Consuela STOICESCU

                Rugăciune de vineri

                       (SENTIMENTAL JUNK)    

MOTTO:

Draga, stii cum esti tu? Ca o MEDUZA. Incearca omul sa te auda, sa-ti spuna..., vorbeste cu tine, si deodata, fluturi tu cuvintele asa, le invarti, ca se simte PRINS. Si te afunzi... stii cum? Uite, eu, parca am calcat pe nisip miscator si m-am trezit undeva… in adanc. – (nu conteaza citatul)

Stau intr-o gara mare si zgomotoasa. Lume vine, lume pleaca, trenurile nu mai contenesc. Cu semnale sonore, luminoase, cu tropait si tipat, vuiet …

Si eu nu aud nimic.

Nu vad nimic.

Nimic nu-mi poate distrage atentia de la locul meu, aparent in spatiul acestei gari, de fapt mutat departe, dincolo de granitele fizice ale oricarei gari din lume.

Acolo de unde vin.

Unde s-ar putea sa mai fie si maine scorpioni in nisip,undeva,la taifas...

... pe o planeta unde viata curge bogata, dintre stanci salbatice, unde isi are salasul Luna.

Noaptea, trufasa rece a nepamantului, se uita la muritorii din gara, cu coltul ei scofalcit, de care agata vise si jucausa, cu viclenie, isi scutura inelul asa, ca din intamplare, lasand sa cada peste pamant cadoul plasmuirilor ei fantastice. Se joaca luna de acolo, din salasul ei.

Mie mi-a spus multe secrete, pe vremea cand, luna plina, m-a strigat…soptind cuvinte pe limba noastra, necunoscuta muritorilor. Si pe ea am auzit-o: am stat amandoua la taifas pana cand, cu degetul la buze, in varful picioarelor, s-a retras, sfioasa, decolorata de lumina zorilor. Venea soarele de week-end sa trezeasca viata planetei, sa demareze inca un principiu al lui Murphy (ruda cu Morfeu?) anume ca oriunde ai  ascunde Cheia, ea va fi intotdeauna la fund, sub o multime de carti si obiecte, sub perne si sub paturile suprapuse la vagonul-cusheta. Acea senzatie ca ai pierdut-o undeva, desi ai pus-o bine.

Si cauti, cauti… 

Motorcars, handlebars, bicycles for two
Broken hearted jubilee
Parachutes, army boots, sleeping bags for two
Na na na na jamboree                                  
(Beatles: „Junk”- The Beatles Anthology 3)
 

Draga mea felie de suferinta.

Muta. Surda.

Anonima.

Impinsa ca un pumnal adanc in rana veche a neputintei de a ma acomoda la reguli.

Nu in gara asta.

Nici in cealalta.

Le-am tot incercat, in demersul meu feroviar de acar paun.

NU printre trenuri cu orar fix, cu intarzieri, cu derapaje, cu consolidari de maluri, terasamente si restrictii de viteza.

NUUUUUUUUUUUU.

Poate intr-o alta sala, …cu usile inchise, cu ochiuri mici de ferestre nesterse bine de vuietul atator trenuri…usor prafuita de vreme, cu bancile, iata, proaspat vopsite si trupuri fantomatice ale unor calatori care au plecat de mult si nu se mai intorc. Bye-bye…buy… 

Buy buy, says the sign in the shop window
Why why, says the junk in the yard

Motorcars, handlebars, bicycles for two
Broken hearted jubilee
Parachutes, army boots, sleeping bags for you

Buy buy, says the sign in the shop window
Why why, says the junk in the yard


Au plecat toti.

Dintre toti, unul singur insa, nu stie cum, nici de ce, a pasit inapoi inspre mine,  s-a asezat alaturi, am stat de vorba, firesc, ca si cum era normal sa vorbim asa, fara fetze, fara voci, sau prezenta de vreun fel.

Doar suflete. 2. ca o pereche intr-un dialog.

Pierdute intr-o sala mare, cu policandre aprinse ca inaintea unui bal, la care eu, cel putin, nu am fost invitata…dar am putut, cateva clipe macar, sa adulmec pregatiri festive, sa previzualizez muzici, dans…sa simt mireasma de liliac, sa alerg cu gastele care ...mai stii? puteau duce in zbor pe cineva inspre altcineva. Sau 2 parti pe care le intregeau? Peste o apa mare.

 povesti...andersen.alt visator care iubea copiii si ii „mintea” cu povesti ca exista acest taram. 

Pentru mine, da, dl. Andersen,multumesc. I buy... Why why, says the junk in the yard

 

Asa ma pot bucura ca sunt in sfarsit singura, libera,

fara sporovaiala gospodinelor despre ”ce sa mai gatim?”

sau neuitatele dureri de nastere  si fraternizarea in cutare maternitate

sau tovarasia paturilor de spital jilave,plangacioase…

sau povestile de glorie si razboi (macar stagiu militar) ale barbatilor,  

singura…ramasa…de ce?

cu stindardul sus,pe o baricada

altadata glorioasa…

acum stirbita, desi updatata cumva

lipsita in fine de cicaleala maternala

si de prea inaltul exemplu: statuia tatalui model

 

Foarte singura si libera,

dupa ce am fugit.. din casnicia lunga si zaluda,

din boala care mi-a pedepsit trupul prea trufas

si indaratnic.

 

…si poate inca mai fugeam, daca nu intram aici, in SALA DE ASTEPTARE.

Asteptare? Aproape ca mi-e drag sa astept, draga asteptare cu litera mare, afla despre mine

ca...

ASTEPT.

si LENNON, tot el, imi mangaie pleoapele, zilele astea,

lungi deja, in apropiere de w/e,

cand ustura de asteptare:

 

Buy buy, says the sign in the shop window
Why why, says the junk in the yard

Motorcars, handlebars, bicycles for two
Broken hearted jubilee


chipmunk