Daniel BRATU

    "Traiane, când ai timp..."                                    

De Noul An, Băselul prezident urează românilor să trăiască şi mai bine, dacă mai pot, apoi numără precum un grăbit comandant al plutonului de execuţie: 6, 5, 4, 1... Deh, ce să ne mai chinuim...

*

Fentaţi de codul aritmetic al preşedintelui, destui români, mai mult sau mai puţin rupţi în fund, ratează lansările tip Cape Canaveral ale dopurilor cu şampanie în trepte. Aflat ca întotdeauna, aproape, dar bazându-se pe numărătoarea marinelului şi neretrăgându-se la timp, Claudiu Săftoiu, proaspătul uns mai mare peste serviciile de tras cu urechea pe dinafară, are «băftoiul» de a fi atins in zona temporală de artificii. Câteva minute bune aude, dinspre sirena unei maşini în alb şi roşu, numai: «ueueue...»

*

«UE, bine am venit!», spune primul român care a trecut graniţa de vest, fără paşaport, Ciceak, primarul oraşului Nădlac...Vrând să rupă, în mod demonstrativ, filele din paşaport, în uralele mulţimii, s-a oprit brusc, observând  pe ele viza Statelor Unite, încă valabilă.

*

Aşa cum «valabile» sunt şi cadourile primite de CotroceNelu, cu ocazia zilei sale de sfânt liber cugetător: cărţile «Tragedia unui preşedinte» (de la un apropiat cu multe ouă, deocamdată, la Cornu), «Lungul drum spre libertate» (de la alt apropiat, cu privirea inteligentă, dar cam «prostănac»), o sticlă de şampanie cu vodcă (de la un cetăţean), o înregistrare pe bandă de magnetofon cu eticheta «calugărul Vasile - 1996, toamna», de pe care se auzea numai o întrebare, dar pusă de cateva sute de ori: «Domnule Iliescu, dumneata crezi în Dumnezeu ?», precum şi un nod marinăresc pe o funie. Când vede ultimul cadou, sărbătoritul se luminează, în sfârşit, la faţă şi râde cu poftă: «Hă, hă, hă... »

*

Tot de râs, ajuns la convergenţa vibraţiilor, e gata să moară şi noul pod de flori vechi şi lemn tănase de peste Tisa, pe care Băselul cel mult (a) iubit l-a inaugurat, la braţ cu Viktor Iuşcenko. Cu această ocazie,  cu un zâmbet feciorelnic, ministrul de exterior Ungureanu dezvăluie asistenţei de cutii ucrainene că propunerea adresată de împăratul Napoleon al IV-lea Traian basarabenilor, mai anţărţ, să intre o dată cu ţara mumă, Românica, în UE, a fost doar o metaforă. Adică un fel de «Paşol na turbinca» fără turbincă...

*

Şi care turbincă a apărut unde nu se aştepta nimeni mai acum vreo doi anişori, când România era mai aproape de cercul polar cu urşi decât zbughită iepureşte pe axă cu Bush, şi anume în faţa conturilor bancare ale lui «Adriane, nici nu ştii/ cât de mic începi să fii» (din metaforă în metaforă). Adică la jumătate. În mai puţin de jumătate de mandat băsescian, mai are doar vreo 400.000 de biştari euroi. Nu-mi pot reţine o lacrimă, în Iaşi a nins şi viscoleşte. După cum merg treburile, peste vreo doi ani, după ce îşi va fi vândut ferma de la Cornu, parcă îl văd pe Năstase stând la coadă la ouă...

*

Iar Tăricelul chiar arată că are, dom`le..., adică îi face sâc lui Băsel-Cotrocel şi spune franş, pe sticla TV-urilor, că va rămâne premier cât îi pofteşte lui muşchiul de tăricean, poate şi un pic peste, na!. Ei, dar nici nu termină el bine de cucurigat asta, că zâna tanti cea bună şi blondă Nuţi scoate dintre..., pardon, merele de aur ale memoriei un bileţel de papagal tomnatec mirosind a petrol şi a (îm)păturică Dinu pe la colţuri. În plină iarnă – primăvară, la Palatul Victoria, flori de mucigai şi răcoare parcă se aud şoptind: «Traiane, când ai timp...»