`Laurenţiu ORĂŞANU

       DICŢIONAR  GETO - DACIC (XXXVII)

       EXAMEN

 Un examen este ca prima întâlnire cu o femeie frumoasă: în ambele situaţii trebuie să te pregăteşti din timp. Nici examenul, nici întâlnirea nu trebuie ratate. Dacă în cazul primului există uneori şansa de a-l mai da o dată, o femeie frumoasă, mai mult ca sigur, nu-ţi va acorda niciodată vreo re-examinare. 

La un examen – de orice fel ar fi acesta: de capacitate, de bacalaureat, de admitere la facultate, de angajare, de promovare – importante sunt cunoştinţele. În pregătirea lui nu trebuie ignorate nici una din ele: rudele, vecinii din bloc, rudele vecinilor din bloc, vecinii rudelor vecinilor din bloc. În cele mai multe cazuri e de ajuns să cunoaşti portarul şcolii, facultăţii sau întreprinderii la care dai examenul, ca să ai asigurată intrarea acolo.  

Lucrurile stau un pic altfel în privinţa întâlnirii cu femeia frumoasă. Portarul blocului n-o să-ţi fie de nici un folos şi n-o să-ţi garanteze intrarea la ea; mai ales dacă stă la vilă, sau la curte. De fapt aceasta este situaţia cea mai grea: când femeia frumoasă are deja o curte, e foarte probabil ca să nu mai aibă nevoie de cea pe care vrei să i-o faci.  

La examen, până când teza este desigilată – ba chiar până la afişarea rezultatelor – se pot întâmpla multe. Teza poate fi schimbată, concurenţii pot să cadă cu toţii răpuşi de o boală necruţătoare, locurile pot fi suplimentate până la numărul de înscrişi. Aşadar, rezultatul trebuie aşteptat, nu vine imediat ce ai părăsit sala de examen. Ai timp să chemi în ajutor alte cunoştinţe, ai timp să dai telefoane, ai timp să dai. 

La prima întâlnire cu o femeie frumoasă rezultatul îl ai imediat. În privinţa aceasta, poate doar examenul de alcoolemie să fie asemănător. De cum te vede, femeia ţi-a şi dat nota, te şi declară reuşit, sau respins. Dacă se uită la ceas, scuzându-se că a întârziat, înseamnă că eşti pe lista de admişi. Dacă se uită la ceas – fără să se scuze – înseamnă că te-a respins deja, nici nu-ţi mai desigilează teza; va uita la restaurant buchetul de flori pe care i  l-ai adus, şi îţi va promite că te va suna la telefon imediat după ce se întoarce din excursia în jurul lumii. 

Dacă apari la examen pe lista respinşilor, tot mai ai o şansă: contestaţia. Durerea de burtă din ziua examenului, începerea probei scrise la ora 9:05, în loc de ora 9:00 cum fusese anunţat, ciripitul păsărelelor la fereastra sălii de examen, lărgirea cu 1 mm, în ziua respectivă, a găurii din stratul de ozon, fusta prea scurtă a supraveghetoarei din sala de examen, figura sumbră a lui Ioan Vodă cel Cumplit din portretul atârnat pe peretele de lângă tine (de ce tocmai lângă tine?). Fiecare, sau toate acestea, sunt temeiuri puternice pentru reuşita unei contestaţii. Dar, dacă te respinge o femeie frumoasă, nici gând să ai parte la o eventuală contestaţie. 5 minute întârziere? Îţi va râde în nas: ai aşteptat-o o oră, şi încă ai mulţumit cerului că a venit totuşi. Ciripitul păsărelelor? Păi aşa sunt păsărelele, unele ciripesc, altele gânguresc; şi ea are una care gângureşte, nu vrea să fie cinică, dar el n-o s-o audă niciodată ciripind, nici măcar la geam. Găurile – fie ele în stratul de ozon – se mai lărgesc şi ele, cu timpul, nici asta nu ştiai? Iar dacă o fustă scurtă te face să dai în bâţ, atunci, ea, miloasă, n-o să-ţi spună că n-are nimic pe sub ea. Şi va adăuga că îi pare rău că el nu are nici un pic de respect pentru trecutul glorios de pe peretele patriei; ea, măcar, se gândeşte cu mândrie la toţi cei care, luptându-se cu ea, au fost învinşi şi rupţi în patru. 

