I-am invidiat mereu pe reprezentanţii sexului “tare” din cauza multelor avantaje cu care i-a pricopsit, nu ştiu exact cine, soarta sau tradiţia; important e faptul că, orice-ar fi, ei ies întotdeauna deasupra, întotdeauna primesc bucata cea mai mare şi mereu li se fac concesii de care noi, femeile, n-am avut şi nici nu vom avea parte vreodată. Şi de ce să nu-ţi doreşti să te fi născut bărbat ?... Ce poate fi mai minunat decât să te trezeşti dimineaţa cu faţa boţită de mahmureală şi, înainte de a relua naveta paharului de la masă spre gură, să baţi cu pumnul în tăblie şi să ceri să ţi se dea – nu contează ce, important e să ceri – nevolnicei neveste, timorate şi umile, numai ca să ai satisfacţia de a o vedea zbârnâind în jurul tău, ca un bondar năuc ?... Şi ce poate fi mai grandios decât bărbatul care, întors acasă după miezul nopţii, în patru labe sau (în cel mai fericit caz) sprijinindu-se de pereţi, administrează cu generozitate bumbăceli crunte femeii care a avut nesimţirea să nu-l aştepte cu mâncarea caldă ?... Iar bărbatul la volan, wow... e stindardul viu al „artei” şofatului... Se aruncă în intersecţii, fără a lua în seamă indicatoarele, împroşcând cu vorbe şi gesturi obscene (care dealtfel reprezintă 90% din „vastul” lui vocabular) şoferiţele care îndrăznesc să-i „taie faţa” sau să-i ia de sub nas locul de parcare; pentru că, nu-i aşa, el are întâietate ... Că în majoritatea infracţiunilor  sunt implicaţi bărbaţii, o fi adevărat; dar de ce nimeni nu recunoaşte că de fapt, chiar dacă nu sunt de faţă, tot femeile sunt vinovate ?... Că din cauza lor se îmbată, din cauza lor fac prostii şi tot din cauza lor nu le place munca ?... Şi, până la urmă, tot din cauza lor le omoară din bătaie, că, ce, ele o cer ?!... Cum îndrăzneşte o femeie să aspire mai sus de coada cratiţei ?... să viseze la o carieră, alta decât aceea de slugă în casă ?... să ajungă manager sau, mai nou, politician ?... Oricărei femei care iese din anonimat, i se descoperă în trecut ceva care îi face praf cariera. Cu bărbaţii, însă, lucrurile stau cu totul altfel. Istoricul promiscuu şi paralel cu legea, devine un măreţ motiv de mândrie; le creşte popularitatea şi îi aruncă pe culmile gloriei. A avut relaţii extraconjugale ?... Ei şi ?... Asta îl face mai interesant. O femeie, însă, în aceeaşi situaţie, e stigmatizată. Un bărbat care înjură e, uneori, „simpatic”. O femeie care înjură e, întotdeauna, vulgară. Nu fac parte din tagma feministelor desuete, şi nici nu sunt de acord cu egalitatea sexelor în orice domeniu; dar îmi amintesc de vremea când eram la şcoală şi îi scriam temele fratelui mai mic; şi îmi mai amintesc expresia favorită a părinţilor, pe care o auzeam obsedant: „Fratele tău e mai inteligent decât tine, doar că e comod...” Eu eram premiantă, el era printre ultimii în clasă; eu mâncam papară pentru o notă de 8; el era felicitat atunci când „agăţa” câte un 7... Iar acum, eu sunt profesor, iar el e geambaş de maşini seond-hand... Şi câştigă mult mai bine decât mine... Prin urmare, după o îndelungă şi profundă analiză, am luat o hotărâre definitivă: când o să fiu mare, vreau să mă fac... bărbat.