

Şi-apoi când te-am văzut gătită-n rochiţa nouă, fistichie,

În freză m-a lovit ideea că eşti ca dracu’ de boccie.

Mâncarea mea cea preferată când mi-ai gătit-o, drept să-ţi spui,

M-ai confundat cu al meu frate, că el preferă piept de pui.

Eu te iubeam, cu toate astea; zău, nici în gând nu te-am trădat;

Iar azi, când potul cel mai mare la loterie-am câştigat,

Am vrut să-ţi fac o bucurie, şi-am luat bilete de sejur

Pentru o lună, să ne facem de cap pe Coasta de Azur.

Normal c-am renunţat la slujbă; erau cu toţi nişte măgari

Şi n-avea sens, când am în cont vreo... opt milioane de dolari.

Acum sper că te-am lămurit; drum bun şi mult noroc, iubito,

Eu, sincer, îţi urez să ai viaţa pe care ţi-ai dorit-o. 

P.S.

Iar frate-meu Andrei – în fine, e cazul să te pun în  temă – 

Pe vremuri se numea Andreea ... dar sper că nu e o problemă. 

Rugăciune de seară    

Sunt recunoscătoare, Doamne; şi le aduc imens prinos,

Problemelor cotidiene, pe care le înşir mai jos:

Soţului meu, care alături îmi sforăie şi nu se scuză -

Pentru că doarme lângă mine, şi nu în pat cu vreo farfuză.

Fiicei mele-adolescente, ce veşnic are chef de sfadă –

Pentru că vine seara-acasă, şi nu hălăduie pe stradă.

Impozitelor nemiloase pe care le plătesc la stat –

Pentru că asta-nseamnă, totuşi, că undeva sunt angajat.

Mizeriei ce-o curăţ zilnic după ai mei, cu umilinţă –

Pentru că asta-i o dovadă că am şi eu o locuinţă.

Manelelor, cu decibelii ce-n cartier aiurea zburdă –

Pentru că am urechi, o, Doamne; şi mai ales că nu sunt surdă.

Chiar garderoba ce mi-e strâmtă, o văd ca semn de bunăstare,

Fiind o mărturie clară că nu duc lipsă de mâncare.

Şi, în sfârşit, când mă trezeşte, cu ţipătoarea-i sonerie,

Deşteptătorul, dimineaţa –  mă bucur, Doamne, că sunt vie !  

La farmacie

O femeie supărată-n farmacie năvăleşte:

„Vreau o sticlă cu arsenic !” „Dar la ce vă trebuieşte ?”

„Ca să îmi ucid bărbatul, pentru că m-a înşelat !”

„Doamnă,-mi pare rău, dar nu pot să vă vând ăst preparat.

E un toxic prea puternic, cu efecte chiar letale,

Care nu se dă la liber –  aşadar, nici dumitale.”

Atunci dama scotoceşte în poşetă şi, semeaţă

Farmacistului îi pune o fotografie-n faţă.

Poza-nfăţişa delictul, clar şi de necontestat:

Soţul doamnei cu nevasta farmacistului, în pat !

„Ei, în cazul ăsta, sigur, motivaţia-i concretă;

Mă scuzaţi, stimată doamnă... n-am ştiut c-aveţi reţetă...”

Surprize, surprize...

 Prolog: Emisiunea „Surprize, surprize...” a complotat o întâlnire emoţionantă şi abundând în urlete de bucurie şi batiste ude, între un arab imigrat aici de mulţi ani şi rudele lui. Iată scrisoarea care a declanşat evenimentul: 

Stimată domnişoară Andreea lu’ Marin,

Vă scriu în disperare, acuma, tocma’ din

Comuna Crăcănaţi, uliţa principală,

Că am una broblemă, cam mare şi nasoală.

De baştină-s sunit, crescut printre nisipuri,

Şi falnic descendent al unui neam de VIP-uri,

Acu’ vreo cinşpe ani venii să studiez

Silvicultura şi să mă civilizez;

Mă-ndrăgostii de una bucată, Vasilica

Şi iote, am decis să şed la Românica.

Acu’ m-a apucat un dor nebun – aman !

De neamul meu rămas acolo-n Bakhtaran

Şi fiindcă nu-mi permit ca să îi vizitez

La TVR-ndrăznesc pentru ca s-apelez

Deoarece văzui că nu va trebe viză

Şi tare mi-ar plăcea să-mi faceţi o surpriză.

Nu vreau decât atât: să mi-l aduceţi, dar,

Pe frate-meu Salam, ce şade-n Kandahar...

Pe sor-mea Zuleida, cu cei unşpe copii

Pe văru-meu Halal, cu ai lui şapte fii,

Şi, bineînţeles, pe tatăl meu iubit

Cu care de Allah am fost blagoslovit.

Pe frate-meu, în tranzit – că n-are mult tonaj -

Să nu-l verificaţi prea tare la bagaj.

O să aducă, bietul, riscând ca să sucombe

Nouă mitraliere şi vreo cinci-şase bombe. 

Nu vă faceţi probleme, că mi le-aduce mie,

Ca să mi le aşez pe gard, la oierie,

Să ştie toţi vecinii cum că la mine-i vad

Pentru iubiţii mei fârtaţi de prin Jihad.

Închei acum scrisoarea, şi-aştept să-mi confirmaţi.

Semnat: Al Kikislam Aleikum. Crăcănaţi.

 Concluzie: Ia uite, domnule, pentru ce plătim noi TVR-ul !