Bine-bine, dar cu atâtea riscuri pe care le prezintă întâlnirea cu o femeie frumoasă, n-ar fi mai bine să renunţi? N-ar fi oare mai bine să dai examen la o facultate mai slabă? La una la care se intră mai uşor? Răspunsul e un NU hotărât. Niciodată să nu faci asta. Chiar dacă reuşeşti cu o femeie urâtă, e ca şi cum ai pica. Lumea te înţelege şi te compătimeşte dacă ai fost respins de o femeie frumoasă (se va zice că, oricum, nu eşti nici primul, şi nu vei fi nici ultimul), dar te declară pe veci nereuşit dacă ai fost acceptat de una urâtă. În acest caz, viitorul ţi se închide. Niciodată nu vei mai avea dreptul de a da întâlnire unei femei frumoase. Dar, odată acceptat de o femeie frumoasă, e ca şi cum ai fi fost promovat pe prima treaptă: ai dreptul ca să dai alte şi alte examene, să speri şi la alte reuşite, călit în lupte ca Ioan Vodă cel Cumplit, şi inspirat la teze sau examene practice de ciripitul păsărelelor. 

Oricât ar putea să vă mire, şi în colectivul nostru de redactare a Dicţionarului – atât de numeros, şi atât de prost plătit – promovarea pe crengile superioare ale prepeleacului se face prin examen. Examenul este deschis pentru toţi – inclusiv cei dinafară – dar rar se încumetă să se înscrie altcineva în afară de noi, membrii colectivului. Fiind vorba de prepeleac, cel mai important, la un astfel de concurs, este să ai propteaua potrivită. Pe planul doi trec – domnişoarele au voie să roşească – cunoştinţele de limbă. Doar lucrăm la un dicţionar, nu altceva! În al treilea rând, contează dosarul: să fie curat, cu şină, să aibă scris pe el, cu litere mari, STAS, de tipar, numele candidatului, iar înăuntru – biografia sa amănunţită: câte grame şi câţi centimetri a avut la naştere, dacă a fost născut sau născută normal, sau prin cezariană, cam cu ce gâduri a venit pe lume, la ce vârstă a fost dat/dată la creşă, dacă a fost sancţionat/sancţionată pentru tulburarea somnului celorlalţi copii, dacă a crescut normal în greutate, dacă a făcut la timp şi fără nazuri  toate vaccinările, dacă a plâns sau nu în prima zi de şcoală, când i-au plăcut prima dată fetele/băieţii, când şi-a dat seama de ce îi plac fetele/băieţii, dacă i-au plăcut vreodată şi fetele, şi băieţii, la câte întâlniri cu fete/băieţi frumoase/frumoşi a fost respins/respinsă, la câte întâlniri cu fete/băieţi urâte/urâţi a fost acceptat/acceptată, dacă a absolvit o facultate de profil (limbi), cu ce rezultate, experienţa în câmpul muncii, ordine, comenzi, medalii cu care a fost recompensat/recompensată, avere – proprietăţi, lichidităţi, rude în străinătate.  

În condiţiile acestea, o singură dată s-a înscris la un examen de-al nostru o persoană dinafară. Era o tipă blondă, foarte frumoasă. S-a înscris, s-a prezentat la concurs, a căzut, bineînţeles. Nu a plăcut comisiei de examinare: i s-a părut că prea se poartă cu sânii pe sus. Fusta – scurtă, picioarele – lungi, ar fi lucrat la Dicţionar cu picioarele – şi-a zis comisia. La examen, stând picior peste picior, am putea spune că lăsa să se vadă exact cât vă închipuiţi dvs. că s-ar fi vazut. Se părea că nu era din cale-afară de grozavă, din moment ce nu depăşea orice închipuire.  

După ce s-au anunţat rezultatele, şi blonda a fost respinsă, Şeful de colectiv a chemat la el toţi bărbaţii şi ne-a zis: „Ştiu că vă pare rău că am picat-o. Şi mie îmi pare rău, într-un fel: era teribil de frumoasă! Dar am făcut-o mai întâi spre binele vostru: vă daţi seama, dacă o angajam, pe câţi din voi ar fi picat ea la examene? La câţi ar fi semnat ea sfârşitul carierei? În al doilea rând, m-am gândit la colegele voastre: concurenţa ar fi fost neloială. În al treilea rând, m-am gândit la productivitatea muncii. Voi, ca bărbaţi, fâţâindu-vă pe lângă decolteul şi fusta ei mini, n-aţi mai fi lucrat nimic. Colegele, prea ocupate să o bârfească, n-ar mai fi lucrat nici ele. Eu – ce nu lucrez acuma, dar ce n-aş mai fi lucrat dacă o aveam, fie şi numai colaboratoare: toată ziua m-ar fi sunat nevastă-mea la telefon, ca să vadă dacă nu cumva lucrez cu ea împreună. Aşa, e bine pentru noi toţi. Gata, înapoi la lucru. A, să nu uit: candidata mi-a dat telefon azi dimineaţă, mi  s-a părut că tocmai atunci se sculase. M-a pus să ascult în telefon ciripitul păsărelelor la fereastra ei, şi m-a liniştit zicând că nu va depune nici o contestaţie, chiar dacă banca din prepeleacul de concurs era negeluită, şi  s-a ales cu nişte zgârieturi de toată frumuseţea pe fund. Şi că, dacă nu cred, să mă duc să mi le arate.”